2016-12-10 18:39

ARHIVE


După ce a cerut: «Să tragă!» în oameni, sfetnicul lui Ceauşescu mistifică istoria şi caută speranţa între povara trecutului şi neliniştea prezentului VEZI FILM

 |  21:51
După ce a cerut: «Să tragă!» în oameni, sfetnicul lui Ceauşescu mistifică istoria şi caută speranţa între povara trecutului şi neliniştea prezentului VEZI FILM

Unii analiştiîl consideră un om corect, dar pragmatic, dispus întotdeauna să intervinădiscret pentru a corecta erorile făcute de Nicolae Ceauşescu. Straniu portretal lui Silviu Curticeanu, fost şef al Secţiei Cancelarie a CC al PCR, singurul,în afară de soţii Ceauşescu, care, în faimoasa şedinţă a CPEx din17 decembrie1989, a cerut să se tragă în plin asupra manifestanţilor de la Timişoara.Atunci, probabil mai credea că vărsarea de sânge îl poate salva pe Ceauşescuşi, implicit, pe el, şeful Cancelariei. Acum, Silviu Curticeanu susţine că,prin tot ce-a scris (două volume, memorialistică), a încercat să recompunăimaginea neretuşată a unei epoci istorice. Dacă investighezi cu mijloacejurnalistice cele spuse de Curticeanu constaţi însă că el nu încearcă nici pedeparte să redea imaginea neretuşată a unei epoci istorice, ci, dimpotrivă, s-omistifice.

Dominatde sentimentul nemuririi

SilviuCuticeanu a stat în anticamera lui Ceauşescu, ocupând funcţia de şef al SecţieiCancelarie a CC al PCR între 1982 şi 1989.

Anultrecut, el declara presei că liderul comunist, un personaj complex şicontradictoriu, a suferit, în timp, o involuţie. Ros de boală - susţineaCurticeanu - Ceauşescu n-aacceptat semnele neputinţei şi a ajuns, la vârsta senectuţii, dominat desentimentul nemuririi, văzând bunăstare acolo unde se instalase sărăcia şiiubire acolo unde era ură.

Dacăe să ne luăm după mărturiile fostului şef al Cancelariei CC al PCR, Ceauşescus-a rupt de realitate doar spre sfârşitul vieţii, iar diabetul a jucat un rolesenţial în degradarea sănătăţii sale, afectându-i şi deciziile politice.Lucrurile nu stau însă nici pe departe aşa.

«Eroulnaţiunii» se înfurie

Neîntoarcem în 1977. Nu trecuse o lună de la devastatorul cutremur, în urmacăruia au murit aproape 1600 de oameni. La 30 martie s-a ţinut o importantăşedinţă a Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR.Stenograma arată, fără tăgadă, cât de fericit era Ceauşescu (59 de ani) căseismul i-a dat ocazia să reconstruiască Bucureştiul şi scoate la iveală pornirile sale de-a dreptul criminale.

Aşadar,la 30 martie 1977, liderul de la Bucureşti simţea că este momentul să clădeascăo capitală, din ruine, după chipul şi asemănarea sa. Nu era vorba doar desprereconstrucţia imobilelor puse la pământ de cutremur. În megalomania sa,Ceauşescu intenţiona să dărâme şi multe dintre clădirile scăpate de seism,pentru ca apoi să construiască precum văzuse în Coreea de Nord.

Darpână atunci avea însă de curmat mişcarea iniţiată de către scriitorul PaulGoma care nu cerea decât respectarea drepturilor omului. Povestea asta pur şisimplu îl scoatea din minţi pe cel care conducea atunci România, deşi nu intraîn conflict cu legile ţării.

Stenogramaşedinţei amintite mai sus arată limpede faptul că Ceauşescu percepea mişcareaGoma precum un atac la persoană. Acesta este motivul pentru care îi numea peoamenii care îşi cereau drepturile „elemente declasate”, „măgari”, „derbedei”,„imbecili”, indicând Securităţii cum să lichideze gruparea. În opinia sa, Gomatrebuia arestat imediat pentru spionaj în favoarea americanilor şi trimis înjudecată. În ce-i privea pe cei care nu se deziceau de scriitor, Ceauşescu dorea,pur şi simplu, ca aceştia să fie bătuţi de către muncitorii din întreprinderi.

În1977, „Eroul naţiunii”, „Cârmaciul înţelept”, „Eroul păcii mondiale”, „Ctitorulde geniu, simbol viu al năzuinţelor românilor”, „Stejar de vis, de avânt, deomenie”, dispreţuia legile pe care chiar el le promulgase. Nici măcar nu le-aascuns supuşilor săi că preferă practicile criminale, folosite de comunişti înanii ’50, împotriva unor oameni care cereau doar respectarea drepturilorelementare.

Ungrup restrâns nu-l recunoştea pe Ceauşescu drept „Fiul luminat al patriei”, iarel spumega de furie. Era semnul unei tulburări profunde, apărute mult maidevreme decât suţine Silviu Curticeanu.

«Măgarulde Goma»

Înprima parte a şedinţei din 30 martie 1977, Ceauşescu spunea ceva de neimaginatpentru un om cu mintea sănătoasă: „Să ştiţi că dacă demolăm tot Bucureştiul, vafi frumos. Am fost aici vis-a-vis unde este blocul acesta, cu sportul. Acestatrebuie mutat la 23 August. Ce fel de sport este acesta? Toţi trebuie mutaţirapid acolo. Nu se poate una ca asta."

Apoi,„Cârmaciul” îşi aminteşte motivul pentru care a cerut întrunirea membrilor CPExşi se înfurie brusc.

„Săvedem (spunea Ceauşescu) de ce am convocat şedinţa. În legătură cu uneleprobleme privind activitatea măgarului acesta de Goma, care continua să ialegătura prin telefon, şi acum, la «Europa Liberă», s-a publicat o listă cuaproape 180 de oameni care au semnat-o.(…)

Dealtfel, acesta este un măgar, aşa de ultimă speţă, şi eu le-am dat aprobaresă-l aresteze, dar cu întarziere, după ce a depus documentele, cu întarziere,la ambasada americană. (…)

Tovarăşiimi-au spus: „Am mai înregistrat, ştim noi câte ceva”! Nu se poate să stăm aşa;s-a introdus un spirit nu ştiu cum dracu să-l numesc, dar parcă sunt nişteprotopopi la interne. (…)

Problemeleumanismului revoluţionar, presupun inclusiv măsuri ferme împotriva oricărormanifestări duşmănoase care lovesc în interesele poporului, ale claseimuncitoare. (…)"

«Dacăvor să-i bată, să-i bată»

“Trebuieloviţi, propriu-zis, fără cruţare (continua Ceauşescu). (…)

Cuacesta care este aici, cu Goma, nici un fel de mişcare. Întrerupt telefonul,orice legături, cum încearcă să ia legătura cu ambasadorul, arestat public,pentru spionaj şi trimis în judecată. Fără nici un fel de discuţii şi cu toţicare vor proceda aşa. (…)

Chiardacă este aşa cum se spune aici că i-a dat telefon, să fie puşi (cei care sealiaseră mişcării Goma - n.m.) în colectivul de întreprindere în discuţie,judecaţi, şi ce vor hotărî muncitorii. Dacă vor să-i bată, să-i bată. Să-ilăsăm, într-adevăr, pe oameni să-i judece şi aici care se dovedesc aşa, nu potrămâne în întreprinderile respective.”

Respectivastenogramă, consemnează şi faptul că Ceauşescu cerea ca istoricul VladGeorgescu să fie aruncat în puşcărie, pentru vreo 25 de ani, pentu că era şi elun „derbedeu”, precum şi că, din acel moment, şeful cel mare le-a interzisînalţilor activişti să mai participe la recepţiile oferite de ambasadelestrăine. Motivul: se îmburgheziseră şi îşi pierduseră vigilenţa revoluţionară.La acea şedinţă de pomină, „Cârmaciul înţelept” a mai „decretat” şi că româniinu au dreptul să emigreze.

Legalitatea,o chestiune care ţinea de bunul plac

Toateaceste hotărâri ale liderului comunist de la sfârşitul anilor ’70 contrazicflagrant cele scrise şi afirmate de către Curticeanu. De pildă, în volumelesale („Mărturia unei istorii trăite” şi „Memorii necenzurate”), fostul şef lacancelariei înceracă să ne convingă de faptul că Ceauşescu respecta legile pecare chiar el le promulgase.

Dupăcum s-a văzut mai sus, nici vorbă. În ’77 - nu în decembrie ’89, când a simţitcă poate fi doborât - legalitatea era pentruCeauşescu o chestiune care ţinea doar de bunul său plac.

Degradareadespre care vorbea Curticeanu nu s-a produs din cauza bolii, spre sfârşitulvieţii liderului comunist, ci pe când era „verde” - generată de megalomanie şisetea nemărginită de putere.

„Involuţia”lui Ceauşescu de la sfârşitul vieţii sale, cum o numeşte fostul şef laCancelariei CC, din cauza căreia ni s-ar fi tras nouă toate nenorocirile, s-amanifestat, în realitate, mult mai devreme. Iar Curticeanu ştie foarte bineasta, fiindcă, în 1977, se afla tot în preajma lui Ceauşescu. Acesta e motivulpentru care am afirmat mai sus că fostul şef al Cancelariei nu a încercat săredea imaginea neretuşată a unei epoci istorice ci, dimpotrivă, să o mistifice.

„Sătragă!”

Ceauşescuera un neputincios, rupt de această lume în ultima parte a vieţii sale, afirmaCurticeanu la 20 de ani de la căderea comunismului.

„Epuizatfizic, cu faţa slăbită, cu ochii pierduţi în fundul capului, mereu crispat şiursuz, a încercat să-şi anestezieze suferinţele creând tuturor suferinţe şi maimari”. Diabetul, deh.

Însădin stenogramele ultimelor şedinţe pe care le-a condus nu reiese nici pedeparte că Ceauşescu era neputincios, ci dipotrivă. Tocmai pentru că l-a văzuthotărât pe lider, fostul şef al Cancelariei a crezut până în ultimul moment însteaua lui Ceauşescu.

Curticeanua fost singurul dintre membrii CPEx, în afara cuplului prezidenţial, care acerut să se tragă în manifestanţii de la Timişoara?

Stenogramaşedinţei Comitetului Politic Executiv alCC al PCR din ziua de 17 decembrie 1989.

„Tov.Nicolae Ceauşescu: Păi nu aşa, dragă! Eu v-am spus ce aveaţi de făcut, dar voinu aţi făcut aşa. Trebuia să trageţi! Trebuia să trageţi un foc de avertismentşi dacă nu încetau trebuia să trageţi în ei. În primul rând trebuia să trageţila picioare. Tov. Elena Ceauşescu: Să fi tras în ei, să fi tras la picioare şicei care cădeau să fi fost băgaţi în beci, ca să nu mai poată ieşi niciodată deacolo. Tov. Silviu Curticeanu: Să tragă!”.

Tov.Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi făcut ce v-am spus eu?! Tov. Vasile Milea: Văraportez, tovarăşe secretar general, că n-am înţeles acest lucru. Am căutat întoate regulamentele militare şi nu am găsit nicăieri prevăzut că armata trebuiesă tragă în popor. Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar eu ce v-am spus vouă?! Tov.Tudor Postelnicu: Noi aşa am înţeles, dar vom face cum ordonaţi dumneavoastră.Tov. Nicolae Ceauşescu: Ştii cum ai procedat tu, Milea: aşa cum ai trimite pefront trupe neînarmate ca să fie decimate de duşman. Ştiţi ce meritaţi voi? Săfiţi puşi în faţa plutonului de execuţie”.

Dinstenogramele zilei de 17 decembrie 1989 reiese clar că generalii Milea,Postelnicu şi Vald - şefii Armatei, Internelor, respectiv Securităţii -,oamenii care puneau în aplicare represiunea, erau îngroziţi de ordinul luiCeauşescu, care cerea imperios ca manifestanţii să fie impuşcaţi. În schimb,civilul Sergiu Curticeanu a spus, scurt : „Să tragă!”, ca şi cum n-ar fi fostvorba despre vieţi omeneşti.

Corabiase scufunda, dar între „cârmaciul”Ceauşescu şi „funcţionarul” Curticeanu nu existau divergenţe de idei. Mai mult,cel din urmă a fost primul care l-a rugat pe „Conducătorul Iubit” să revinăasupra hotărârii sale - după ce, tot în şedinţa din 17 decembrie 1989 -liderulcomunist a simulat că vrea să demisioneze. Nu întâmplător istoricul MihneaBerindei afirma că şeful Cancelariei iese cu imaginea şifonată din toatăaceastă tărăşenie, că el avea tot interesul să mistifice stenogramele pe carele şi gestiona. Povestea cu dispariţia stenogramelor e cunoscută, nu insist.

Încăutare speranţei, se afundă în ridicol

PetreŢuţea, unul dintre cei loviţi crunt de represiunea comunistă, spunea: „A teopune comunismului înseamnă a apăra puritatea Codului Penal. Comuniştii nutrebuie trataţi ca infractori politici. Ei trebuie trataţi ca infractori dedrept comun. Ca hoţii de buzunare, ca tâlharii, ca violatorii de dame…” Nimeninu pretinde acum celor precum Curticeanu, aflaţi de cealaltă parte a baricadei,să-şi pună cenuşă în cap.

Darnici să invoci diabetul lui Ceauşescu şi prostia soţiei sale pentru a justificacrime şi nedreptăţi, catastrofala gestiune a ţării dinainte de 1989. Dacă înacest fel încearcă Silviu Curticeanu, jurist de profesie, să scape „de povaratrecutului şi neliniştea prezentului, în căutarea speranţei “ - după cum afirma anul trecut - se va prăbuşi, înainte de toate, într-unridicol fără margini.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638942-04-19



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

PISCEKY
06 Sep 2010

fara cuvinte............FELICITARI PT ARTICOL!POATE ASA VOR AFLA MULTI ROMANI DESPRE .........OAMENII DEOSEBITI AI ACESTEI TARI.....PETRE TUTEA,CIORAN SI NU IN ULTIMUL RIND DESPRE PAUL GOMA!AM CITIT TOATE CARTILE DOMNIEI SALE INCEPIND CU ''COLOAREA CURCUBEULUI77...OBSTINATO,DIN CALIDOR...ETC) P.S ACUM CA A MURIT TORTIONARUL PLESITA,POATE REVINE IN TARA SIPAUL GOMA(MACAR ASA SA MAI MOARA UNII!!!HA!HA!PRIETENII STIU CINE!HA!HA) felicitari!
DETECTIV
06 Sep 2010

Ceausescu impiedica oamenii sa emigreze ,asa cum sustineti in articol,..actualul presedinte ai obliga aproape sa emigreze prin neoferirea in tara a unui trai decent si locuri de munca!.....care e diferenta?

Adauga un comentariu

Random image