2016-12-03 15:58

ARHIVE


Spionaj şi corupţie la Bucureşti VEZI FILM

 |  18:50
Spionaj şi corupţie la Bucureşti VEZI FILM

Scurtă introducere. Justiţie, corupţie, arest preventiv,Vântu, interceptări, SRI, favorizarea infractorului, Băsescu, mutări diabolice,FNI. Despre toate acestea se discută aprins, dar cu prea multă patimă, dinpăcate. Las la o parte limbajul mobilizator al dezbaterilor televizate şi spuncă România e soră cu Corupţia de multă vreme, chiar dacă mulţi dintrecomentatorii noştri de azi habar n-au atunci când se întind mai mult decât îiţine plapuma. Referindu-mă doar la începuturile perioadei moderne, amintesccazul Cesar Librecht, omul de încredere al domnitorului Al.I. Cuza. Librech aurzit o reţea de deturnare a banului public atât de performantă încât n-a fostegalată, încă, de către magnaţii postdecembrişti. După perioada interbelică, încare corupţia a explodat pur şi simplu în ţărişoara noastră, au urmat peste 40de ani de comunism. Propovăduitorii egalităţii depline între oameni sub semnulsecerii şi al ciocanului au împerecheat corupţia cu ideologia. Nou născutul,crescut într-un an precum alţii în zece, a fost ferit însă de tribunal. Sediscută despre el doar în spatele uşilor închise, iar opinia publică nu aflădecât ce doreşte stăpânirea. În continuare, pentru rubrica ARHIVE, un caz, dinperioada comunistă, legat de spionaj şi corupţia la cel mai înalt nivel.

Informaţiile care au statbaza acestui articolul au fost scoare la iveală de către Mihai Pelin dupăce a studiat în arhivele SRI dosarul întocmit după fuga generalului Pacepa (foto stânga),fost adjunct al DIE, în care se aflau şi informaţii despre legăturile dintreUgo Merola şi înalţii activişti de partid.

Nume de cod: LIVIU

Actorii principali semănau leit cu cei pe care azi presa îiimortalizează pe treptele tribunalelor. Însă atunci era vorba despre înalţiiactivişti ai PCR, potentaţi ai societăţii comuniste – politicienii de dinaintede 1989, dar şi despre ofiţerii ai serviciilor secrete care se ocupau tot cuinterceptările, ca şi azi

La începutul anilor ’80, Direcţia a III-a de contraspionaj dincadrul Securităţii a deschis un dosar de urmărire informativă pe numele UgoMerola, crainic al Radiodifuziunii Române, agent al spionajului românesc, însăşi al serviciilor secrete italiene. Cazul Merola, la care m-am mai referit şicu alte ocazii pare desprins din manuale şi arată cum o mână spală pe alta şiamândouă faţa.

Dar să revenim. În respectivul, întocmit de către cei de lacontraspionaj, nu era vorba doar despre acţiuni în detrimentul puteriicomuniste, ci şi despre corupţie la nivel înalt în cadrul Secţiei de relaţiiexterne a CC al PCR. Sursa principală a celor de la contraspionaj purta numelede cod LIVIU şi e foarte probabil să fi lucrat chiar în sediul central al PCR.Numele său nu a fost dezvăluit niciodată, iar documentele din care s-ar puteaafla identitatea reală sunt încă secretizate. În toată tevatura au fostamestecaţi rezidenţi ai ambasadei noastre din Italia, spioni mai pe înţelesultuturor, şi lideri importanţi ai partidului, cum ar fi, de pildă, ŞtefanAndrei, viitor ministru de externe.

„Nu permiteau critici sau observaţii asupra lui“

În anii ’70, delegaţiile române care participau la întruniriale Partidului Comunist Italian (PCI) erau însoţite de un anume Ugo Merola,redactor al Radiodifuziunii Române. Întotdeauna, acesta era prezentat chiar şirezidenţilor de la Milano drept urmaş al glorioşilor comunişti italieni. Cândauzeau asta, agenţii Centralei de la Bucureşti rămâneau cu gura căscată. Mulţidintre ei ştiau foarte bine cine-i Merola şi când a fost recrutat de către DIE- spionajul românesc pe înţelesul tuturor. Numai că rezidenţii, dar chiar şiambasadorul de la Roma, primiseră indicaţii precise din ţară: Ugo Merolatrebuia sprijinit în tot ce face. Unul dintre protectorii redactorului erachiar Ştefan Andrei, mai mare în acea perioadă peste secţia de relaţii externea partidului. Situaţia era însă paradoxalǎ. Pe de o parte, DIE îl bănuia peMerola că lucrează şi pentru serviciul secret italian, iar, pe de alta, înalţiactivişti de partid, precum Constantin Vasiliu, adjunct al secţiei de relaţiiexterne a PCR, Ghizela Vass, tot de la relaţii externe, ori chiar ŞtefanAndrei, făceau zid în jurul redactorului Radiodifuziunii Române şi, conformdocumentelor Securităţii, aceştia „nu permiteau critici sau observaţii asupralui“.

