2016-12-09 13:56

ARHIVE


Cazul IPS Andrei Andreicuţ. Mircea Dinescu „a căzut în misticism” şi, la rândul său, a comunicat cu Sfântul Duh VEZI IMAGINI

 |  13:35
Cazul IPS Andrei Andreicuţ. Mircea Dinescu „a căzut în misticism” şi, la rândul său, a comunicat cu Sfântul Duh VEZI IMAGINI

Înurmă cu trei ani, Curtea de Apel Alba admitea contestaţia IPS Andrei Andreicuţîmpotriva deciziei de poliţie politică primită de la CNSAS. Atunci, Andreicuţ aspus: „Îl rugăm pe Dumnezeu să-i ierte pe membrii CNSAS, iar dacă mai au o urmăde conştiinţă, să-şi ceară scuze”. Replica nu a întârziat. După aflareadeciziei Curţii de Apel, Mircea Dinescu, membru în Colegiul CNSAS, a declarat:„Iertarea nu e un păcat. (…) Judecătorii au căzut în misticism şi au comunicatcu Sfântul Duh care le-a spus să-l ierte pe episcopul Andrei Andreicuţ”.Surprinzător, deunăzi Dinescu şi-a schimbat radical părerea şi a declarat: „Acâştigat în instanţă şi cred că a avut dreptate. (...) Din câte îmi amintesc,Andreicuţ a fost un caz atipic. Faţă de alţi preoţi, nu s-a oferit săcolaboreze cu Securitatea, ci a fost şantajat. Din câte îmi amintesc, a fost opoveste cu un student pentru care intervenise. Securitatea l-a ameninţat cuînchisoarea, iar Andreicuţ a semnat angajamentul de colaborare ca să scape”.

Totîn urmă cu trei ani publicam în „Gardianul” articolul „Atentat la altare submasca demascării propagandei antiromâneşti”. Atunci arătam, fără a dori sădevin avocatul preoţilor care au colaborat cu Securitatea, că respectivachestiune trebuie privită din toate punctele de vedere şi apoi, în cunoştinţăde cauză, bine cântărită. Mai ales că CNSAS dăduse un verdict infirmat deinstanţă. Nudoar cazul Andreicuţ este unul paradoxal. Mulţi alţi preoţi ori pastori,agăţaţi de Securitate în anumite momente, figurează în arhivele operative şi ca„duşmani ai poporului“ ori vectori ai „propagandei antiromâneşti“, dar şi cainformatori. Adevărat, mulţi informatori aveau dosar de urmărire deschis deSecuritate. Însă, dacă din această poziţie deveneau o ţintă a poliţieipolitice, fiind avertizaţi ori anchetaţi, reiese că, de fapt, ei au deranjatregimul mai mult decât l-au servit. Este o nuanţă pe care CNSAS ar trebui să odistingă, cred eu, dar încă nu reuşeşte.

Lipsă de specialişti în domeniu

Înce priveşte urmărirea preoţilor şi a pastorilor (ne referim la perioada de dupăsfârşitul anilor ’60, pentru că până atunci prea mulţi slujitori ai Bisericiiau fost practic exterminaţi în închisorile comuniste), mai trebuie precizat unaspect: Securitatea ducea lipsă de specialişti în domeniu. De regulă, ofiţeriicare racolau feţe bisericeşti habar nu aveau care este diferenţa dintre un cultşi altul. În ce priveşte sectele, erau chiar pe dinafară.

Undocument al grupului ETERUL (cel care avea drept sarcină contracarareaposturilor de radio „duşmănoase“) dovedeşte cu vârf şi îndesat acest fapt.Aşadar, iată ce scria un ofiţer de la ETERUL la 11 noiembrie 1989. „Conducereapostului de radio Europa Liberă a primit dispoziţie ca, împreună cu OctavianBârlea, şeful bisericii unite şi al comunităţii ortodoxe din München, săîntreprindă acţiuni de recrutare de disidenţi din cadrul cultelor din Româniaşi de antrenare a lor în acţiuni împotriva partidului nostru. În acelaşi scop,se vor realiza emisiuni la postul de radio Europa Liberă şi vor fi editatemateriale, prin Octavian Bârlea, de instigare a preoţilor din România laacţiuni anticomuniste. Măsurile vor fi întreprinse ca urmare a constatăriipotrivit căreia cultele religioase din România susţin politica (sic!)conducerii partidului nostru şi nu se angrenează în acţiuni protestatare.” Astacredea Securitatea cu o lună înaintea căderii regimului care a creat-o.

Trecpeste faptul că temutul grup ETERUL nu prea ştia ce-i cu monseniorul Bârlea şinici raporturi reale între el şi reprezentanţii reali ai Bisericii Ortodoxe dinGermania Federală. Dar să scrii în rapoartele către superiori că partidul erasusţinut trup şi suflet de către cultele religioase dovedeşte ori prostiecrasă, ori o necunoaştere flagrantă a realităţii înconjurătoare şi a istorieirecente.

Nuagrea faptul că trăieşte într-o ţară comunistă

Amfăcut aceste precizări pentru a arăta pe cât posibil care era starea de fapt.

CazulIPS Andrei Andreicuţ, tocmai întronizat mitropolit al Clujului, Albei, Crişaneişi Maramureşului, este unulbinecunoscut. S-a scris că avea un nume de cod şi un angajament la Securitate,dar şi că, în perioada comunistă, părintele Andreicuţ era urmărit şi avertizatdrastic de către ofiţerii de securitate care îl aveau drept obiectiv. Motivul:desfăşura o intensă activitate religioasă, menită să contracareze educaţiaateistă oficială. Chiar dacă se manifestă ca un „bun român”, după cum consemnaun ofiţer de securitate, nu agrea faptul că trăieşte într-o ţară comunistă,fiind decis, „până la sacrificiu“, să scoată enoriaşii de sub influenţa ideologieicomuniste. Nu-i puţin în vremuri crunte. Pentru ce să-l judecăm mai întâi?Pentru angajament ori pentru că a avut demnitate şi, practic, nu şi-a trădatnici o clipă convingerile, după cum arată chiar Securitatea, întrebam retoricîn urmă cu trei ani. Acum sunt în aceeaşi dilemă. Colac peste pupăză, deunăziDinescu susţine că e bună decizia judecătorilor de la Alba.

„Le-ammărturisit urâţenia pe care am făcut-o”

Unalt caz, pe care-l cataloghez tot paradoxal, este şi cel al pastorului baptistIosif Ţon. A fost anchetat în mai multe rânduri pentru „propaganda împotrivaorânduirii socialiste“. Precizăm, pentru cei mai tineri, că era o acuzaţieextrem de gravă, care îl putea trimite în spatele gratiilor pentru mulţi ani.

Iatăce arată un document datat 5 aprilie 1977, aflat în arhivele Securităţii: „Încursul zilei de 4 aprilie a.c. s-a trecut la cercetarea în stare de libertate alui Iosif Ton pentru săvârşirea infracţiunii de propagandă împotriva orânduiriisocialiste. La cercetări, a declarat că, împreună cu cinci elemente cunoscutecu manifestări duşmănoase, a conceput, redactat şi multiplicat, în 10exemplare, două materiale cu conţinut antistatal insultătoare: «Chemarea laadevăr» şi «Cultele neoprotestante şi drepturile omului în România».Materialele au fost trimise Ambasadelor SUA şi Marii Britanii de la Bucureşti,unor persoane şi organizaţii reacţionare din Occident, precum şi la postulEuropa Liberă, care le-a transmis într-o emisiune recentă. Cercetările continuăpentru documentarea întregii activităţi a lui Iosif Ton“.

Pastorula fost arestat de mai multe ori, iar în anii ’80, a părăsit România, adevărat,şi la presiunile Securităţii. Nu cu multă vreme în urmă, Iosif Ţon, unul dintrecei mai cunoscuţi şi influenţi pastori baptişti, a mărturisit faptul că acolaborat cu poliţia politică. „Sarcina mea – spunea pastorul – era să raportez(Securităţii – n.n.) orice lucru suspect aş observa la turiştii cu care lucram.În anii aceia am scris şi câteva note informative despre câţiva credincioşibaptişti din Cluj cu care mai eram în contact. Doi dintre ei au avut de suferitdin cauza aceasta. La câţiva ani după căderea comunismului, am stat de vorbă cufiecare dintre ei, le-am mărturisit urâţenia pe care am făcut-o faţă de ei şimi-am cerut iertare. Amândoi m-au iertat şi de atunci am întreprins mai multeacţiuni împreună.”

Omula luptat. Cu adevărat. Nu i-a fost deloc uşor. Ce atârnă mai greu: faptul că aavut curajul să înfrunte regimul ori că şi-a turnat fraţii întru credinţă?

„Ideileostile inoculate din exterior”

Unalt episod, mai puţin ştiut, îl găsim tot într-un document al Securităţii din30 iunie 1982. Este vorba despre concluziile desprinse dintr-un raport legat deun program de măsuri pentru „neutralizarea acţiunilor ostile desfăşurate subacoperire religioasă“. De fapt, anihilarea manifestărilor anticomuniste aleunor tineri preoţi ortodocşi. Iată ce scria în document: „Mai mulţi preoţiortodocşi tineri din judeţele Timiş, Hunedoara, Caraş-Severin, influenţaţi deideile ostile inoculate din exterior, au transmis informaţii, memorii şi altemateriale denigratoare postului de radio Europa Liberă, precum şi unororganizaţii revoluţionare reacţionare, pentru a fi folosite în propagandaantiromânească“. În limbajul Securităţii, propaganda antiromânească însemna defapt propaganda anticomunistă. Mai adaug: tot ce am prezentat mai sus suntfapte bazate pe documente mai mult sau mai puţin interpretabile.

●●●

Înce-l priveşte pe Mircea Dinescu, ultima sa declaraţie, legată de IPS AndreiAndreicuţ, este de asemenea paradoxală. O fi căzut şi el în misticism,comunicând cu Sfântul Duh? Pentru că, iată, în urmă cu trei ani a spus: „Judecătoriiau căzut în misticism şi au comunicat cu Sfântul Duh care le-a spus să-l iertepe episcopul Andrei Andreicuţ”. De unde înţelegeam că iertarea la care se refereamembrul Colegiului CNSAS arăta tocmai faptul că prelatul era vinovat. Acum însăacelaşi Mircea Dinescu s-a răsucit şi declară - instanţa a avut dreptate încazul Andreicuţ pentru că, faţă de alţi preoţi, el nu s-a oferit să colaborezecu Securitatea, ci a fost şantajat.

Mai jos, inepuizabilul MirceaDinescu într-o reprezentaţie în care, ne spune el, ceapa nu îşi avea locul


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639240-11-12

Mai multe imagini:
Cazul IPS Andrei Andreicuţ. Mircea Dinescu „a căzut în misticism” şi, la rândul său, a comunicat cu Sfântul Duh VEZI IMAGINI
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

SILE
27 Mar 2011

Problema de fond e ca in momentul de fata d-l Dinescu nu mai e credibil ca alta data. Asa cum nici CNSAS( asemeni altor institutii din Romanika) nu este credibila.Ce ar trebui sa faca jurnalistii e sa ne prezinte faptele si sa lase in seama noastra interpretarile. De pilda in cazul Andreicut care au fost ofiterii de legatura si cum sunau concret declaratiile d-sale.O zi buna !

Adauga un comentariu

Random image