2016-12-03 00:33

ARHIVE


Războaiele conducătorilor României cu presa. De la «Fac spume la gură ca nişte apucaţi» până la «Rujate, cu ochii cât cepele» VEZI FILM

 |  21:01
Războaiele conducătorilor României cu presa. De la «Fac spume la gură ca nişte apucaţi» până la «Rujate, cu ochii cât cepele» VEZI FILM

Nu doarTraian Băsescu se luptă cu presa din greu, dispută în urma căreia ne-am lămuritcu toţii cine-s „găozarii”, „păsăricile”, „mogulii”, „ţigăncile împuţite” ori „domnişoarele rujate, cuochii cât cepele”. Şi Emil Constantinescu, şi Ion Iliescu s-au războit pe faţăcu ziariştii incomozi. Iar pentru cei care au condus România comunistă, presa liberă afost un adevărat coşmar. Nu mă refer la presa din ţară, care era totalcontrolată de partidul unic, evident, ci la cea a exilului. Abia la sfârşitulanilor ’90 am aflat că, de pildă, Gheorghe Gheorghiu-Dej asculta cu religiozitateemisiunile postului de radio Europa Liberă, ori citea stenogramele întocmite deSecuritate care conţineau esenţialul din respectivele emisiuni şi comentavehement. Toţi cei care ne-au condus destinele după război s-au manifstatvehement atunci când intrau în colimatorul presei. Azi, Gheorghe Gheorghiu -Dej.

Foto:Gheorghiu-Dej, alături Ceauşescu, la sosirea pe Aeroportul Băneasa a lideruluisovietic Nichita Hruşciov; Gheorgiu-Dej alături de fiica sa, Lica, şi sotul ei

„Mă, grozavimai sunteţi!“

Una dintrenotele hazlii ale liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej la un materialdifuzat de postul de radio Europa Liberă o găsim pe marginea unei ştiri despreCoreea - în actualitate şi atunci, ca şi acum. Cele câteva cuvinte scrise de cătreomul care a condus România în perioada 1948-1965 arată cam cât îl ducea minteaatunci când comenta un important eveniment internaţional, chiar şi pentru sine.Aşadar, de la microfonul E.L. s-a comentat: „În războiul din Coreea, aviaţiasovietică a dat un examen la care a căzut. Aproape 3.000 de avioane defabricaţie rusească au fost doborâte în cursul celor trei ani de război. Şi înultimele luni, pentru un singur avionaliat căzut, comuniştii au pierdut120 de avioane“. Oricâtă imaginaţie aţi avea, n-o să ghiciţi ce a scrisGheorghiu-Dej pe marginea respectivului comentariului: „Mă, grozavi maisunteţi!“. Atât. Ori nu pricepea nimic, ori pricepea câte ceva, dar nu se puteaexprima.

„Incitaţi larevoltă, bandiţilor!“

Însă, atuncicând chestiunile discutate la microfonul E.L. erau mai pe înţelesul lui Ghiţă,cum îi spuneau prietenii lui Gheorghiu-Dej, comentariile parcă erau desprinsedin opera lui Caragiale - „Zău?!“, „Vai!“, „Deh!“, „Aha!“, „Mda…”. Uneori,liderul comunist lega şi propoziţii, mai ales când era indignat că cei de laE.L. nu-i împărtăşesc ideologia, ba chiar o critică şi scria pe margineastenogramelor emisiunilor postului de radio amintit: „Armata muncitorilor vădesfide“, „Vă lasă gura apă…“. „Incitaţi la revoltă, bandiţilor!“, „Vă ustură!“,„Fac spume la gură ca nişte apucaţi“, „Urlaţi în pustiu“, „Ei bine, aşteptaţipână la paştele cailor…“.

Dacă E.L.cita paragrafe din „Scânteia“, oficiosul partidului comunist, Ghiţă era însăfericit. „Foarte bine că redaţi pagini întregi din «Scânteia» - scria Gheorghiu-Dej-, pentru că orice om de bună-credinţă va aprecia grija partidului şi aGuvernului, deosebirea faţă de trecut“.

