2016-12-08 08:23

ARHIVE


Nina Cassian către Ceauşescu: Aparţin comunismului cu tot ce am mai bun în mine, cu dragostea mea cea mai întemeiată VEZI VIDEO

 |  10:09
Nina Cassian către Ceauşescu: Aparţin comunismului cu tot ce am mai bun în mine, cu dragostea mea cea mai întemeiată VEZI VIDEO

Agenţiile depresă scriu despre ea că a fost determinată de regimul comunist să sestabilească în SUA, iar ziarişti mai tineri o tratează ca pe o a opta minune alumii. Nu-i exclus să aflăm într-o zi că a luptat şi împotriva lui Ceauşescu. Estevorba despre Nina Cassian. Trecutul nu se prescrie însă. Unul precum al NineiCassian, poetă proletcultistă, înscrisă în PCR de pe vremea în care acestpartid era o filială a KGB în România, niciodată. Nina Cassian, a spus-o în maimulte rânduri, a iubit partidul, dar partidul n-a iubit-o pe ea. Este vorbadespre Partidul Comunist. Cert este că, la maturitate, ea a iubit partidul atâttimp cât i-a oferit privilegii. Tot Nina Cassian susţine acum că s-a rupt deCeauşescu în anii ‘70. Oare chiar aşa să fi fost?

Supărată că„biserica perversă” nu-şi mai iubea drept credincioşii

Nina Cassians-a înscris în PCR (organizaţia de tineret), pe atunci condus de la Moscova,încă din anii 30. Avea 16 ani şi dorea să schimbe lumea sub îndrumareatovarăşului Stalin, via KGB. După ce comuniştii au luat puterea în România,poeta se bucură de toate privilegiile. Nici azi nu pare să fi realizat căpoezia ei din tinereţe s-a pus în slujba unui regim criminal. Mă refer înspecial la cea scrisă în Obsedantul Deceniu, atunci când o mare parte din elitaRomâniei a fost ucisă în puşcăriile comuniste.

Spre sfârşitulanilor ’60, Nina Cassian pare să se încrunte, pentru că „biserica perversă”,cum numea Partidul Comunist, începuse să-şi urască drept credincioşii printrecare se număra şi ea.

În urmă cu doiani, Nina Cassina declara: „Îmi pare rău că n-am schimbat lumea. Credeam că,dacă mă aflu în treabă, pot schimba ceva (...) Nu ştiu să fiu ipocrită sau săîmi ţin gura. Fac gafe peste gafe, pierd prieteni (...) Am fost rănită, am fostjignită... am un palmares foarte bogat în acest sens... şi cred că şimerit".

E bine că poetan-a schimbat lumea aşa cum dorea în tinereţe. Iar, dacă tot publică „Memoria cazestre”, amintesc, fără să o acuz de ipocrizie, faptul că, în ’70, nu s-a ruptde Ceauşescu nici pe departe.

„Nu m-a atras nicio clipă sionismul”

Un document din1981 ne arată o Nina Cassian foarte hotărâtă să pună umărul la propăşireaRomâniei socialiste condusă de secretarul ei general, totodată şi preşedintelerepublicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

Iată unfragment din stenograma discuţiei dintre un grup de scriitori cu NicolaeCeauşescu, care a avut loc la 13 martie 1981. Din partea conducerii superioarede partid, pe lângă şeful statului de atunci, au mai participat, tovarăşii DumitruPopescu, Suzana Gâdea, Ilie Rădulescu.

Nina Cassiancătre Nicolae Ceauşescu: „Tovarăşe secretar general, vă rog să-mi permiteţi săîncep cu o mărturisire personală. Nu am făcut niciodată şi nu fac parte dinnici un grup. Cum spuneam într-o poezie: «Aparţin comunismului cu tot ce am maibun în mine,/ cu cele mai tinere idei ale mele,/ cu dragostea mea cea maiîntemeiată,/ cu actele mele cele mai fecunde». Singura putere pe care mi-amdorit-o vreodată a fost aceea de a fi în măsură să dau tot randamentul de caresunt capabilă, acest pământ pe care m-am născut, pe care au trăit părinţii,bunicii şi străbunicii mei. Păstrez cu mîndrie diploma străbunicii mele,semnată de Vodă Ghica şi decoraţia Bărbăţie şi Credinţă cu spade, primită detatăl meu în primul război mondial. Spun, cu o expresie scumpă mie, că limbaromână e unica mea religie. Cînd am ajuns la vârsta conştiinţei, ţara era subguvern fascist. Nu m-a atras nici o clipă sionismul, ci ideea şi luptacomuniştilor în care m-am încadrat şi din rândul cărora fac parte de 40 deani.”

„Pentru FănuşNeagu, «român»şi «huligan» sunt sinonime”

Mărturisirefără tăgadă. Poeta aparţinea comunismului cu tot ce avea mai bun în ea, cuactele ei cele mai fecunde.Totodată, Nina Cassain îl asigură pe Ceauşescu şi defaptul că nu-i sionistă. Deşi evreică, sugera nu va părăsi niciodată Româniapentru a se stabili în ţara strămoşilor ei. Dimpotrivă, va fi gata oricând săse pună, necondiţionat, la dispoziţia partidului şi a secretarului ei general.După declaraţia de credinţă, Nina Cassian a trecut la chestiune: disputa ei cuscriitorul Fănuş Neagu.

