2019-02-19 00:43


Dosarul “Anca”. Creşte datoria publică pentru “erori judiciare”, iar magistraţii vinovaţi dorm liniştiţi

 |  21:01
Dosarul “Anca”. Creşte datoria publică pentru “erori judiciare”, iar magistraţii vinovaţi dorm liniştiţi

În vara anului 1977, când mulţi bucureşteni îşi plângeau încă morţii în urma cutremurului devastator din luna martie, o crimă abominabilă a înfiorat oraşul. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare un om nevinovat, Gheorghe Samoilescu, după ce a fost bătut, maltratat şi forţat să recunoască o crimă pe care nu o comisese. După 5 ani i s-a făcut dreptate, dar familia i-a fost decimată, iar părinţii lui s-au sinucis. După 37 de ani, s-a făcut parţial dreptate, prin sentinţa dată zilele acestea de Tribunalul Bucureşti. De remarcat, anchetatorii şi judecătorii care au comis marea nedreptate sunt încă în viaţă. Eroarea judiciară comisă în 1977 avea să devină un reper în materie şi studiată în toate facultăţile de drept.

Dosarul „Anca” a intrat în categoria cazurilor celebre prin una din cele mai răsunătoare erori judiciare petrecută vreodată în Justiţia Română. Din obedienţă faţă de sistem, organele de miliţie, procurori, judecători şi experţi criminalişti au înscenat o crimă unui om nevinovat, pentru că nu erau în stare să-l descopere pe adevăratul ucigaş.

Povestea fabricării dosarului

În vara anului 1977, imaginea oamenilor striviţi sub dărâmăturile clădirilor nu se ştersese din memoria bucureştenilor. La începutul lunii iunie, toată lumea credea că a apărut în Capitală un ucigaş în serie. În zonele intens circulate din oraş s-au găsit colete cu bucăţi din corpul unei femei. Legiştii au stabilit repede identitatea victimei. Era vorba despre Anca Broscotean din Sibiu, o tânără de 19 ani care venise în Capitală pentru examenul de admitere la ASE. Raportul legiştilor a arătat că Anca Broscotean a fost violată, sugrumată, apoi tranşată ca la abator. Bucăţi din corpul ei au fost aruncate în WC-uri publice sau la gunoi. Ceauşescu a ordonat prinderea ucigaşului, dar anchetatorii nu aveau nici o pistă valabilă. Aşa se face că au pus ochii pe un şofer de taxi, Gheorghe Samoilescu, al cărui număr de telefon fusese găsit în agenda tinerei. Pe 21 iulie 1977, taximetristul a fost arestat, interogat şi torturat ca să-şi recunoască fapta. Într-o relatare ulterioară, el a povestit că a fost dus într-o pădure de la marginea oraşului de către faimosul colonel de miliţie Stănică Tudor, care l-a spânzurat de un copac cu mâinile la spate. De picioare i-a fost legată o bucată de fier şi a fost ţinut suspendat până i s-au dislocat braţele din umeri. Ca să nu i se audă urletele, taximetristului i s-a pus pe faţă o mască de gaze.

Din rapoartele Securităţii reiese că până şi Tudor Stănică ar fi spus superiorilor că omul este nevinovat, subliniind că „dacă ar fi fost, la câtă bătaie a luat ăsta, ar fi spus şi laptele pe care l-a supt la mă-sa”. Mai târziu, colonelul a scris un raport secret de serviciu în care încerca să se disculpe şi acuza „prostituţia profesională şi adevărata faţă a tuturor ofiţerilor, procurorilor şi judecătorilor”.

Adevăratul criminal nu a fost crezut

Ca să nu fie maziliţi şi detronaţi din funcţii pentru incompetenţă, anchetatorii au falsificat multe probe, au arestat martori, i-au ameninţat şi torturat cu un singur scop: să-l acuze pe Samoilescu. Printre ei se afla şi soţia acestuia cu care avea doi copii, un băiat şi o fată. În timpul anchetei, soţia i-a fost maltratată şi violată de anchetatori, iar părinţii s-au sinucis de ruşine. În cele din urmă, Samoilescu a fost condamnat la 25 de ani de închisoare de către judecătoarea Constanţa Stoia de la Tribunalul Bucureşti. Au urmat patru ani de temniţă pentru taximetrist, până când nişte miliţieni au găsit în locuinţa lui Romca Cozmici din Piaţa Amzei cadavrul unei femei. Cozmici era cunoscut ca bolnav psihic, iar când a recunoscut că el o omorâse pe Anca Broscotean nu a fost crezut.

Vânătorii devin vânaţi

 

Venise momentul ca anchetatorii să-şi salveze pielea. Generalul de miliţie Valeriu Buzea, unul dintre principalii autori ai înscenării judiciare (fost vicepreşedinte al PRM, în prezent decedat) a trimis un echipaj de asasini să-l omoare pe Samoilescu în penitenciar. După atâtea ghinioane a apărut şi norocul pentru taximetrist. La data de 17 ianuarie 1981, Direcţia a VI-a Cercetări penale a Securităţii a aflat de caz şi a mirosit pericolul. Cu doar o oră înainte de apariţia echipajului care urma să-l lichideze pe Samoilescu, echipa securităţii l-a salvat. Ancheta care a urmat a demonstrat că Romca Cozmici era asasinul şi a fost executat prin împuşcare.

De asemenea, a fost demonstrată vinovăţia anchetatorilor care l-au acuzat pe Samoilescu şi s-a cerut tragerea la răspundere a acestora, dar Ceauşescu a cerut discreţie în acest caz. Ei au fost traşi pe linie moartă, dar şantajaţi permanent.

Gustul dulce-amar al reabilitării

 

Gheorghe Samoilescu a primit 70.000 de lei despăgubiri materiale, sumă ce reprezenta salariile neîncasate în cei 4 ani de detenţie. De parcă fusese la băi, din această sumă i s-au reţinut 30.000 de lei, valoarea estimată pentru cazare şi hrană în penitenciar.

Cu familia destrămată, părinţi morţi şi copii care au îndurat ani întregi oprobriul public, în 1997 Samoilescu a depus plângere penală la Procurorul General al României. Nu s-a dat curs plângerii, s-a dorit din nou muşamalizarea cazului, deşi faptele anchetatorilor nu erau prescrise, iar cei mai mulţi erau încă în viaţă. Samoilescu a decedat în 2005, de cancer pulmonar.

La 31 iulie 2013, fiica sa, Turchetta Laura Margareta a depus la Secţia civilă a Tribunalului Bucureşti o cerere pentru “reparare prejudicii erori judiciare”. Zilele trecute s-a pronunţat sentinţa, iar Ministerul Finanţelor, în calitate de pârât, e bun de plată.

Instanţa “obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500.000 euro, în echivalent în lei, la cursul BNR, de la data plăţii, cu titlu de daune morale, ca urmare a erorii judiciare săvârşite împotriva defunctului Samoilescu Gheorghe. Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.” Sentinţa poate fi atacată cu recurs.

Cinismul judecătoarei

 

Declaraţia judecătoarei Constanţa Stoia, care a condamnat un om ştiind că e nevinovat, a fost plină de cinism. Ea susţinea că se consolează cu gândul că nu i-a dat pedepsa capitală. Este lesne de înţeles de ce s-a dorit muşamalizarea cazului. În 1997, judecătoarea era încă activă la Secţia penală a Tribunalului Bucureşti. Mulţi alţi magistraţi comit încă asemenea “erori”. Ei au, totuşi, funcţii înalte şi stau la adăpostul inamovibilităţii. Problema e că nimeni nu plăteşte. Aceste sume sunt trecute la datoria publică, iar procurorii şi judecătorii vinovaţi dorm liniştiţi.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2014-02-12

Mai multe imagini:
Dosarul “Anca”. Creşte datoria publică pentru “erori judiciare”, iar magistraţii vinovaţi dorm liniştiţi
zoom
Dosarul “Anca”. Creşte datoria publică pentru “erori judiciare”, iar magistraţii vinovaţi dorm liniştiţi
zoom
Dosarul “Anca”. Creşte datoria publică pentru “erori judiciare”, iar magistraţii vinovaţi dorm liniştiţi
zoom


TAGURI: securitate, crima, dosar, anca, samoilescu, criminal, judecator, procuror
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


MADE IN RO!
13 Feb 2014

Deci - l-a reabilitat post-mortem! Si-aici trebuie schimbata legea d-lor magistrati, juristi... De ce sa nu raspunda cel (cea) care a pus verdictul? P.S. Cand te gandesti ca soarta atator oameni stau in mana uneia (sau unuia) dintr-astia, fara mama, fara tata!
Random image



Ultimele stiri



STARBAG




loading...