„Slugoi alKremlinului“

La un momentdat, într-una dintre transcrierile primite de la Securitate, liderul comunist aremarcat că a fost numit „Slugoi al Kremlinului“ şi a simţit nevoia să deareplica.

„Avem şi noiîn faţa noastră acum - se spunea de la microfonul E.L. - pelteaua acelei cuvântări prin careGheorghiu-Dej îşi zugrăveşte singur chipul lui de slugoi al Kremlinului, careîncearcă să răstălmăcească mizeria ţării şi să o înfăţişeze ca o adevăratăbinefacere revărsată pe pământul românesc“. Ei bine, Ghiţă s-a înfuriat şi aadăugat pe marginea textului primit de la Securitate: „Sunt plini de urăneputincioasă…“, continuând, ca şi cum în biroul său se afla omul carerealizase emisiunea: „Pelteaua vă pricinuieşte dureri, vă ustură!“.

E limpede căcel pe care cu adevărat îl ustura era chiar şeful statului de atunci, altfeln-ar fi pus pe hârtie gândurile sale.

Cert e căexpresia „Slugoi al Kremlinului“ l-a scos din sărite pe Dej. Acesta e motivulpentru care a început să scrie pe transcriereaemisiunii frază după frază:„De ce nu amintiţi de soarta pe care o aveau oamenii muncii sub vechea stare delucruri? (...) Poporul n-are de ce să stea cu capul plecat, pentru că e liberşi stăpân pe destinele sale!Voi staţi cu capetele plecate, epave aletrecutului, care nu se vor mai întoarce niciodată aici! Plânsul vostru este alfiarei flămânde şi fără ieşire - sunteţi condamnaţi de istorie! (…) Cefuribunzi sunt bandiţii în legătură cu măsurile luate de partid! Acestasubliniază cu toată claritatea şi hotărârea justeţea şi necesitatea lor. S-a plâns cumva poporul deabuzurile regimului comunist? Nu s-a plâns! De plâns,voi plângeţi! Noi lovim cu putere şi nimicim agenţii voştri paraşutaţi. Şi alteslugi ale voastre din interior, care nu şi-au băgat minţile în cap!“.

Lăsând la oparte frazeologia găunoasă a epocii, pe care Gheorghiu-Dej şi-o însuşise temeinic,se poate trage concluzia că elnu răspundea doar interlocutorului imaginarde la Europa Liberă. Cred că încerca să motiveze în faţa propriei conştiinţemăsurile drastice şi crimele pe care le ordonase.

***

„S-a plâns cumva poporul de abuzurileregimului comunist? Nu s-a plâns” rămâne antologică. Este ştiu faptulcă cine se plângea chiar şi de fleacuri în timpul „domniei” lui Gheorghiu -Dej ajungea să facă ani grei de temniţă grea sauchiar şi mai rău.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638949-05-13

Mai multe imagini:
Războaiele conducătorilor României cu presa. De la «Fac spume la gură ca nişte apucaţi» până la «Rujate, cu ochii cât cepele» VEZI FILM
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

SANDOKAN
01 Dec 2010

Cam trasa de par concluzia ca "atat il ducea mintea". Informatiile sunt interesante, comentariile autorului slabe.
IDLE
01 Dec 2010

Slab articol, autorul este partizan din start. M? a?teptam la obiectivitate. Chiar dac? sunt trunchiate, informa?iile reproduse pot fi interpretate ?i altfel. ?i ca tot veni vorba de reac?ia unor lideri politici la cele ap?rute în pres? putem face o paralel? cu „scurgerile de informa?ii” publicate de Wikileaks ?i reac?ia foarte dur? a Washingtonului. Acum cum mai e cu libertatea presei ?i dreptul la informa?ie?

Adauga un comentariu

Random image