„Cu o durerelesne de înţeles - continua Nina Cassian -, am constatat de la o vreme, că înforme indirecte sau directe, camuflate sau făţişe, mi se contestă - la peste 50de ani şi peste 50 de cărţi apărute pentru mari şi mici -, apartenenţa la acestpopor. Concret, Fănuş Neagu care a folosit, la adresa mea, expresii jignitoarecu caracter rasist, trecînd şi la acte de huliganism, a răspuns, la şedinţa deconsiliu la care am ridicat problema, cu această frază cel puţin curioasă:«Dacă eu îi spun CEVA - înseamnă că sînt antisemit; dar când ea mă facehuligan, nu e antiromâncă?». Nu ştiu de când, şi de ce, pentru Fănuş Neagu,«român»şi «huligan» sînt sinonime - dar durerea şi stupoarea mea s-au adâncitcând manifestări cu conţinut asemănător au început să aibă loc, nu doar oral şitipărit, într-o anumită presă şi în broşuri care circulă.“

„Decalajulritmurilor de creştere şi dezvoltare a fost depăşit strălucitor”

„În repetaterânduri, expunând politica partidului şi statului nostru, aţi chemat întregulpopor, pe toţi cetăţenii ţării, oameni ai muncii fără deosebire denaţionalitate, să-şi facă datoria faţă de Patrie şi faţă de înaltelecomandamente ale epocii în care trăim. Cu atît mai iresponsabilă apareîncercarea unora de a primejdui această unitate, prin discriminări de oricefel. Aşa cum există dăunători ai culturilor, există şi dăunători ai culturii. Ecu deosebire întristător că asemenea fenomene de denigrare au loc într-undomeniu în care decalajul ritmurilor de creştere şi dezvoltare a fost depăşitstrălucitor de creaţia noastră ştiinţifică şi artistică, evident competitivă peplan mondial.”

Ceauşescutrebuia să înţeleagă că majoritatea scriitorilor comunişti, precum era şi ea,puneau bazele unei mari literaturi, recunoscută chiar pe plan mondial, darsabotată pe alocuri de „dăunători”. Bine punctat, dar bănuiesc că nici Ceauşescunu credea aşa ceva, însă sigur îi plăcea cum sună - scriitorii săi intrau dejaîn universalitate.

Cerea să nu fieabătută de la sarcinile de „supremă responsabilitate” încredinţate de partid

“Şi e grav -conchidea poeta -, în tensiunea economică, politică şi socială de pe glob, forţelenoastre creatoare să fie stînjenite şi fărîmiţate, prin provocarea unortensiuni artificiale, a unor diversiuni menite să ne abată de la sarcinile desupremă responsabilitate pe care ni le-a încredinţat partidul. Îmi unesc glasulcu al celor prezenţi, apelînd la înalta dumneavoastră autoritate, pentru acurma această stare şi a ne ajuta să restabilim, în viaţa noastră literară, unclimat de muncă cinstită şi eficientă.”

Departe de minesă spun că cei pe care Nina Cassian îi înfiera cu mânie proletară, mă refer şila Eugen Barbu, erau pe atunci nişte sfinţi, dar disputa dintre grupul condusde Barbu şi poetă este cunoscută, aşa că n-am să insist.

La fel deadevărat, atunci când te adresai lui Nicolae Ceauşescu era recomandat să nuuiţi a-l ridica în slăvi. Însă, ce i-a spus Nina Cassian în 1981 nu aduce nicipe departe cu discursul unui comuniste rupte de partid şi de secretarul săugeneral, după cum aflăm din recentele sale volume.

„Poeta Nina Cassian, care, în 1985, a fostdeterminată de regimul comunist să se stabilească în SUA, revine în România” - titra o agenţei de presă. Să nelămurim totuşi. NinaCassian a părăsit România în 1985, pentru a ţine cursuri la o universitate dinNew York, nu pentru că ar fi alungat-o Ceauşescu. Plecarea poetei a fostpercepută de către Ceauşescu chiar ca un afront. Ea susţine că nu s-a maiîntors în ţară fiindcă inginerul Gheorghe Ursu a fost omorât în bătaie la ordinulciracilor lui Ceauşescu. Cine poate băga mâna în foc?

Ursu a ţinut unjurnal în care erau consemnate şi afirmaţii critice ale Ninei Cassian la adresalui Ceauşescu. Până în prezent nu ştim cu precizie ce a scris inginerul legatde Nina Cassian, însă nici unul dintre cei menţionaţi în jurnalul său nu a fostarestat. Probabil că Ceauşescu a hotărât că moartea lui Ursu, în chinuri, afost de ajuns.

Se va salva emblema ”feminitaţii trăite până la sânge”?

Putem să zâmbimatunci când, căutând pe Google, rămânem doar cu informaţia că Nina Cassian a fost declarată duşman al poporului decătre autorităţile comuniste, după prima sa carte, topită de cenzură. Aprigduşman! La scurt timp, a mai scris patru volume proletcultiste. Putem să zâmbimcu subînţeles atunci când aflăm despre droaia de bărbaţi iubiţi de aceastăfemeie ori când citim turnătoriile la Securitate ale poetului Ion Caraion, celcare descria cu lux de amănunte cum se iubea Marin Preda cu Nina Cassian peduşumea. Ea poate fi admirată de către ziaristele de azi pentru că esteemblema ”feminitaţii trăite până la sânge”. Poate fi comparată de fanii ei chiar cu Mario VargasLlosa. Sau criticată pentru că „Memoria ca zestre” nu-i decât un „Băgău” al anilor ‘50-‘80.

Însă trecutulnu se prescrie.

Totuşi, faţă dealţii, Nina Cassain are o mare şansă. O poate salva opera ei. Dar asta este oaltă poveste.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638936-02-23



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image