Originile avocaturii bucureştene nu pot fi identificate precis în timp. Sursele istoriei vorbesc de logofătul dreptăţii Iordache Golescu care, la 30 septembrie 1831, stabilea 22 de avocaţi orânduiţi pe lângă Divanurile din Bucureşti.

Organizarea avocaturii pe baze moderne survine odată cu adoptarea în decembrie 1864 a legii privind organizarea Corpului de avocaţi în Principatul României. Noua reglementare conţinea prevederi referitoare la admiterea în profesie, organizarea teritorială a „Corpului Advocaţilor” şi răspunderea celor care practicau această profesie.

Ca urmare a aplicării acestei legi, au fost alcătuite trei “consilii examinatoare” în Bucureşti, Iaşi şi Craiova, care au examinat solicitările celor care şi-au manifestat dorinţa de a face parte din „Corpul Advocaţilor”. Corpul examinator din Bucureşti a admis pentru Baroul de Ilfov până în iunie 1865 un număr de 197 de avocaţi. Baroul din Capitală se poate lăuda cu prima femeie avocat din Europa, Sarmiza Bilcescu, care a fost înscrisă în Corpul de avocaţi din Bucureşti în 1891. Ea a fost prima femeie licenţiată în drept din lume.

În jurul avocaturii bucureştene s-a manifestat profesia din întreaga Românie. A fost nevoie de o nouă lege a profesiei de avocat în 1907, care să corespundă noilor realităţi socio-economice din ţară.

Avocaţii bucureşteni au avut iniţiative legislative în domeniu şi au păstrat un dialog permanent cu ceilalţi factori participanţi la actul de justiţie. Palatul de Justiţie din Bucureşti a fost locul unde mari avocaţi ai barei româneşti şi-au desfăşurat activitatea.

Pe terenul situat în grădina “Palatului cel mic” al Brâncoveanului avea să înceapă, în 1890, construcţia Palatului de Justiţie conform planurilor arhitectului francez De Ballue. Regele Carol I, cu ocazia ceremoniei punerii pietrei de temelie, a depus la subsolul clădirii, pergamentul pecetluit cu însemnele regale.

Inaugurat  la 15 octombrie 1895 în prezenţa regelui, reginei şi a prinţilor de Coroană, Palatul de Justiţie a permis desfăşurarea în condiţii civilizate a activităţii în domeniul justiţiei. Avocaţii bucureşteni au beneficiat la acea vreme, de câteva săli la parterul Palatului de Justiţie pentru ca ulterior baroul să-şi construiască un imobil propriu în aripa dinspre Biserica Domniţa Bălaşa.

Reglementarea din anul 1921 privind profesia de avocat s-a axat pe problema unificării statutului avocaţilor din România Mare. În perioada interbelică, Corpul de avocaţi din Bucureşti a întâmpinat greutăţi în prestaţia avocaţială din cauza concurenţei neloiale a samsarilor şi a atitudinii necorespunzătoare a unor magistraţi.

S-a simţit nevoia adoptării unor noi legi de organizare a Corpului de avocaţi în 1923 şi 1931 pentru reglementarea exercitării acestei profesii, punându-se accent pe cerinţa examenului de admitere şi a efectuării unui stagiu de 3 ani.

Criza de “supraproducţie de avocaţi” din perioada domniei Regelui Carol al II-lea, a determinat alături de alţi factori o pauperizare a avocaturii bucureştene. Baroul din Capitală avea să fie desfiinţat prin Legea nr. 3 din 17 ianuarie 1948, care se referea la desfiinţarea tuturor barourilor şi înfiinţarea colegiilor de avocaţi din România. În baza Decretului din 1954 pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în Republica Populară Română, s-a constituit Colegiul de avocaţi al regiunii Bucureşti şi al Capitalei Republicii Populare Române. În noul context, ca urmare a dispariţiei democraţiei profesionale, asistenţa juridică oferită de avocaţi a avut mult de suferit.

Nicolae Ceauşescu, în 1988, a hotărât scoaterea procuraturilor şi a instanţelor judecătoreşti din Palatul de Justiţie şi răspândirea lor în diferite locaţii din Bucureşti. Se dorea un „Palat al justiţiei socialiste” în zona Văcăreşti.

Legea din 1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat a permis un nou statut al profesiei de avocat. Corpul de avocaţi din Bucureşti a reuşit să-şi protejeze aria profesională.

Legislaţia privind profesia de avocat a fost supusă unui proces continuu de modificări determinate de apariţia unor noi standarde profesionale. În acelaşi context, relaţia instituţională a instanţelor cu Baroul Bucureşti a cunoscut schimbări esenţiale.

Ion Ilie Iordăchescu

Decan Baroul București

Comentarii

Nume

Email

Reține informațiile personale

Mesaj

Introduceţi mai jos codul din imaginea din stânga: