2016-12-05 20:50

ARHIVE


Zoia Ceauşescu şi Supleantul - o fantezie erotică l-a chinuit pe Petru Popescu timp de 30 de ani VEZI FILM

 |  21:54

A retrăit încartea pe care a scris-o povestea de dragoste cu Zoia Ceauşescu - afirma uncrainic tv atunci când scriitorul Petru Popescu şi-a lansat „Supleantul”. Totcu acea ocazie, autorul declara că i-a fost foarte greu să scrie despre el. Încartea „Supleantul”, clădită pe idila dintre tânărul Petru Popescu şi fiica luiNicolae Ceauşescu, care s-ar fi petrecut la începutul anilor ’70, autorul aîncercat să reproducă dialoguri, fapte şi întâmplări reale, aşa cum şi le aduceaminte. De altfel, cartea începe cu un fragment dintr-un articol publicat înNew York Times, iar cititorul înţelege că prestigioasa publicaţie a consemnatun zvon provenit din Bucureşti despre idila scriitorului Petru Popescu cu ZoiaCeauşescu, precum şi motivul pentru care „fiica puterii” a plecat de acasă,punând pe jar Securitatea şi Miliţia. Oare chiar aşa au stat lucrurile înrealitate, Petru Popescu să fi fost bărbatul care o abătuse pe Zoia de lamorala proletară?

„Cum săinfirm un vis? Ar fi ridicol”

Oinvestigaţie legată cu povestea de dragoste dintre Zoia Ceauşescu şi scriitorulPetru Popescu, stabilit acum în SUA, scoate la iveală o mare surpriză: idila s-a petrecut doar înimaginaţia scriitorului.

Şi uite cumzvonul care circula în anii ’70, preluat chiar şi de presa din SUA, a devenit„realitate” după apariţia volumului „Supleantul”.

Am să începprin a vă spune că am avut mai multe discuţii cu ofiţeri ai fostei Securităţicare, prin natura misiunilor pe care le aveau de îndeplinit în anii ’70,deţineau informaţii despre membrii familiei prezidenţiale. Nici unul dintre ein-a confirmat faptul că Zoia Ceauşescu şi Petru Popescu ar fi trăit o povestede dragoste, considerând întrebarea mea o sminteală.

Unul dintreei însă mi-a spus însă că relaţia dintre fiica lui Ceauşescu şi scriitor aexistat doar în imaginaţia celui din urmă, pentru că şi-o dorea din totsufletul. Am consemnat mai jos afirmaţia fostului ofiţer al DIE (spionajulromânesc de dinainte de 1989) cu multe misiuni în străinătate şi experienţă îndomeniul informaţiilor secrete, din două motive. Primul: îl cunoaşte pe autorul„Supleanului” încă din tinereţe - au făcut armata împreună. Ulterior, amiciţialor a continuat. Al doilea: interlocutorul meu a cunoscut-o şi el pe ZoiaCeauşescu, încă de când era studentă.

Din poziţiape care o avea în anii ’70, ofiţerului DIE nu-i putea scăpa o asemeneainformaţie. Mai ales că şi el se învârtea printre odraslele nomenclaturiştilor,ca şi Petru Popescu. „De ce nu vreţi să vă citez?” - l-am întrebat. „Pentru că- mi-a răspuns fostul ofiţer, zâmbind - am citit cartea, care începe cam aşa:«Romanele sunt vise. Visele autorului, parcă». Cum să infirm un vis? Ar firidicol.”

Într-adevăr,exprimarea autorului de la începutul cărţii este de-a dreptul parşivă.„Romanele sunt vise, visele autorului. Am visat să scriu «Supleantul» timp de30 de ani, încă din zilele traumatizante şi vijelioase ale fugii mele dinRomânia” - scrie Petru Popescu.

BascheţiiNike, „născuţi” mai devreme cu 10 ani

Scriitorulsusţinea, într-un interviu oferit chiar în momentul lansării cărţii sale, că ela încercat să redea cât mai fidel dialogurile pe care le-a avut cu Zoia, cuNicolae Ceauşescu, cu securistul din preajma liderului de la Bucureşti, ori cuprietenii săi. Păcat însă că respectivele discuţii, pe care scriitorul pretindecă le-a reprodus din memorie, nu mai pot fi confirmate. Tocmai dialogurile şiculoarea epocii dau valoare de document unui volum, memorialistic până la urmă.

Însă, chiarde la începutul naraţiunii, citim tot felul de trăsnăi. De pildă, după cumscrie Popescu în „Supleantul”, la prima sa întâlnire cu Zoia - în incintaMuzeului de Artă al RSR, aşa se numea pe atunci -, fiica lui Ceauşescu purtabascheţi Nike. Câteva rânduri mai jos, iar vine vorba despre bascheţii Nike, cutălpi triple, din picioarele Zoiei. Straniu, apropo de acurateţea informaţieipe care autorul zicea că încearcă să ne-o transmită. Firma Nike a apărut pepiaţă la vreo zece ani după întâmplările descrise în „Supleantul”. Şi suntmulte asemenea exemple.

Poate că,legat de „Nike”, este vorba despre olicenţă literară care-mi scapă. Până la urmă, de dragul versului, chiar şiEminescu a inversat bătăliile lui Mircea cel Bătrân.

Momentul Washington

Să ieşim dinnaraţiunea lui Petru Popescu şi să vedem cum s-a comportat cuplul Ceauşescuatunci când a fost pus în faţa unei alte idile a Zoiei. Dar nu cu PetruPopescu, ci cu ziaristul Mihai Matei. Cel puţin această poveste de dragoste afost reală şi, evident, consemnată în dosarele Securităţii.

Înainte de-aprezenta pe scurt cazul Matei, fac o precizare foarte importantă. După ce PetruPopescu a ajuns în SUA - începutul anilor ’70 - la Ambasada română dinWashington s-a produs oarece agitaţie. Dar nu pentru că el ar fi avut oaventură cu Zoia, pe care o putea dezvălui, iritând la culme „familiadomnitoare”, ci datorită funcţiei politice pe care o deţinuse în România.Înainte de a se hotărî să părăsească definitiv ţara, scriitorul a fost membru supleantîn Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. Este foarte importantăaceastă precizare, după cum veţi vedea mai jos.

Exilat laConakry

Aşadar, în1975, Zoia, fiica lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu, a dispărut fără urmă.Securitatea internă şi DIE - spionajul românesc la acea vreme - au intrat înalertă maximă. N-a trecut multă vreme şi agenţii au stabilit că Zoia se afla,într-un hotel de duzină, în compania unui ziarist. Era vorba despre Mihai Mateide la revista „Lumea”.

Imediat auînceput investigaţiile poliţiei politice. Omul care-i sucise mintea Zoiei senăscuse la 16 aprilie 1941. Era divorţat şi domiciliase în Bucureşti, stradaMătăsari nr. 54, iar în momentul în care devenise o „problemă pentru siguranţanaţională”, locuia, flotant, în strada Moise Nicoară nr. 38.

Pentru căMatei nu avea origine sănătoasă în viziunea regimului comunist - tatăl său afost membru fondator al Partidului Naţional Ţărănesc şi avocat până în 1948 -,cuplul Ceauşescu s-a opus vehement relaţiei dintre cei doi tineri. Colac pestepupăză, în dosarul lui Matei de la Securitate erau consemnate şi „manifestărilesale duşmănoase” împotriva regimului comunist încă din timpul facultăţii.

N-am săinsist prea mult asupra acestei poveşti, este în mare parte cunoscută. Larândul meu, am scris pe larg despre povestea celor doi. Spun doar că, după ce apetrecut o noapte cu Zoia la un hotel modest, ziaristul a fost catalogat deSecuritate drept o ameninţare pentru familia prezidenţială. Aşa că, în spatele uşilorînchise s-a hotărât „plimbarea” lui prin străinătate, tocmai pentru a nu se maiputea vedea cu Zoia. Apoi, la sugestia generalului Pacepa, atunci adjunctuldirectorului DIE, ziaristul a fost trimis, în „interes de serviciu”, tocmai laConakry, în Guineea. Dar nu de capul său, ci însoţit de un câine de pază,ofiţerul DIE Gheorghe Bolânu, devenit ulterior general. Matei se afla sub osupraveghere severă tocmai pentru a nu-i trece prin cap să fugă şi, ulterior,să dezvăluie cumva aventura sa cu Zoia. După o perioadă petrecută în Africa,ziaristul s-a întors în ţară cu sănătatea la pământ. Poate că şi din cauzaalcoolului ori a unei boli tropicale. Nu se ştie cu exactitate. S-a stins lascurtă vreme, iar moartea sa a fost considerată suspectă.

Informaţii despreMatei, despre idila sa cu Zoia, au fost dezvăluite în premieră de către MihaiPelin, în 1997, aşa cum le-a aflat după ce a studiat voluminosul dosar întocmitde securitatea internă după fuga lui Pacepa.

Am arătatmai sus că reacţia celor de la Ambasada română din SUA la aflarea veştii căPetru Popescu a rămas în această ţară este un moment important. Şi asta pentrucă responsabililor cu imaginea lui Ceauşescu din misiunea noastră diplomaticăde la Washington nu li s-a ordonat de la Bucureşti să se pregătească pentru acontracara eventualele dezvăluiri ale scriitorului legate de relaţia sa cuZoia. Nici atunci, nici mai târziu. Nu era nevoie.

În schimb,Matei a fost supravegheat zi şi noapte de către Securitate, indiferent unde s-aaflat.

