2016-12-06 16:18

DEZVALUIRI


Ordonanţa de Urgenţă 58/2010 sfidează Constituţia. Profesiile liberale, taxate de Guvern cu japca

 |  16:33
Ordonanţa de Urgenţă 58/2010 sfidează Constituţia. Profesiile liberale, taxate de Guvern cu japca

Ordonanţa de Urgenţă58/2010, prin care Guvernul a modificat Codul fiscal, cu aplicabilitate de la 1iulie, transformă din punctul de vedere al fiscalităţii majoritatea contractelorîncheiate de persoanele fizice autorizate, de cei care practică profesiiliberale sau contractele de cesiune a drepturilor de autor, în contracte demuncă. Nu şi din punctul de vedere al drepturilor celor care prestează serviciipe baza acestor contracte însă. Mai precis, ministrul Vlădescu&Co. aureglementat cum să ia banii, dar „au uitat” că aceşti banii sunt luaţi, în teorie,pentru nişte asigurări sociale precum pensia sau şomajul.

Cu subtilitateacaracteristică unui rinocer furios într-un magazin cu porţelanuri, ministrulVlădescu şi minţile luminate care îl consiliază au decis să redefinească„activităţile dependente”, sferă în care intră, conform definiţiei din Codulfiscal 2010, „oriceactivitate desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie de angajare”.

În textulOrdonanţei de modificare a Codului fiscal, citată mai sus, orice activitateconsiderată independentă până la 1 iulie îşi schimbă caracterul în activitatedependentă dacă îndeplineşte fie şi un singur criteriu din cele înşirate deautorii actului normativ: „Beneficiarulde venit se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit,respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit şi respectă condiţiilede muncă impuse de acesta cum ar fi: atribuţiile ce îi revin şi modul deîndeplinire a acestora, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru; b)în prestarea activităţii, beneficiarul de venit foloseşte baza materială a plătitoruluide venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special delucru sau de protecţie, unelte de muncă şi altele asemenea; c) beneficiarul devenit contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şicu capitalul propriu; d) plătitorul de venituri suportă în interesul desfaşurăriiactivităţii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fiindemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate precum şi altecheltuieli de această natură; e) plătitorul de venituri suportă indemnizaţia deconcediu de odihnă şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, încontul beneficiarului de venit”. Şi, ca să fie siguri că nici un „mareevazionist nu scapă din plasa fiscului, ultimul paragraf pune bomboana pe colivă:„orice alte elemente care reflectă naturadependentă a activităţii”.

Practic, în moddiscreţionar, un contract de cesiune de drepturi de autor, de exemplu, poate fitransformat în contract de muncă, din punct de vedere fiscal. Nu şi din punctulde vedere al drepturilor însă.

În continuare, laarticolul III al ordonanţei, se prevede:”Oricevenituri de natură profesională, altele decât cele salariale, se impozitează cucota de impozit pe venit.

Asupra veniturilor prevăzute la alineatul precedent se datoreazăcontribuţiile individuale de asigurări sociale, asigurări sociale de sănătateşi asigurări de şomaj”. Probabil că, dacăactivitatea unei persoane care nu are un contract de muncă nu poate ficalificată drept dependentă, i se va spune „profesională”. Codul fiscal 2010 nu cuprinde însă nici odefiniţie a acestor „venituri de natură profesională”. Asta nu a constituit opiedică pentru cei care au născocit ordonanţa, în accepţiunea cărora, probabil,orice venit individual, care nu este provenit din chirii, dividende saudobânzi, este venit profesional. Deci bun de taxat.

Plătitori fără drepturi

Problema pe careo ridică această modificare este că redefinirea unei activităţi din „independentă”în „dependentă” sau a veniturilor din activităţi liberale în „venituri denatură profesională” implică plata unei serii de contribuţii la asigurărilesociale de sănătate, şomaj şi pensie, pe lângă impozitul pe venit, care seplătea deja.

În cazulasigurărilor de sănătate, să spunem că lucrurile sunt relativ în regulă. Atuncicând are nevoie de doctor, cel care obţine venituri din drepturi de autor cerede la firma cărora le-a cesionat aceste drepturi o adeverinţă că este plătitorde contribuţie la asigurările de sănătate şi situaţia este rezolvată.

Când vine vorbade pensie şi de şomaj însă, lucrurile se schimbă. Pentru a primi ajutor deşomaj sau pensie, un cetăţean român trebuie să îndeplinească mai multe criterii,legate îndeosebi de stagiul de cotizare. Autorii ordonanţei au presupus, de labun început, că aproape toţi cei care obţin venituri din contractele dedrepturi de autor sunt evazionişti şi că obţin venituri lunare, care trebuieimpozitate şi taxate. Ce se va întâmpla în cazul unui sculptor care realizeazăo lucrare cu materialul clientului (deci intră la activităţi dependente) şicare lucrează la o asemenea operă un an? Dacă primeşte un avans şi restul deplată la predarea lucrării, cotizează doar în două luni, or, pentru a primiajutor de şomaj legea prevede un stagiu minim de cotizare de 12 luni în ultimiidoi ani.

Nici la pensielucrurile nu stau mai bine. În cazul celor la care s-a referit direct ministrulVlădescu, într-una din intervenţiile sale televizate, ziariştii, este adevăratcă aceştia primesc, majoritatea lor, o parte din bani sub formă de salariu, pebaza contractului de muncă şi o parte sub formă de drepturi de autor. Existăînsă şi ziarişti care lucrează numai pe baza contractelor de drepturi de autor.În ambele cazuri, ordonanţa lui Vlădescu încalcă explicit Legea nr. 19 din 17martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.La art. 26, alin. 1, litera b., legea prevede foarte clar: „Contribuţia deasigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând: (...) diurne dedeplasare şi de delegare, indemnizaţii de delegare, detaşare şi transfer,drepturi de autor, precum şi venituri primite în baza unor convenţii civile saucontracte de colaborare”.

O „lege” ilegală

O ordonanţă aGuvernului României, fie ea şi de urgenţă, nu poate modifica Codul fiscal.Articolul 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal menţionează fărăechivoc: "Prezentul Cod se modifică şi se completează numai prin lege,promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteiaşi că orice modificare sau completare la prezentul Cod intră în vigoare cuîncepere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prinlege”. Or, Guvernul introduce modificări importante în Codul fiscal (taxe şicontribuţii noi sau modificate pe drepturile de autor şi pe drepturile conexe,activităţi independente, tichete de masă, tichete cadou, drepturi de hrană,dobânzi la depozite etc.), prin ordonanţă. Mai mult, termenul la care intră învigoare modificările este de 3 zile de la publicare, nu la 6 luni şi nici înprima zi a anului 2011, aşa cum prevede chiar Codul fiscal.

AsociaţiaMagistraţilor din România i-a solicitat deja Avocatului Poporului a doua zidupă publicarea ordonanţei, să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cuOUG nr. 58/2010, deoarece consideră că textul de legereprezintă un "derapaj grav" de la statul de drept. "Surpriza aconstituit-o faptul că, deşi Curtea Constituţională a sancţionat de mai multeori Guvernul României pentru promovarea unor acte normative neconstituţionale,ultima dată în 25 iunie 2010, totuşi Guvernul continuă să elaboreze şi săaplice direct dispoziţii vădit neconstituţionale", susţine preşedinteleAMR, Mona Pivniceru.

„O ordonanţă făcută pe genunchi”

Gabriel Biriş,avocat specializat în legislaţie fiscală, a spus, vorbind despre Ordonanţa deUrgenţă nr. 58/2010: „Se vede clar că este vorba de o ordonanţă făcută pegenunchi. Modificările introduse sunt, în mare parte, complet neinteligibile,chiar şi pentru specialişti. Nu se înţelege la ce se referă şi nici cum va fiaplicată”. El ne-a declarat că intenţia Guvernului este clară, lărgirea bazeide impozitare. „Există, este adevărat, o problemă. În România sunt declaratedoar vreo 50.000 de mii de salarii foarte mari, din care cel puţin o treimesunt la stat. Cred că, în realitate, numai în sectorul 1 din Capitală există50.000 de asemenea salarii. În acelaşi timp, avem vreo 500.000 de persoanefizice autorizate. Din afară ar părea că suntem un popor de întreprinzători, şinu e aşa. Este clar că o mare parte din aceste persoane fizice autorizate suntfolosite pentru a masca venituri salariale. Modalitatea aleasă însă deMinisterul Finanţelor pentru a le scoate la lumină nu mi se pare cea corectă,pentru că-i pune în aceeaşi oală pe cei care exercită cu adevărat profesii liberaleşi cei care îşi maschează salariile”, a spus specialistul consultat de„Puterea”. Avocatul nu crede nici în capacitatea autorităţilor fiscale de ainterpreta corect noile modificări ale Codului fiscal. "Nu ştiu cepregătire au ei şi cât timp le va lua să se armonizeze. Nu am însă cunoştinţăsă se fi făcut training-uri la Ministerul Finanţelor, absolut necesare în cazulunor modificări de o asemena anvergură", a mai spus el.

Avocatul GabrielBiriş a găsit însă şi o parte bună a acestei ordonanţe. „Deşi într-un modabsolut defectuos ca tehnică legislativă, introduce o cotitură majoră în ceeace priveşte gândirea fiscală în România, pentru că introduce o plafonare labaza de calcul, nu numai pentru contribuţia la pensii, ci şi la sănătate şi laşomaj. Aceasta este o măsură care într-adevăr încurajează scoaterea la lumină asalariilor mari”.

Acelaşispecialist a găsit şi o altă hibă a OUG 58/2010: discriminare între persoanelefizice autorizate. Dacă una dintre aceste persoane va fi considerată că exercităo activitate dependentă, va plăti o contribuţie la bugetul asigurărilor socialede stat de 10,5% din venituri. Diferenţa până la cota de 31,3-41,3% (în funcţiede condiţiile de muncă), este plătită de angajator. Cei care vor scăpa deredefinirea caracterului activităţii vor trebui însă, în conformitate cu Legeapensiilor, să-şi plătească singuri, integral, această contribuţie de 31,3-41,3%.

Cugândul la vacanţă, senatorii au ignorat Constituţia

Eliminareaaberaţiilor din OUG 58/2010 ar fi fost simplă, totuşi,dacă se respecta Constituţia României. Mai precis, articolul 115 al legiifundamentale, care precizează, la alineatul 5: „Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spredezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă, să fie sesizată şi dupăpublicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află însesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz,de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camerasesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şise trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă.Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cumajoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul 1” (cu votul majorităţiituturor membrilor fiecărei Camere a Parlamentului, nu cu votul majorităţiimembrilor prezenţi, cum este necesar în cazul legilor simple).

OUG 58/2010 a ajuns la Senat pe data de 27 iunie 2010, cu trei zile înainte deînceperea vacanţei parlamentare. A intrat pe ordinea de zi a şedinţei din 29iunie a Biroului Permanent al Senatului, condusă de Mircea Geoană, la pachet cumulte alte ordonanţe de urgenţă, ordonanţe simple şi proiecte de lege. ConformConstituţiei, Biroul Permanent ar fi trebuit să dea termene pentru dezbatereaîn comisii şi depunerea de amendamente, pentru ordonanţele de urgenţă, astfelîncât să fie respectat termenul de 30 de zile până la adoptarea sau respingerealor. Mai mult, având în vedere că era ultima zi de lucru înainte de vacanţaparlamentară, ar fi trebuit să fie luată în discuţie convocarea unei sesiuniextraordinare pentru dezbaterea acestor ordonanţe de urgenţă. Nici vorbă însăde aşa ceva. Termenele au fost stabilite la începutul lunii septembrie, multdupă perioada de 30 de zile la care se referă Constituţia.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638936-08-16



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image