2016-12-07 18:38

ARHIVE


Aurel I Rogojan, vorbeşte cu „killerul” dinlăuntru şi suspină fiindcă Pacepa n-a fost executat

 |  20:27
Aurel I Rogojan, vorbeşte cu „killerul” dinlăuntru şi suspină fiindcă Pacepa n-a fost executat

Atunci când se vrea analitic, dă cubâta în baltă. Iar când se crede superspion, stârneşte hohote de râs. Astagândeam în timp ce-mi beam cafeaua pe malul mării şi citeam un articol algeneralului Aurel I Rogojan despre Pacepa. Nu fantasmagorica concluzie aautorului mă uimea, ci obsesia fostuluisecretar al lui Iulian Vlad (ultimul şef la Securităţii).

La peste 30 de ani după fuga celuicare a fost adjunct al serviciului de spionaj românesc până în 1978, Rogojan (foto deschidere), larândul său o relicvă a poliţii politice de dinainte de 1989, are o idee fixă care, din primele rânduri, este sugerată cititorului: Pacepa trebuia pedepsitexemplar. Apoi, ca să impresioneze cititorii, inventează undialog cu un personaj fictiv, un fost ofiţer, care, chipurile, l-ar fi urmăritani buni pe Pacepa. Un fel de „killer” sau coordonator de „killeri”, n-am priceput prea bine.

Cert e că una dintre concluziile pe care opoate trage un om mai puţin familiarizatcu subiectul ar fi: Pacepa, care „şi-a vândut ţaraşi onoarea”, a fost omul cel rău, a cărui sentinţă decondamnare la moarte n-a fost pusă în executaredin cauza nehotărârii lui Ceauşescu. În schimb, Rogojan şi „interlocutorul” - cel care trebuiasă-i facă felul lui Pacepa -, sunt adevăraţi „patriote naţionale”.Adicătelea, cei buni şi drepţi, pentru că - spun eu - au slujit până lasfârşit un scelerat care era cât pe ce să-i distrugă fizic pe semenii săi, fiindcă îi credea sclavi. Ori „viermi”, după cum îi numea peromâni “ilustra” şi, totodată, „sinistra” soţie -dimineaţa când mergea spre Cabinetului 2. Pe savantă o deranja că oameniimuncii s-au aşezat deja la coada cea de toate zilele la alimente.

Sunt unul dintre ziariştii care au scris critic despre generalul IonMihai Pacepa, arătând cum, după 1989, a încercat să-şi ridice singur o statuiela baza căreia aşazăzeci de minciunisfruntate. Internetul mi-e martor. Aşa că nu pot trece cu vedera faptul că Rogojan îl combate pe Pacepa doarcu mânie proletară şi fantasmagorii, intrând de fapt înjocul fostului adjunct al spinalului românesc.

Dar să revin. Printre ofiţerii fostei poliţii politice, aflaţi acum la pensie, circulă legenda că, pe vremea încare ere secretarul generalului Iulian Vlad (foto sus), Rogojan avea obiceiul să punărezoluţii pe marginea unor rapoarte, dar sub semnătura şefului cel mare. Se spune că respectivele rezoluţiierau într-atât de poetice, încât subalternii nu pricepeau o iotă dinindicaţiile venite de sus, dar nici nu puneau întrebări ca să nu se lege la capde pomană. Deh, Rogojan se dorea de pe atunci un scriitor cu greutate. Nu ştiu dacăinformţia este reală. Cert, acum Rogojan semnează cărţi patriotarde şi articole înpresă cu numele său.

Altceva e cu adevărat interesant:atât Pacepa, cât şi Rogojan publicăplecând de la interesele pe care le urmăresc. Amândoi aduc drept argumente o serie de fapte şi situaţii, pe care le ajustează după bunulplac.

De pildă, dacă Pacepa a dezvăluit în premieră că spionii erau selectaţi la Bucureşti după mărimeapenisului, pentru a impresiona plăcut sexul slab al înaltei societăţi dinOccident ori că a furat motorul tanculuiLeopard, aşa a fost, crede cititorul. Doar Pacepa a fostadjunctul spionajului românesc, cel care l-a păcălit până şi pe Ceauşescu.

Dacă Rogojan susţine că Pacepa a fostagent KGB, după cum i-a spus „killerul” din „Grupul Operativ Special de Acţiune Acoperită Externă”,titulatură despre care n-a mai auzit nimeni în afară de autorul articolului,este adevărat, gândeşte acelaşi cititor. Doar omul care semnează a fost secretarulditamai şefului Securităţii.

Şi unul, şi altul, sub acoperireafuncţiilor avute, debitează poveşti nemuritoare. Dar nu e singura asemănare.Amândoi spun prostii cu seninătate, ca să mă exprim elegant. Pe Pacepa îl pot înţelegeuneori, pentru că-i rupt de realităţile româneşti. Doreşte să epateze cu orice preţ, maiales în presa străină, să se menţină în centrul atenţiei. Pe Rogojan, care tăieşte în România,nu. Să te bagi în seamă, fabricând un interviu cu un „killer” inexistent, doar ca să faciimpresie artistică , e lamentabil chiar şi pentru un „patriotenaţionale”.

Povestea din interviul lui Rogojan cu el însuşi oricu „killerul” dinlăuntru, dacă vreţi, care dezvăluie „adevărul” despre Pacepa - ocrotit de către ruşi în SUA şi retras deacolo tot de ei - pare chiar mai spectaculoasă decât cea a vestitului spion KimPhilby. Unii râd, alţii îl compătimesc pe Rogojan, spunând că,jucându-se de-a scriitorul tobă de Intelligence, alimentează inconştient mitul pe care Pacepa l-aconstruit cu atâta migală.

Şi un ultim amănunt: Rogojan aintitulat articolul său „Dialog cu un om care nu există”, fiind sigur că a nimerit ofigură de stil inspirată. Este singurul adevăr din totmaterialul său. Vorba unui amic: „L-a trădat inconştientul”.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638939-04-15

Mai multe imagini:
Aurel I Rogojan, vorbeşte cu „killerul” dinlăuntru şi suspină fiindcă Pacepa n-a fost executat
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

LAURENTIU_GRG
10 Aug 2010

„Dialog cu un om care nu exist?” O MICA RECTIFICARE SUPORTATI? ''dialog cu un Om care nu exista, LA VEDERE'' E CORECTA EXPRESIA: FUNCTIA BATE GRADUL parca DAR ce nu se spune,ADEVARUL, DACA NU-TI CUNOSC FUNCTIA MACAR ITI RESPECT GRADUL, (povesti nemuritoare). ACUM CARTILE, DECLARATIILE acestor povestitori trebuiesc citite(ANALIZATE) de ISTORICI si poate de oamenii de rand cititori de povesti(basme). :))))

Adauga un comentariu

Random image