2016-12-05 18:43

ARHIVE


Spionaj sub aripa morţii la Bucureşti

 |  19:10
Spionaj sub aripa morţii la Bucureşti

Un ataşat militar, bănuit că ar fi spion, moare la Bucureştiîn condiţii suspecte. Accident ori crima? ●S-a crezut că a fost vorba despre oreplică extrem de dură dată Franţei de către Ceauşescu. ●Recent, un documentpostat pe site-ul WikiLeaks arătaagresivitatea Parisului în materie de spionaj. „Franţa este «Imperiul Răului»în ceea ce priveşte furtul tehnologiilor, iar Germania ştie acest lucru”, ar fideclarat, în octombrie 2009, Berry Smutny, directorul general al OHBTechnology, o companie producătoare de sateliţi. ●Oare aceasta să fi fost şipărerea şefilor fostei Securităţi, atunci când ar fi fi tranşat pe teritoriul României, cu maximăduritate, o afacere de spionaj?

Striviţi de un camion militar

La patru ani după ce s-a instalat la putere, NicolaeCeauşescu a trimis un mesaj dur serviciului secret francez, implicit Franţei.Cel puţin această a fost concluzia lui Jean Rochet, până în 1990, fost şef alDirecţiei de Supraveghere a Teritoriului (DST) - serviciu secret francez careare drept principală sarcină contracararea acţiunilor de spionaj.

În 1969, după anihilarea în Franţa a „Reţelei Caraman”, laBucureşti se petrecea un lucru uluitor - ţinând cont de relaţiile dejaascendente dintre România şi Franţa. Colonelul Cheyron d’Abzac din Armatafranceză a fost spulberat pur şi simplu de un camion militar.

În volumul „Cinci ani în fruntea DST- Misiune imposibilă”,Editura Fundaţiei Culturale Române (2008), Jean Rochet susţine că între d’Abzac, care mai avusesemisiuni oficiale în România, şi „Afacerea Caraman“ nu a existat nici olegătură. Însă, în opinia fostului şef al DST, serviciile secrete româneşti dela acea vreme l-ar fi confundat pe colonel cu un agent secret. Aşa călichidarea acestuia ar fi fost o replică dură dată Parisului, care tocmaianihilase o importanţă reţea de spionaj a Bucureştiului.

Abia sosit în capitala României de câteva ore, colonelulfrancez este victima unui accident de circulaţie. Atât Cheyron d’Abzac, cât şişoferul, mor pe loc după ce un camion militar intră cu mare viteză în limuzina ambasadeicu care se deplasau cei doi, pe „o arteră largă” şi… necirculată - scria fostulşef al serviciului secret francez în volumul „Cinci ani în fruntea DST”.

„Răzbunarea Securităţii”

Tot conform lui Rochet, imediat după „accident”, agenţia depresă română s-a grăbit să anunţe ştirea, prezentându-l pe Cheyron d’Abzacdrept un şef de birou (de informaţii) pentru ţările din estul Europei. „Am avutsentimentul – mărturisea Jean Rochet în cartea mai sus amintită – că acestdeces suspect reprezintă răzbunarea Securităţii; comunicatul era dovada”. Aşadar,după „căderea” diplomaţilor spioni din Franţa - cum îi numeşte Rochet -, adicăa lui Mihai Caraman, şeful reţelei,Pavel Cismaru, Victor Dorobanţu, Mihai Georgescu, Mihai Ilie, Mihai Ionescu,Constantin Mirea, Marian Negrea, Ion Păduraru, Mihai Simula, Mihai Ţincu, IonTomescu, Eugen Vişan, Centrala de la Bucureşti răspunde, asasinând un altspion.

Suntem în faţa unei dezvăluiri a fostului şef al DST, un omfoarte bine informat. Dar nu-i sigurnici acum că Rochet deţine cheia acestei afaceri nebuloase de spionaj, chiardacă a condus, până în 1990, unul dintre cel mai redutabile servicii deinformaţii.

O alianţă franco-germană acceptată şi de Moscova

Membrii „Reţelei Caraman” au spionat NATO sub comandaofiţerului de securitate Mihai Caraman (în prezent, general în rezervă), însăau fost scoşi din joc de către francezi atunci când nu-şi mai avea rostul -după cum am mai scris. Este aproape sigur că serviciul de contraspionaj francezcunoştea toată activitatea lui Caraman, dar i-au permis să spioneze, pentru căacţiunile sale împotriva NATO convenea politicii generalului De Gaulle din aceaperioadă. Se ştie că liderul francez a fost un adversar înverşunat al Alianţeişi, totodată, unul dintre cei care au privit cu mare interes spre UniuneaSovietică. În acea perioadă, generalul De Gaulle visa la o Europă condusă de oalianţă franco-germană acceptată şi de Moscova, iar niscai lovituri sub centurădate NATO, dar mai ales SUA, erau binevenite -oficial, veneau de la un „duşman“ din lagărul socialist.

Aşa că este greu de crezut că scurgerea de documente secretespre blocul sovietic, via Caraman, nu s-a produs cu încuviinţarea tacită acontraspionajului francez, care ani buni s-a făcut că nu vede activitateareţelei româneşti.

Două ipoteze

Dacă Cheyron d’Abzac a fost lichidat de Securitate, cuacordul lui Ceauşescu, înseamnă că liderul de la Bucureşti chiar era convins cămembrii Reţelei Caraman au reuşit să spioneze NATO datorită unui plan foartebine ticluit. Nu i s-a spus că toată tărăşenia a avut, până la un moment dat,acordul Parisului. Să fi crezut Ceauşescu atunci că Franţa este un Imperiu alRăului care-i spulberă agenţii, reacţionând dur, însă cum nu se poate maiprost?

Implicarea românilor în „accidentul” soldat cu moartecolonelului francez este doar o ipoteză. O alta - sovieticii ar fi orchestratacest „accident”. Colonelului d’Abzac a fost ucis de către agenţii KGB carerăzbunau astfel anihilarea reţelei de spionaj româneşti de pe urma căreiaMoscova beneficia din plin. Cea de-a doua ipoteză este însă puţin credibilă.Sovieticii ştiau foarte bine care pot fi consecinţele unei operaţiuni depedeapsă. Ei nu aveau motive să înfurie serviciul secret francez, mai ales cămulţi dintre agenţii lor nu întâmpinau probleme din parte contraspionjulufrancez.

După cum am arătat mai sus, este foarte probabl ca Parisulsă fi permis unei reţele de spionaj, care practic lucra pentru Moscova, să culeagăinformaţii despre NATO - fapt fără precedent. Mai mult, moarea unui ataşatmilitar, fie el şi spion, n-avea miză. Era absurd să-l lichideze pe unul care,în acel moment, de fapt, nu făcea parte dintr-o tabăra adversă.

Pe muchie de cuţit

În documentul publicat recent de WikiLeaks se poate citi:„Spionajul francez este atât de extins, încât pagubele (pe care le provoacă)economiei germane, în totalitatea lor, sunt mai importante decât pagubeleprovocate de China sau Rusia”, conform unei telegrame nedatată a AmbasadeiStatelor Unite din Berlin.

Nu ştim de ce a murit Cheyron d’Abzac. Şi probabil că nu seva afla niciodată. Spionajul real nu-i precum cel din filme. E un joc ciudat,absurd uneori, în care şi hazardul are un rol însemnat.

Cert e însă că de mulţi ani Franţa joacă pe muchie de cuţitcu aliaţii ei importanţi. De pildă, pe vremea lui De Gaulle juca la douăcapete, permiţând tacit unei reţele coordonate de la Moscova să spioneze NATO.Însă, atunci, până la urmă, şi americanilor le-a convenit versiunea francezilorlegată de anihilarea Reţelei Caraman, chiar dacă ştiau ce se ascunde în spatelepoveştii. Important era că oiţa rătăcită se întorcea la turmă, mai ales căCharles De Gaulle tocmai se retrăgea din politică.

Acum însă se vorbeşte de pagube foarte mari provocateGermaniei de către agenţii Parisului, în comparaţie cu cele provocate despionajului rus ori cel chinez. Aşa că rămâne de văzut dacă Germania va înghiţicartoful fierbinte cu zâmbetul pe buze, precum americanii la începutul anilor’70 - atunci când au realizat ce consecinţe a avut „Afacerea Caraman”.

Foto sus:Generalul Charles de Gaulle, la Bucureşti. Unul dintre ceicare îl întâmpina era chiar Mihai Caraman, omul care spiona NATO


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639237-06-23



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

NENEA BRANCOVEANU
21 Feb 2011

....mi se pare ca tenta materialului este trimisa de cei care au interes sa dezbine unitatea dintre cele doua mari tari europene: Germania si Franta. cred ca aveti nevoie de oameni mai calificati pentru acest scop.

Adauga un comentariu

Random image