Vestea care „i-afrânt inima”, scria presa americană

O cunoscutăziaristă scria despre „Supleantul”: „De la primele pagini, suspansul e bazat pedinamica: fiica puterii - artistul. Ce va fi acest amor? O romanţă sincerăînainte ca dragonii puterii să intervină? Şi cine e Zoia? Julieta în căutarealui Romeo, prin hăţişul Securităţii, al intereselor camarilei şi al planurilornebuneşti ale propriului ei tată?”. De altfel, mulţi ziarişti au luat dreptautentică povestea de amor dintre Zoia Ceauşescu şi Petru Popescu. Mai ales că,la începutul volumului, autorul reproduce un articol din New York Times,publicat la 6 iulie 1975, şi intitulat „Scrisoare din România”. Începe astfel: „BârfaBucureştiului e Zoia Ceauşescu. Atrăgătoarea fiică de 26 de ani a preşedinteluiCeauşescu. Toată lumea o ştie, conduce un Mercedes alb-fildeş, decapotabil, dedouă locuri, cu număr de Bucureşti, spun bucureştenii. Mai spun că Zoia sevedea regulat cu un tânăr romancier, Petru Popescu, care, fiind la începutulunei cariere promiţătoare, a fugit pe neaşteptate în Occident şi ulterior s-acăsătorit cu o americancă - bogată, spun bucureştenii. Vestea acestei dubletrădări i-a frânt inima Zoiei. A dispărut din Bucureşti şi toată Miliţia şiSecuritatea au fost puse în stare de alarmă: găsiţi-o pe fata şefului! A fostgăsită într-o cabană, la munte”.

În 1975Petru Popescu părăsise România de un an. Din articolul inserat în carte înţelegemcă Zoia şi-a luat lumea în cap din cauza sa.

Conformdocumentelor Securităţii, „fiica puterii”, cum o mai numeşte Popescu în cartesa, n-a plecat de acasă pentru că supleantul i-a frânt inima. Zoia părăsiseBucureştiul, pe şest, doar pentru a seafla în compania lui Mihai Matei.

Deunăziscriam, tot la ARHIVE, că „Scrisoare din România”, apărută în „New York Times”în 1975, preluată şi de către „Washington Post” şi „Internatioanl HeraldTribune”, după cum aflăm tot din „Supleantul”, coroborată cu alte documente, mărefer în primul rând la cele din arhivele secrete, ar putea sta la baza unuiscenariu pentru un lung metraj. Continui. Un film despre un scriitor care află,la maturitate, că femeia din visurile sale de tinereţe, n-a fugit de acasă dincauza cauza coportamentului său, aşa cum şi-a imaginat 30 de ani, ci doarpentru a se vedea cu un alt bărbat. E doar un scenariu.

PetruPopescu susţinea că întâmplările din „Supleantul” sunt reale, mai puţin ultimulcapitol. Tocmai cel în care relaţia sa cu Zoia devine fierbinte. Eu cred căîntreg volumul este rodul imaginaţiei scriitorului. Povestea sa de amor cufiica lui Ceauşescu - scrisă cu mult talent după unii critici literari; un eşec,după alţii - a avut loc doar în mintea scriitorului. Un vis de tinereţe transpuspe hârtie la maturitate. O ficţiune, în pofida declaraţiilor lui Petru Popescu.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638942-12-18



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

CICIKOV
09 Noi 2010

Domnule Emil Berdeli, Supleantul, ca orice roman important, este defularea unei obsesii. Dar nu este vorba despre Zoe Ceausescu si nici despre prietenia autorului cu ea. Acesta ar fi numai un carlig pentru public, pentru vanzarea cartii si nu merita sa ii acordam multa atentie. Dar daca ati facut referire la el, prietenia si barfele au existat, chiar articolul din New York Times, pe care l-o fi provocat chiar Petru Popescu, a fost tiparit. Atat si nimic mai mult. Obsesia din roman este tinere
CICIKOV
09 Noi 2010

II este tineretea autorului, dublata de revenirea, ca scriitor, in tara unde a trait primii zeci de ani. Unde se intoarce scriind, aproape, la fel ca in Pins sau Dulce ca mierea e glontul patriei, unde personajele si povestitorul se afla in acelasi registru. Acesta este farmecul, sau meritul principal al Supleantului. Un roman trecut cu vederea(deocamdata) de contemporanii din lumea literara, prea atenti la personalitatea scriitorului, in detrimentul operei. Pentru mine, in calitate de vecin
CICIKOV
09 Noi 2010

III Pentru mine, in calitate de vecin ca domiciliu si ca varsta, cu autorul, cartea are o valoare documentara, asemanatoare unor fotografii de epoca. In alta ordine de idei este primul roman care ma face sa inteleg si sa „ascult” ce se intampla in jurul lui Nicolae Ceausescu, pe prima scena a tarii, atunci. Respect, Horia Tabacu

Adauga un comentariu

Random image