Ghizela Vass, una dintre înaltele activiste, a fost, la unmoment dat, îndepărtate de către Ceauşescu. Dar nu pentru că avea puternicelegături cu NKVD ori pentru că, la începutul anilor ’40, luptase pentrueliberarea basarabenilor de sub „jugul burghezo-moşieresc românesc“. Nicipentru relaţiile cu Merola, ci pentru că era evreică. Ca o paranteză, nepotulei, liberalul Bogdan Olteanu, actual viceguvernator al BCR, a moştenitabilitatea Ghizelei pentru politică. Însă, ironia sorţii, el nu mai luptă acumpentru comunizarea României, precum bunica sa, în trecut, ci pentru instaurareacapitalismului.

Născut în Italia, membru PCI

Dar să ne întoarcem la Ugo Merola. De ce era acesta protejatde către înalţi activişti PCR? De ce Ghizela, de pildă, nu permitea critici laadresa lui Merola? Pentru că redactorul de la radio avea relaţii şi cusovieticii, de care activista rămăsese strâns legată? Greu de spus. ItalianulUgo Merola a venit în România din Albania la începutul anilor ’50. Dorea săfrecventeze cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti. N-a trecut mult şi afost angajat la radioul naţional - lucra la emisiunile propagandistice în limbaitaliană. În autobiografie scrisese că s-a născut în Italia şi că este membrual Partidului Comunist Italian. În 1960, Merola şi-a recăpătat cetăţeniaitaliană, dar, totodată, a intrat şi în atenţia DIE, care l-a recrutat.Italianul avea deja destulă experienţă. În Albania fusese informatorul temuteiSigurimii, poliţia politică a dictatorului Enver Hodja, căreia îi turnase peetnicii italieni din această ţară.

Acum, depinde şi de unde priveşti lucrurile. Dacă citeşti dinistoria radioului naţional, afli că Merola avea o voce minunată, aşadar eraînzestrat pentru a fi un crainic desăvârşit. Dacă te iei după documenteleSecurităţii, vezi că omul avea şi alte aptitudinii, mult mai bănoase.

Trafic de influenţă

E greu de spus şi acum care au fost toate aspectelecolaborării dintre Ugo Merola şi DIE, însă se ştie cu precizie că era plasat decătre spionajul românesc pe lângă ambasadorii Italiei la Bucureşti. Într-undocument din arhivele Securităţii, datat 11 martie 1978, se precizează: „Înanul 1961, Ugo Merola a fost recrutat de organele noastre, în scopul folosiriisale pe lângă unii diplomaţi şi pentru urmărirea unor cetăţeni străini cu carevenea în contact, prin natura muncii sale“. Din acel moment, Ugo Merola acălătorit frecvent în ţara sa de origine, dar şi în multe altele din Occident.În spatele lui se afla Direcţia de Informaţii Externe şi Secţia de relaţiiexterne a CC al PCR, condusă de Ghizela Vass, Constantin Vasiliu, iar, maitârziu, de către Ştefan Andrei şi activistul Mihai Dulea. Principala misiune alui Merola în Italia era de a facilita unor firme din peninsulă afaceri înRomânia, dar el a acţionat, de cele mai multe ori, contra intereselorBucureştiului. În realitate, agentul făcea trafic de influenţă în favoareafirmelor italiene, de la care percepea comision. O parte din bani erau folosiţipentru cumpărarea de cadouri de lux destinate demnitarilor comunişti, dar şigeneralilor din DIE. Atenţiile lui Merola ajungeau de regulă la Ghizela Vass,Constantin Vasiliu ori la tovarăşii Jianu sau Mina, motiv pentru care italianulfăcea parte din toate delegaţiile PCR care ajungeau în Italia pentru a strângerelaţiile cu tovarăşii din peninsulă. În viziunea secţiei externe a CC al PCR,Merola era omul providenţial care îmbunătăţise legăturile dintre lideriicomunişti de la Bucureşti şi cei ai PCI.

Dacă „teleportezi” această poveste în zilele noastre şi oadaptezi momentului poate fi chiar mai spectaculoasă decât multe afaceri decorupţie despre care aflăm zilnic din presă.

Banii pentru a „unge osia la Bucureşti“

DIE a atras atenţia în mai multe rânduri asupra lui Merola. Nuera vorba doar despre trafic de influenţă ori despre faptul că redactoruluiradio îi mergea atât de bine, chiar dacă era doar un lefegiu în România, încâtîşi construise o vilă la Roma, ci şi despre relaţiile mult prea apropiatedintre Merola şi serviciile secrete italiene. Primul semnal de alarmă l-a traschiar Gheorghe Manea, şeful rezidenţei de spionaj din Italia, care, la unmoment dat, a realizat că a fost deconspirat de către Ugo Merola. Tot el a avutşi o altă surpriză. În 1974, înainte de a fi retras de la Roma, spionul a fostvizitat de către mai mulţi membri ai conducerii Partidului Comunist Italian,care, printre altele, i-au spus foarte clar că între Merola şi PCI nu existaunici un fel de relaţii. Apoi, italienii au lăsat să se înţeleagă faptul că,dacă românii vor să-l considere pe Ugo Merola un reprezentant al PCI, eproblema lor. Un altul care l-a mirosit pe italian a fost ambasadorul Ionaşcu.Acesta ştia că Merola este un mare escroc, că percepe comisioane tuturorfirmelor italiene care fac afaceri cu românii - susţinând că are nevoie de banipentru a „unge osia la Bucureşti“, că nu este membru al PCI. Însă, deredactorul radio nu s-a atins nimeni, iar coletele către Ştefan Andrei şi alţiactivişti de la Bucureşti au continuat să curgă. Nu era vorba despre unfleacuri. Un singur transport, trimis de către Merola prin Ambasada română dela Roma, cântarea 80-100 kg.

Ugo, italianul cinstit

Informaţia că Merola nu are, de fapt, relaţii cu PCI fosttransmisă cu promptitudine la Bucureşti, dar fără nici un efect. În 1975, cândŞtefan Andrei a făcut o vizită la Roma, şi Titus Dumitrescu, cel care l-aînlocuit pe Manea la şefia rezidenţei de spionaj, i-a atras atenţia înaltuluiactivist că Merola percepe comisioane firmelor italiene care fac comerţ cuRomânia. Dumitrescu cunoştea şi pretextul invocat de Merola: cadouri pentruînalţii demnitari de la Bucureşti. Ştiţi ce i-a spus Andrei ofiţerului deinformaţii? N-o să vă vină să credeţi, dar asta reiese din documenteleSecurităţii. Aşadar, Ştefan Andrei l-a luat din scurt pe Dumitrescu, afirmândcă Ugo este un italian cinstit, reprezentant al intereselor PCI în România şică, atenţie!, compromiterea onoarei italianului ar putea provoca o rupturăgravă în relaţiile dintre liderii comunişti de la Roma şi cei de la Bucureşti.

Spre sfârşitul anilor ’70, din „decadentul Occident“, Merolatrimitea, în continuare, prin intermediul Ambasadei române din Roma, coletepline cu articole de lux pentru tovarăşii sus-puşi, dar şi mobilă, preluată totde… Aţi ghicit! Tovarăşul Mina de la secţia de relaţii externe a partidului.

Până când pedeapsa se prescrie

Cesar Librecht, omul domnitorului A.I.Cuza, cel care adeturnat substanţiale fonduri publice (banii poştei), după cum scriam laînceputul acestui articol, a scăpat basma curată. De altfel, presa vremii chiarne-a creionat şi sfârşitul afacerii: „La 2 ore noaptea, juraţii, în afară de T.Frumuşanu din Gorj, îl declară pe Librecht nevinovat şi, îndată, Librecht, cumuzica regimentului 1, cu graduri de la colonel până la sublocotenent, iarcâţiva dintre juraţi, între care şi T. Coandă, cu avocaţii şi adoratorii săi,au mers în grădina Neron unde s-a dat un banchet, care a ţinut până la 8 oredimineaţa”.

Nici Ceauşescu nu s-a atins de marii corupţi ai sistemului, devreme ce nu i se opuneau, dar a condamnat la moarte gestionarii (vezi cazulŞtefănescu, de pildă). Ţapii ispăşitori. Dorea să arate că ei, gestionarii, furăşi acesta-i motivul pentru care românii o duc prost.

În ce priveşte ancheta întreprinsă de către cei de la Direcţiaa III-a de contraspionaj din cadrul securităţii, la baza căreia au stat multe informaţiivaloroase primite de la sursa LIVIU, a rămas în coadă de peşte. Dosarul lui UgoMerola s-a umplut de praf într-un fişet bine ferecat. Până la urmă, povesteas-a terminat în codă de peşte, aşa că totă lumea a fost mulţumită. Atât înalţiiactivişti de partid, cât şi şefii DIE.

Acum marile dosarele de corupţie nuse mai prăfuiesc. N-au timp. Sunt purtate cu anii din instanţă în instanţă, iarpedeapsa se prescrie.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638942-09-28

Mai multe imagini:
Spionaj şi corupţie la Bucureşti VEZI FILM
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image