2016-12-06 18:22

ARHIVE


Carlos Şacalul priveşte înapoi cu mânie, dar nu recunoaşte că a primit bani de la Ceauşescu. Disidenţii români, o miză prea mică VEZI FILM

 |  15:08

Generalul Nicolae Pleşiţă, omul care a condus timp de patruani spionajul românesc, a afirmat că teroristul Ilich Ramirez Sanchez, zis şiCarlos Şacalul, ar fi fost homosexual. Pe de altă parte, toţi cei care auinvestigat acţiunile Şacalului susţin că venezueleanul era un mare cuceritor defemei. Pleşiţă a lăst în urma sa multe legende. Chiar prea multe. Asta şipentru că declaraţiile sale de la sfârşitul vieţii au fost de-a dreptulbombastice. „I-am ucis, bineînţeles”, aşa s-a exprimat generalul în legătură cuopozanţii regimului comunist. Mai multe acţiuni de pedeapsă ale Securităţii ar fi fost dusela îndeplinire şi de către Carlos şi oamenii săi. Şacalul, cel mai cunoscutterorist până la Osama bin Laden, neagă faptul că ar fi dus la îndeplinireoperaţiuni cerute de Securitatea lui Ceauşescu. Colaborarea teroristului curomânii a fost un subiect pe marginea căruia au curs râuri de cerneală, atât înRomânia, cât şi în străinătate. Mai mult, în filmul cineastului Olivier Assayasdespre Carlos, se rosteşte o singură replică legată de Securitatea luiCeauşescu şi România: „Disidenţii români sunt o miză prea mică”.

Foto deschidere :Carlos Şacalul şi avocata lui care i-a devenit logodnică

„Mi-ar fi scuipat în faţă”

În ediţia electronică din 3 ianuarie 2010 acotidianului spaniol El Pais, Carlos Şacalul declara telefonic ziaristuluiAntoni Jiménez Barca: „Ţineam la Ceauşescu şi îl respectam. Nu era prealuminat, un tip de la munte, care se trăgea dintr-o familie foarte săracă. Marepatriot, foarte solidar. Ne-a primit foarte călduros. Eram primiţi cu toateonorurile: locuinţa, mijloace de deplasare, dar nu am primit nici un şfanţ dela oamenii ăia. Vă spun: toate atentatele contra exilaţilor români au fostfăcute de poliţia politică, atunci când Ceauşescu trăia. Dacă era să fimmercenari, la ce naiba să lucrăm pentru România? Am fi lucrat pentru SUA! Crezică le puteam spune tovarăşilor mei: «Îl omorâm pe cutare profesor sau pe cutareziarist», fiindcă ne cere Ceauşescu? Mi-ar fiscuipat în faţă. Noi nu ceream bani, impuneam. SUA plăteau cu milioane dedolari, şi sunt mândru că am jucat un rol fundamental. Şi nu numai cu state«prietene», ci şi cu state inamice: şi plăteau. Francezii ne-au plătit cincimilioane de dolari când eram în Algeria, în 1976, pentru un avion al companieiAir France, pe care l-am dus la Entebe, la aeroportul din Uganda. Toată lumeaplătea, frate.”

Filmul „Carlos” al regizorului OlivierAssayas întăreşte cele spuse de terorist. Deşi pelicula reflectă misiunile luiCarlos din 1974 până în 1994 - atuncicând a fost capturat de serviciile secrete franceze în Sudan şi trimis legatfedeleş la Paris -, o singură replică despre România lui Ceauşescu. În mai binede peste 4 ore de proiecţie se aude doar: „Disidenţii români sunt o miză preamică”, precum şi câteva vorbe despre un posibil cuib al lui Carlos laBucureşti. Atât şi nimic mai mult. Cert e că cineastul nu a vorbit niciodată cuŞacalul. Aşadar, nu putem crede că el a fost influenţat în vreun fel de cătredeclaraţiile lui Carlos legate de relaţia sa cu Ceauşescu.

După cum am mai scris, mărturia pe care Şacaluli-o face ziaristului spaniol părea surprinzătoare. Dar iată că deunăzi a fostîntărită şi de filmul lui Olivier Assayas.

Se lăuda cu toate „isprăvile” sale

Cum rămâne cu povestea legată de cererea expresă alui Ceauşescu către Carlos de-a pune la cale atentate împoriva disidenţilorromâni din exil şi a postului de radio “Europa Liberă”, cu sediul la München?Ce este adevăr, ce este minciună? Poate că Şacalul minte, dar nu prea are sens.De ce l-ar acoperi pe Ceauşescu? Acum, când condamnarea sa pe viaţă estedefinitivă, Carlos se laudă cu toate „isprăvile” sale. Chiar şi cu cele pe carenu le-a comis. Altfel, îi scade cota de interes, ajunsă oricum destul de jos.Oare de ce nu-l trece şi pe Ceauşescu în „palmares”?

Mărturia lui Carlos, consemnată de El Pais înprimele zile ale lui 2010, se potriveşte cu declaraţia lui Nicolae Pleşiţă -şef al spionajului românesc în perioada 1980-1984 - dată în 2005, atunci cândera audiat de către procurori în legătură cu implicarea sa în operaţiuniteroriste.

„Eram invidioşi că şefulstatului recurge la mercenari”

„Carlos - susţinea Pleşiţă - era un om simpatic,un latin de-al nostru, iar eu am fost omul de legătură al lui Ceauşescu cuacest personaj, care era însă numai un instrument de care s-au folosit atâtdictatorul, cât şi Arafat.”

Pleşiţă mai afirmă (şi este plauzibil – n.n.), căCeauşescu nu s-a întâlnit niciodată cu Şacalul, ori că securiştii erauinvidioşi, fiindcă liderul de la Bucureşti încerca să recruteze mercenaripentru diferite operaţiuni - cum ar fi capturarea lui Pacepa, de pildă -, atâtavreme cât avea la dispoziţie întregul aparat al Securităţii. Aşa că Pleşiţă afost chiar fericit atunci când i-a raportat comandantului suprem că Şacalul nuse angajează pentru operaţiuni în SUA, legate de pedepsirea lui Pacepa. „Acestfapt - declara Pleşiţă - m-a bucurat nespus. Nu numai pe mine, dar şi peceilalţi oameni din Securitate, întrucât eram invidioşi că şeful statuluirecurge la tot felul de mercenari, când avea un întreg aparat de stat ladispoziţie, adică Securitatea în general. Aşa că i-am raportat lui Ceauşescu cămercenarul său nu poate pune în practică operaţiunea”. E de pomină aceastădeclaraţie. Cu alte cuvinte: de ce să-i omoare ei şi nu noi.

Pleşiţă fabulează

Dacă luăm debună declaraţia lui Pleşiţă de mai sus, ar trebui să-l credem şi când spunea:„Arafat era homosexual, acum pot s-o spun, pentru că nu mai trăieşte. IarCarlos era aghiotantul lui frumuşel, nu este exclus ca între ei să fi fost şiacest gen de relaţie. Nu am vrut s-o spun atunci, pentru că n-am vrut să-i facrău lui Arafat, era un motiv de şantaj, nu?!”. Numai că această mărturie parescoasă din imaginaţia bogată a fostului securist, care, se ştie deja, a fabulatdestul de mult în ultimii ani de viaţă. În realitate, Carlos era un mare cuceritor de femeifrumoase. Se mai spune că multe dintre acestea i-au oferit şi informaţiipreţioase. La fel de ciudată este şi următoarea declaraţie: „Doarmilitarii care aveau dosar de trădători de ţară au fost urmăriţi şi executaţi.Au fost câteva zeci de executaţi de oamenii noştri sau de intermediari, precumCarlos”, le spunea Pleşiţă procurorilor, tot în 2005.

„Câtevazeci” este o afirmaţie hazardată. Cel puţin din documentele fostei Securităţii- cele studiate până în prezent, fireşte - nu reiese nici pe departe aşa ceva. Nuse ştie nici cine sunt foştii ofiţeri „executaţi” de Carlos. Oricum, aceastădeclaraţie o contrazice pe cea de mai sus - îi raporta lui Ceauşescu faptulcă mercenarul nu poate duce la îndeplinire operaţiuni de pedeapsă.

Îi omoraCarlos, ori Securitatea, era vorba despre foşti ofiţeri ori despre opozanţiiregimului Ceauşescu din străinătate, chiar toţi oamenii aştia despre carevorbea Pleşiţă au fost fantome?

Mitul Carlos Şacalul

Timp de 20 de ani, Ilich Ramirez Sanchez a bătutlumea în lung şi-n lat, fiind implicat în mai multe operaţiuni teroriste. Înpuşcărie, susţine că a acţionat în numele unui ideal - este un comunist.„Domnule, eu, la 14 ani, în ianuarie 1964 - declară Carlos pentru El Pais -, amintrat în rândurile Tineretului Comunist din Venezuela! Şi până în ziua de azinu m-am schimbat deloc. Sunt tot comunist. Nu sunt dogmatic, am studiat, amcunoscut oameni importanţi la conducerea ţărilor comuniste. Rămân fidelprincipiilor leniniste: sunt un comunist convins şi militant”. Cei care l-aucunoscut bine afirmau însă că nu a fost un comunist, ci un socialist corupt,după cum arăta David Yallop în cartea sa ”Până la capătul lumii - în căutareaŞacalului”, Editura All, 1994. Tot în 1994, Ilich Ramírez Sánchez a fostarestat în Sudan. De atunci se află într-o închisoare franceză de maximăsiguranţă. După cum se spune, a fost vândut de autorităţile sudaneze faimosuluispion Philippe Rondot, la rândul său implicat în mai multe scandaluri depomină, printre care şi cel legat de compromiterea lui Sarkozy. De o bunăbucată de vreme, Carlos Şacalul vorbeşte presei despre isprăvile sale. Spune cănu regretă nimic, iar în ce ne priveşte, nu-şi asumă nici o operaţiuneîncredinţată de Ceauşescu.

Deunăzi, Şacalul s-a supărat şi pe regizorul OlivierAssayas, pentru că i-a pus prea multe crime în cârcă în filmul ”Carlos”. Elimpede că teroristul vrea în continuare să fie în centrul atenţiei. Atunci, măîntreb încă o dată, de ce neagă colaborarea cu un personaj precum Ceauşescu?

De numele lui Ilich Ramirez Sánchez, zis şi Carlos Şacalul, se leagă trei decenii de violenţă. Este însă cert că mitul său s-a răspânditşi pentru că foarte multe acţiuni teroriste, din anii ’70-’90, ai căror autoriau rămas necunoscuţi, i-au fost puse în cârcă, chiar dacă, ulterior, s-adovedit că nu a fost implicat. Iar, după cum s-avăzut mai sus, să desparţi adevărul de legendă în cazul Carlos Şacalul, fie şiîn ce priveşte colaborarea sa cu Securitatea lui Ceuşescu, este o misiune aproape imposibilă.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638945-08-15



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image