Boierii divanului s-au retras tăcuţi la conacul din Modrogan. În pâlpâierile tremurânde ale lumânărilor, la ceas de noapte, jupânii s-au scărpinat în barbă să-i facă voia lui vodă. Jupânesele mestecau gânditoare în chiselele cu dulceaţă: fluturările din gene n-au mai putut să stoarcă nici o lacrimă din ochiul aprig al stăpânului. Vodă le pusese pe cap un postelnic tânăr şi iute la mânie.

În zloata de pe uliţă gloatele cereau sânge boieresc şi vodă a trebuit să le facă voia: aşa a fost surghiunit micul medelnicer. Cale de întors n-a mai fost şi au trebuit să-şi trimită în luptă vorniceii. Nimeni n-a mai ţinut seamă că vorniceii erau cruzi şi nu amuşinaseră îndeajuns pe lângă vistierie. Boierii divăniţi socoteau că nu vor cuteza vorniceii să fie prea lungi de unghii şi-apoi erau cu toţii crescuţi pe lângă curţile lor. Iar dacă va fi să curgă sânge - mai bine să piară vorniceii!

Dar cine să ştie ce e în capul lui vodă? Tânărul postelnic care apucase buzduganul îşi dorea de multişor să-i apese pe toţi sub călcâi. Dar îl iubea vodă pe tânărul postelnic? Sau vestea îi fusese trimisă de dragomanul de la Înalta Poartă şi vodă a trebuit să se înconvoaie? Un ispravnic mai viclean socotea că postelnicul cel tânăr l-ar fi putut hicleni pe vodă, dar şi vodă era jivină bătrână, cu pielea tăbăcită. Dacă postelnicul cel tânăr a căzut pe scări în sus? Dacă vodă avea să-l lase pradă pe mâinile gloatelor? Căftăniţii din Modrogan se priveau printre gene şi îşi preţăluiau unul celuilalt vistieriile. Voievozi au fost mulţi ca şi postelnici iuţi la mânie, dar boierii cei mari au rămas de fiecare dată...

Comentarii

Nume

Email

Reține informațiile personale

Mesaj

Introduceţi mai jos codul din imaginea din stânga: