2017-08-17 09:02


SE TOPEŞTE SIDERURGIA. Oţelăriile dispar, după modelul petrochimiei

 |  21:00
SE TOPEŞTE SIDERURGIA. Oţelăriile dispar, după modelul petrochimiei

Situaţia siderurgiei din România devine îngrijorătoare. Odată cu plecarea gigantului rus Mechel, tot mai multe societăţi din domeniu se declară nemulţumite fie de preţurile la energie, fie de costurile ridicate generate de obligativitatea achiziţiei de certificate verzi. Potrivit experţilor, posibilitatea ca un alt investitor să ia calea Mechel în cursul acestui an este considerabilă, iar dacă acest lucru se va întâmpla, vor exista efecte devastatoare atât asupra sectorului industrial, cât şi asupra economiei per total.

Mechel nu va fi singurul mare investitor din zona metalurgiei care va părăsi România în 2013, susţine analistul financiar Ionel Blănculescu, acesta preconizând criza din zona metalurgiei încă din octombrie anul trecut. Potrivit acestuia, nu plecarea investitorilor reprezintă principala problemă, ci pierderea activităţii comerciale a României. „Cu certitudine, vom mai pierde în cursul anului alţi giganţi din metalurgie. Problema nu e totuşi că pierdem investitorii, e că pierdem activitatea. Eu am fost primul care a anunţat acest lucru, încă din octombrie 2012. Vom asista la relocarea activităţilor industriale în alte zone, mult mai prietenoase şi prielnice, cum ar fi Turcia şi Ucraina, însă chiar şi SUA unde, datorită exploatării gazelor de şist, preţul gazelor naturale se situează la 25% din cel existent în România. Şi, în final, vom asista cu toţii la creşterea şomajului în România, atât direct, la nivelul sectorului industrial, cât şi indirect, pe orizontala economiei. Practic, efectul pervers al plecării companiilor nu este altul decât relocarea activităţii”, a declarat Blănculescu pentru PUTEREA.

Pârvan(AOAR): Această industrie se apropie de zero

Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), consideră că există şanse foarte mari ca siderurgia din ţara noastă să urmeze acelaşi drum cu cel al petrochimiei. „România are şapte mari producători de oţel. După închiderea combinatului siderurgic Câmpia Turzii, care nu cred că se mai redeschide, am rămas cu şase. În cazul Târgovişte şi Oţelu Roşu, nu se ştie care şi cum se va redeschide. Şanse mai mari sunt pentru Oţelu Roşu, care are câteva avantaje cu privire la infrastructură. Oricum, metalurgia românească a fost ameninţată constant încă din anii ’90. Noi, de la o ţară care exporta oţel beton, am devenit importatori. Datele sunt clare: de la 14 milioade de tone de oţel producţie în ’89, la 7 milioane de tone în ’90 şi 2-2,5 milioane în prezent. Siderurgia se apropie de soarta petrochimiei româneşti, adică aproape de zero”, ne-a declarat Cristian Pârvan.

Agathon: Problema e una mondială

Dan Matei Agathon, vicepreşedintele Alianţei Confederaţiilor Patronale din România(ACPR), afirmă că se pot lua măsuri particulare de ajutorare a combinatelor siderurgice din ţară, dar doar cu acordul UE. „E un risc, dar e cantonat în exclusivitate în zona metalurgiei. E o problemă mondială, din cauza scăderii cererii. Oricum, când vine vorba de investitori străini, există rezolvări. Nokia, de exemplu, când a plecat, a luat după ea 0,8% din PIB, dar apoi a venit De’Longhi şi s-a remediat situaţia. Din punctul de vedere al facilităţilor, nu putem da amnistie fiscală pentru toată lumea, pentru că UE nu acceptă astfel de măsuri, dar, în general, nu are probleme cu negocierile de la caz la caz”, ne-a declarat Agathon.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639873-12-12

TAGURI: agathon, blanculescu, parvan, aoar, acpr, mittal, siderurgie, metalurgie, mechel



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri