2016-12-04 22:47

ARHIVE


Adrian Păunescu scria despre Vadim Tudor că este „un măcelar care umblă cu cizmele în biblioteca naţională”, numindu-l: violent, ipocrit şi imitator VEZI FILM

 |  19:35
Adrian Păunescu scria despre Vadim Tudor că este „un măcelar care umblă cu cizmele în biblioteca naţională”, numindu-l: violent, ipocrit şi imitator VEZI FILM

După cum selăuda Vadim Tudor în „România Mare”, necrologul citit de el la 7 noiembrie 2010a fost marcat, în repetate rânduri, de aplauzele celor peste 25.000 departicipanţi, fiind transmis, în direct, de posturile Realitatea TV, Antena 3,OTV ş.a. Ca de obicei, liderul PRM îşi umflă considerabil „rating-ul”. Nucontează că-i nuntă ori înmormântare. Din motive lesne de înţeles, n-am dorit săscriu în zilele următoare înmormântării lui Adrian Păunescu despre exerciţiulde ipocrizie oferit de Vadim la „Bellu”. Acum, când emoţiile momentului au maitrecut, pot spune că Vadim şi Păunescu n-au fost nici pe departe fraţi siamezi,aşa cum suţinea liderul PRM la cimitir. Norocul său că acolo nu era loc depolemici, altfel mulţi dintre cei prezenţi la „Bellu” i-ar fi strigat că minte.

N-au fostnici „siamezi”, nici „gemeni”

„Aduc,astăzi, omagiul meu celui care mi-a fost ca un frate siamez. Timp de cel puţin25 de ani, cine spunea Adrian Păunescu spunea şi Vadim Tudor şi invers”, strigaVadim peste căpetelele celor prezenţi la înmormântare. Cât de departe de adevărsunt aceste cuvinte.

AdrianPăunescu nu s-a înţeles cu Vadim Tudor nici la tinereţe, nici la bătrâneţe. Maimult, înainte de 1989, cei doi se găseau în tabere opuse care se înfruntaufoarte des, iar de multe ori ieşea cuscântei. N-au fost nici „siamezi”, nici „gemeni”. Iar dacă Vadim a strigat la „Bellu”:„Azi steaua ta pe cer porneşte/Adio, fratele meu drag!”, să nu credeţi că eis-au şi iubit vreodată. Dovada nu stă doar în „România Mare”, publicaţa luiVadim în care Păunescu a fost bălăcărit în stilul binecunoscut al „patriotuluinaţionale”, ci şi în arhivele Securităţii.

Păunescu l-adesfiinţat pe Vadim încă dinainte de 1989. L-a arătat exact aşa cum este şiacum - împăratul cel gol.

Iunie 1982.Păunescu publică în „România liberă” articolul„Valoarea prin adăugire”, în care Vadim este numit: imitator, plagiatorde duzină, gafeur, violent, ipocrit, măcelar al literaturii ori un personajcare, din invidie, încerca să distrugă vieţile unor scriitori de valoare.Pentru acest articol, după cum reiese din documentele Securităţii, CorneliuVadim Tudor şi Eugen Barbu ar fi intervenit chiar pe lângă Nicolae Ceauşescupentru a obţine un drept la replică.

„Încercareade a distruge cariera şi viaţa unor scriitori”

La începutulanilor ’80, Adrian Păunescu era pe val. Se bucura de succes datorităactivităţii sale publicistice ori apariţiilor în Cenaclul Flacăra, aşa că unarticol de-al său atârna greu. Acesta a fost motivul pentru care Eugen Barbu şiVadim Tudor s-au plâns chiar generalului Iulian Vlad - pe atunci secretar destat la Interne şi unul dintre şefii Securităţii - după ce Păunescu a publicat la9 iunie 1982, în „România liberă”, un articol acid despre cei doi.

În „Valoareaprin adăugire”, Păunescu lua apărarea scriitorilor Marin Sorescu şi NormanManea, pe care Barbu şi Vadim îi doreau pe lista neagră şi, fireşte, interzişi.La acea vreme, în opinia lui Adrian Păunescu, animalul preferat al lui Barbuera capra vecinului. Pe care o dorea, bineînţeles, moartă. După ce arată conflictuldintre Barbu şi Sorescu, Păunescu îl prezintă pe Vadim.

„Maialaltăieri (scria Adrian Păunescu), în «Săptămâna», aapărut un articol de o rară violenţă şi de o rară lipsă de bun-simţ literar allui C.V. Tudor. Personal, n-am nimic cu autorul articolului, deşi cred că măcalomniază în tot felul de ocazii, mă imită, mă caricaturizează şi cu fără voiasa, ba în viaţă, ba în ce scrie. Aş fi chiar tentat să-i mulţumesc pentrucitarea mea în articolul la care mă refer, între scriitorii valoroşi, buni. N-ofac, pentru că-mi displace tonul acesta de punere la zid, încercarea de adistruge cariera şi viaţa unor scriitori şi cu deosebire a doi: Norman Manea şiMarin Sorescu. (…) Prima întrebare pe care mi-o pun este: ce anume dinactivitatea sa de până acum îi conferă lui C.V. Tudor dreptul de judecător alscriitorilor şi al literaturii? (...) Toleranţa este specifică oamenilor despirit, iar intoleranţa se intoarce până la urmă impotriva celor care opractică. (...)Nu sunt de acord cu demolările, cu loviturile sub centură...”

Întrebarealui Păunescu din urmă cu 28 de ani era de bun-simţ. Vadim, pe atunci în vârstăde 33 de ani, un neica-nimeni, după cum sugera autorul articolului, cerea însă,cu vehemenţă, scoaterea din literatura română a unui scriitor de talia luiMarin Sorescu, până la urmă din motive politice. Atunci, ca şi acum, Vadimcredea că, dacă insulţi, calomniezi ori eşti trivial te poţi impune.

După cum maiarăta Păunescu, CVT era un personaj intolerant, care făcea gafă după gafă,„unele dintre ele cu grave consecinţe pentru lumea culturală în general şipentru Eugen Barbu în particular”.

Căcăreazaunui iepure, în afara specificului naţional

„Păi, dacăintransigentul C.V. Tudor ar citi cu aceiaşi ochi cu care pescuieşte perle dinSorescu, cartea «Groapa» a lui Eugen Barbu - continuă Păunescu în articolul din«România liberă» - ar mai avea el curajul să ridice ochii din pagină? I se parefoarte periculos, i se pare foarte absurd, în afara specificului naţional,faptul că autorul vorbeşte despre căcăreaza unui iepure. Dar du-te băiatule,citeşte cartea lui Eugen Barbu, capodopera fără moarte a literaturii române, dealtfel, şi reţine că ipocrizia nu e bună nici în somn. L-a apucat pe C.V.T.intransigenţa! Ce să zic? El, care s-a afirmat pentru furtul grosolan al unuiarticol dintr-o revistă de uz intern, publicând acel articol pe numele său?”.

Înîncheiere, Păunescu îl compară pe Vadim cu un măcelar ori cu unul care umblă cucizmele în biblioteca naţională, făcându-se că apără politica partidului încultură, deservind-o, de fapt, prin intoleranţă şi „încercarea de confiscare adiversităţii de care este atâta nevoie”.

După cum sevede, portretul patriotului închipuit Vadim e neschimbat.

Acum, Vadimîl elogiază pe Sprescu şi îi blesteamă pe terorişti

Articolul„Valoarea prin adăugire” n-a fost scris nici de către ţigani, nici de către unguriori evrei. Şi nici de către „vânzătorii de ţară” pe care Vadim i-a pus, de-a lungulanilor, pe lunga sa listă neagră. L-a scris chiar Adrian Păunescu, poetul pecare Vadim îl numea, la 7 noiembrie 2010, cu o făţărnicie fără egal, fratelesău geamăn, în încercare „de-a ciupi” din meritele lui Păunescu.

Şi pentru cătot a venit vorba despre poetul Marin Sorescu, căruia Păunescu îi lua apărareaîn „Valoarea prin adăugire”, cine credeţi că a fost unul dintre cei elogiaţi deVadim în necrologul pe care tocmai l-a citit la „Bellu”. Ei bine, Marin Sorescu.

Acum, Vadimîi blesteamă pe „teroriştii” care îl atacă „în haită, mişeleşte” pe AdrianPăunescu şi se bate cu pumnii în piept, afirmând că o să-l apere. Dacă-i aşa,firesc este să-şi pună el mai întâi cenuşă în cap, fiindcă, la rândul său, l-aatacat dur pe Păunescu.

Vadim, laînmormântarea lui Păunescu şi încă o enigmă. Oare la cine scotea limba liderul PRM?


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638949-02-21

Mai multe imagini:
Adrian Păunescu scria despre Vadim Tudor că este „un măcelar care umblă cu cizmele în biblioteca naţională”, numindu-l: violent, ipocrit şi imitator VEZI FILM
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image