Din balconul meu se vede strada. E plină de gheaţă în topire, amestecată cu sare şi alte substanţe folosite de utilajele angajate de primărie să o deszăpezească. Bocancii cetăţenilor înoată prin mocirlă. Au apărut oferte care mai de care la cizme din cauciuc. Sunt la modă.

Din balconul lor se vede sala. Prin acoperişul impunător de la Parlament nu mai picură ca în urmă cu câţiva ani, dar nu de frica unor stropi rătăciţi nu coboară în scaunele comode unde i-a trimis strada. Opoziţia boicotează! Mizeria nu le acoperă doar pantofii bine lustruiţi. Diferenţa dintre cei de sus şi cei de jos e făcută doar de scări. Nişte rulante erau perfecte, transpiraţia nu li s-ar mai fi văzut pe cămăşile ieşite din pantaloni. „Domnu’ profesor, vă rog, coborâţi în sală!”, se aude o voce. Ar coborî el, dar cum mai urcă? Acum mai e cum mai e, dar peste vreo câteva luni căţărarea îl va lăsa fără suflare. E greu să te întorci la catedră, trebuie să pui absenţe. Şi cine dracu’ te mai ia în serios când preşedintele tău a ajuns la zero absolut! Minţi luminate, fizicieni, matematicieni, cercetători au încercat degeaba să-l atingă. Şi degeaba! Noroc cu şeful vitreg. A citit el un studiu care arată că altcineva a reuşit să-l depăşească la absenteism pe adormit. E o doamnă, blondă. Boala somnului cuprinde şi sala, şi balconul. În aer e o pâclă necunoscută celor cu cizme de cauciuc, dar trimişii lor o cunosc. O miros, o gustă. Pute rău, dar e a lor. Afară, ieri, câţiva spirituali răsculaţi: „România, trezeşte-mă!”.

Din balconul lui de la Palat se văd camerele de supraveghere ale SPP. Turla bisericii se distinge printre copacii ce stau să înmugureasă. Îşi umflă nările cu aerul tare ce adie dinspre Grădina Botanică. Vine primăvara!

Comentarii

Nume

Email

Reține informațiile personale

Mesaj

Introduceţi mai jos codul din imaginea din stânga: