2016-12-06 08:14

ARHIVE


Lui Eugen Ionescu nici un tip nu i s-a părut a fi mai ruşinos pentru umanitate decât ofiţerul, comisarul sau procurorul – „un fel de mahalagioaică urâtă, nebună, proastă şi rea“ VEZI IMAGINI

 |  12:40
Lui Eugen Ionescu nici un tip nu i s-a părut a fi mai ruşinos pentru umanitate decât ofiţerul, comisarul sau procurorul – „un fel de mahalagioaică urâtă, nebună, proastă şi rea“ VEZI IMAGINI

Atunci când un sergent a aflat că lui Eugen Ionescu i-a apărutvolumul „NU“, l-a întrebat dacă e tipograf. Cum răspunsul a fost: „Nu”,sergentul a continuat: „Aha! Da, da, da… ce scrii pe acolo?“. „Scriu despresensul tragic al existenţei“, i-a răspuns Ionescu. Atunci, sergentul a izbucnitîn râs. Nu se mai putea opri. Apoi, plin de înţelegere, în timp ce-l bătea peumăr pe tânărul dramaturg, a spus: „Mă, dar tâmpit eşti, mă!”. Absurdul dinpiesele lui Eugen Ionescu - neputincios în a face diferenţa dintre comic şitragic, după cum spunea chiar el - i-a atins însă şi pe securiştii care l-auurmărit ca pe un mare răufăcător, ori pe binevoitorii care îl muştruluiauacademic. Arhivele Securităţii sunt pline de tot felul de planuri fantezistelegate de contracararea activităţii „duşmanilor“ din interior ori exterior -unul dintre ei fiind Eugen Ionescu -, iar o mare parte dintre aceste operaţiuniconcurează multe scene din piesele marelui dramaturg.

Noiembrie are întotdeauna 30 de zile

3 aprilie 1989. Începuse deja numărătoarea inversă pentruregimul comunist de la Bucureşti, însă Securitatea actualiza de zor dosaruldramaturgului, în care scria negru pe alb că Eugen Ionescu s-a născut la 31noiembrie. Este poate mai puţin important că omul văzuse lumina zilei la 13noiembrie, pe stil vechi, 26 noiembrie pe stil nou, chiar dacă pentrurespectiva instituţie rigoarea avea oarece importanţă, cât faptul că lunanoiembrie are întotdeauna doar 30 de zile.

De remarcat e însă faptul că în respectivul dosar nu apăreanimic nou. Informaţiile culese de mai mulţi agenţi ai Securităţii din străinătatenu erau diferite de cele deţinute cu opt ani în urmă de aceeaşi instituţie.

Conflictul dintre autorităţile române şi Eugen Ionescu a avutdouă episoade distincte. Primul s-a petrecut pe vremea în care comuniştii abiapuseseră mâna pe putere. Cel de-al doilea, în 1977, atunci când dramaturgul l-asfătuit pe Ceauşescu să le dea românilor paşapoarte pentru a putea călători înlumea întreagă ori pentru a se stabili acolo unde doresc. Acest sfat a fostperceput de către „Geniul din Carpaţi“ drept un atac la persoană, iar EugenIonescu a fost trecut de către Securitate pe lista elementelor ostile dinrândul emigraţiei române.

„Mă, dar tâmpit eşti, mă!”

În 1947, autorităţile române l-au condamnat, în contumacie, peEugen Ionescu la 11 ani de închisoare pentru ofensă adusă armatei şi, implicit,naţiunii. Asta pentru că, în 1946, tânărul scriitor, aflat la Paris, publicaseîn „Viaţa românească“ următoarele: „Nici un tip uman nu mi s-a părut vreodată afi mai ruşinos pentru umanitate decât ofiţerul român sau decât un comisarromân, sau un procuror român. De altfel, ofiţerul nu a reprezentat niciodată«virilitatea» neamului, el nefiind altceva decât un fel de mahalagioaică urâtă,nebună, proastă şi rea“. Pentru că articolul a apărut într-o revistă adversarăcomuniştilor, toată tevatura a fost folosită drept propagandă, mai ales căurmau primele alegeri de după război.

Nu-i exclus însă ca armata să-i fi lăsat oarece amintirineplăcute lui Ionescu. E de pomină episodul în care un plutonier major, careaflase că lui Eugen Ionescu i-a apărut volumul „NU“, i-a cerut sergentului să-lînvoiască pe tânărul scriitor. „Mă! Da, ce-i cu cartea aia? Eşti tipograf?“ -întreabă nedumerit sergentul. „Nu. Am scris o carte, adică am scris ce eînăuntrul cărţii“, răspunde Ionescu. Sergentul nu pare mulţumit de răspuns şiinsistă: „Aha! Da, da, da… ce scrii pe acolo?“. Ionescu răspunde: „Fac ocritică a criticii. (…) Scriu despre sensul tragic al existenţei“. Sergentulrâdea în hohote. Nu se putea opri, îl bate pe Ionescu pe umăr şi spune: „Mă,dar tâmpit eşti, mă!”.

Planul colonelului Mitică

Condamnarea la 11 ani de închisoare corecţională şiinterdicţia unor drepturi timp de cinci ani nu au avut consecinţe. EugenIonescu se stabilise deja la Paris şi nu avea de gând să se mai întoarcă înRomânia care se îndrepta spre comunism. Nici autorităţile de la Bucureşti nupăreau a fi fost preocupate în mod special de soarta dramaturgului, mai ales căacesta nu făcuse declaraţii care să irite regimul. Asta, până la 21 februarie1977. Atunci, postul de radio Europa Liberă a transmis un interviu cu Ionescucare, cu jovialitate, îl sfătuia pe Nicolae Ceauşescu să dea paşapoarteromânilor, pentru că dragoste de ţară cu de-a sila nu se poate. Acesta a fostmomentul în care Ionescu a devenit ţintă.

Avea să fie pusă la punct o întreagă operaţiune imaginată decătre colonelul Mitică Tăbăcaru, iar planul său poate sta oricând la bazascenariului unei alte piese absurde. Până atunci, aflăm încă o dată că prostian-are margini.

În viziunea lui Tăbăcaru, dramaturgul Horia Lovinescu trebuiasă-l convingă pe Ionescu despre profunzimea festivalului patriotic „CântareaRomâniei“, despre modul în care, datorită acestei manifestări, artiştii amatorişi profesionişti iau parte „direct la viaţa politică a ţării“.

Şi Radu Beligan avea un rol principal în piesa colonelului.Actorul trebuia să-i deschidă ochii dramaturgului de la Paris în privinţafaptului că Paul Goma, Virgil Tănase ori Dumitru Ţepeneag - neagreaţi de regim,dar simpatizaţi de către Ionescu şi fiica sa - erau nişte nulităţi. Mai mult, ogrămadă de informatori din ţară ori străinătate aveau şi ei programate „ieşirila rampă“ - de mai mică sau mai mare importanţă - în această „piesă“ de douăparale a colonelului Tăbăcaru.

Un inginer dă bătaie de cap Securităţii

Înainte ca Tăbăcaru să pună la punct strălucitul său plan debătaie, la care, din motive necunoscute, a lucrat vreo 8 luni, s-a petrecut unepisod care a băgat Securitatea în ceaţă.

Imediat după difuzarea de către Europa Liberă a interviului cu Eugen Ionescu,a fost interceptată o scrisoare a inginerului bucureştean Dumitru Predinger.Cel din urmă îl certa de mama focului pe dramaturg pentru intervenţia de laEuropa Liberă. Totodată, inginerul îi ţinea lui Ionescu o lecţie de economie politicăşi istorie, în spiritul materialismului dialectic, care a pus în mareîncurcătură Securitatea. Ce să facă? Să arunce scrisoarea la coş, sau să otrimită destinatarului?

Până la urmă, a fost aleasă cea de-a doua variantă, iar misivaa ajuns la Eugen Ionescu, care cu siguranţă a gândit că e opera Securităţii. Nuera a Securităţii, ci a unui personaj pe care Ceauşescu ar fi trebuit să-lmedalieze, din simplul motiv că era dintre puţinii care gândeau precum„Conducătorul iubit“.

Dar, să revenim. Iată cum a împărţit colonelul Tăbăcaru şirolurile secundare: „Artur (poetul Ion Caraion - n.a.) îi va relata lui Ionescudespre suspiciunile sale şi ale celorlalţi oameni de artă şi cultură înlegătură cu duplicitatea activităţii celor trei (Goma,Tănase, Ţepeneag), afaptului că ei desfăşoară activitate dirijată (…). Un alt scriitor va fidirijat astfel încât, în discuţiile pe care le va purta cu Eugen Ionescu, să-iarate modul cum este el privit din ţară, surprinderea celor care îl cunosc înlegătură cu unele atitudini pe care le adoptă faţă de România, dorinţa de a-lreîntâlni şi de a auzi numai lucruri plăcute despre el. (…) Prin intermediulsurselor ARTUR, BĂNĂŢEANU, NEAGOIE, se va acţiona în direcţia lansării înFranţa a ideii că Eugen Ionescu şi fiica sa sprijină moral şi materialscriitori şi oameni de artă care nu au nici o valoare în literatura română,elemente periferice, ceea ce nu aduce nici un serviciu literaturii române şifamiliei sale.“

„Influenţare pozitivă

Nu-i exclus ca respectivii informatori să fi intrat în joc,într-un fel sau altul, însă se pare că Horia Lovinescu ori Radu Beligan habarnu aveau de „misiunea“ lor de „influenţare pozitivă“ a unei mari personalităţi.Oricum ar fi fost, planul era tembel de-a dreptul. Ditamai serviciul secret comunistîncerca să convingă un mare exponent al teatrului absurd cât de valoros estefestivalul patriotic “Cântărea României“. Ori care sunt adevăraţii scriitoriromâni.

Atenţia Securităţii a fost îndreptată şi spre fiicadramaturgului, Marie-France Ionescu, mai ales că ea vizita România în aceaperioadă. Însă, urmărirea pas cu pas nu s-a soldat cu mari succese, iar agenţiidirecţionaţi lângă obiectiv, cu numele de cod T.I., FĂLTICEANU, MANOLE,MANOLESCU, nu au făcut nici ei mare brânză. Adicătelea, şi „influenţareapozitivă“ a fiicei lui Ionescu a lăsat de dorit.

Acum, nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu. Poate că tot planul luiTăbăcaru a fost conceput doar aşa, ca să fie, în cazul în care pe Ceauşescu îlapucă din nou furia, însă e greu de crezut că superiorii acestuia nu ştiautoată tărăşenia. Cert e că, în concepţia şefilor Securităţii, aducerea luiIonescu pe drumul cel bun, obiectivul nr. 1 al Securităţii, ar fi fost practicrealizat. Un document din 5 februarie 1981 consemna: „Eugen Ionescu s-a arătatinteresat de intenţiile conducerii Teatrului Naţional din Bucureşti de a puneîn scenă unele din piesele sale, manifestând optimism faţă de perspectivarelaţiilor cu ţara de origine, despre îmbunătăţirea cărora a subliniat într-uncerc restrâns că ar fi în măsură să contribuie la depăşirea animozităţilor depână acum“.

●●●

De unde înţelegem că, de fapt, „influenţarea pozitivă“ adramaturgului consta în faptul că acestuia urma să i se joace piesele laBucureşti. Absurd, dar cam aşa s-au petrecut lucrurile. Aşadar, Ionescu, careavea o atitudine ostilă faţă de regimul de la Bucureşti, cel puţin asta rezultădin documentele Securităţii, fusese învins, mai precis „influenţat pozitiv“prin faptul că i se jucau piesele şi în România, motiv pentru care nu va mai luaatitudine faţă de regimul comunist. În realitate însă, „meritul“ nu aparţinea Securităţii, ci luiIlie Rădulescu, secretar al CC al PCR. El aprobase ca în repertoriul TeatruluiNaţional, care tocmai urma să plece într-un turneu la Paris, să figureze şi o piesă a marelui dramaturg.

N.A. Acest articolse bazează pe documente din arhivele fostei Securităţi scoase la iveală decătre Mihai Pelin.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639240-06-03



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image