2016-12-10 11:12

EDITORIAL


Alternativa la capitalism se negociază

 |  21:00

În vreme ce la noi retorica neoliberală a prins un nou suflu prin instalarea actualului Guvern, în lume se discută tot mai aprins despre soluţii la capitalismul în vechea sa versiune neoliberală care nu mai corespunde lumii actuale.

Perturbările cronice ale echilibrului financiar, imensele discrepanţe în venituri, şomajul ridicat au arătat clar că sistemul este mult prea imprevizibil. Iar imprevizibilitatea atrage frica de viitor şi implicit paralizia. Economia mondială este în acest moment paralizată pentru că nimeni nu ştie ce se va întâmpla. UE este într-un astfel de impas.

În aceste condiţii, a devenit clar că sistemul capitalist este un sistem economic şi nu a fost conceput pentru a crea un sistem acceptabil social. Este un instrument. Şi ca orice instrument care nu este controlat corespunzător  sau este folosit în scop greşit se epuizează prin şi în greşeli. Odată cu criza din 2008, toate miturile capitalismului au căzut ca o cortină. Nu orice persoană care munceşte din greu devine bogată. Nu orice persoană poate avea acces la un trai mai bun. Capitalismul nu a distribuit bogăţia, ci a concentrat-o în mâinile unora, mărind decalajul dintre bogaţi şi săraci. Valabil şi la nivel de state, nu doar la nivel individual. O altă idee, regăsită şi în România, este că toată lumea este responsabilă, toţi suntem vinovaţi, toţi trebuie să suportăm consecinţele prin austeritate pentru plata datoriilor capitaliste şi excesele unor jucători financiari ajutaţi de guverne. O încercare de a transfera responsabilitatea asupra celor mulţi, în condiţiile în care deciziile le iau cei puţini. Sunt doar câteva dintre miturile care s-au spart.

Există soluţii? Da. Ele se negociază şi una va ieşi „mare câştigător”.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639554-04-20

TAGURI: capitalism, sistem, neoliberalism, mituri, eşec, criză, alternative



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

OVIDIU HURDUZEU
17 Feb 2012

Un model economic viabil, lansat deja in Romania, dar neglijat de guvernarea neoliberala, este distributismul. "Distributismul a devenit probabil cea mai atrăgătoare idee care s-a născut pe ruinele colapsului economic de la începutul secolului al 21-lea – şi asta în mare măsură datorită faptului că posedă cel mai mare potenţial de a arunca o punte peste prăpastia care separă curentele ideologice din SUA.“ scria David Gibson in ziarul Washington Post, 17 oct. 2011. În ţara noastră, distributismul, ca model economic şi social, nu a fost un produs de import, ci o creaţie unică a gândirii unor mari economişti (Virgil Madgearu) şi a unor mari politicieni precum Nicolae Iorga şi Ion Mihalache. ROMÂNIA INTERBELICĂ A AVUT O ECONOMIE DISTRIBUTISTĂ. Distributismul nu inseamna redistribuirea avutiei nationale din modelele socialiste, ci propune o cat mai larga distribuire a proprietatii productive ("proprietatea productiva" inseamna posesiunea fizica si folosirea concreta a pamantului, uneltelor si cunostintelor). Distributismul sustine remoralizarea pieţei: o piaţă cu adevărat liberă combină logica profitului cu beneficiile sociale; relocalizarea economiei: un sistem de micro-proprietăţi, firme de familie, mici gospodării şi ferme agricole. Marile entităţi, căi ferate, utilităţile publice sau băncile nu vor fi privatizate ci MUTUALIZATE, adică vor fi organizate într-o formă care să permită controlarea lor de către angajaţi şi clienţi care devin acţionari direcţi; recapitalizarea micului proprietar prin infiinţarea de bănci populare, facilităţi fiscale şi subvenţii pentru IMM-uri, inclusiv firmele de familie aflate la început şi cele de tip cooperatist, regim de impozitare diferentiat. Distributistii mai sustin breslele (asociaţiile profesionale) – cooperativele (in Romania trebuie adoptata legislaţia europeana a cooperaţiei), producţia locală pentru consumul local, microcreditarea, agricultura sprijinită de comunitate (metodă de cooperare între producător şi consumator prin care se asigură produse de calitate, pe bază de abonament sau de contracte de tipul „risc şi recompensă“ – metoda „Coşul ţărănesc“), tehnologia la scară mică şi „open source“, agricultura ecologică, gospodăriile autosuficiente, urbane şi rurale. Distributismul este un sistem sustenabil pe care l-au validat miile de mici firme de familie şi firmele cu lucrători-proprietari, băncile de microcreditare şi uniunile de credit. Pe scară largă, Cooperativele Mondragón din Spania şi economia distributistă din Emiliei-Romagna, din Bologna, unde 45% din PIB provine de la cooperative şi firme de familie demonstrează că economiile şi firmele distributiste au un avantaj structural pe care sistemul monopolist-financiar şi cel socialist nu pot să-l egaleze.
ALEXANDRU CIOLAN
17 Feb 2012

Capitalismul nu este numai un sistem economic păgubos (a se vedea argumentele din articol), el se bazează pe o viziune păguboasă asupra lumii, pe o mentalitate de prădător-distrugător. Competiţia şi creşterea continuă pe care le presupune capitalismul nu sunt posibile. Iar dacă la metehnele structurale ale capitalismului se mai adaugă şi boala finanţismului, avem portretul tipic al unui bolnav irecuperabil. Articolul acesta, spre deosebire de multe vorbiri din presa noastră şi din politica noastră, priveşte spre alternative. E un început bun. Să mergem însă mai departe şi să spunem lucrurilor pe nume: singura alternativă posibilă este a treia cale – nici socialism-comunism, nici capitalism. Iar această a treia cale e veche şi poartă numele de distributism. Şi nu este doar un model economic, ci o viziune diferită asupra lumii şi asupra locului nostru în lume, o revenire la rădăcini, la noi înşine şi la normalitate. La o lume în care să nu conteze numai ziua de azi şi de mâine, ci şi viitorul copiilor şi nepoţilor noştri (pe care nu avem dreptul să-i lăsăm fără aer, fără apă, fără resurse). La o lume în care viaţa (nu numai economia) să fie sustenabilă – adică să se perpetueze. Nu trebuie schimbată numai economia, trebuie schimbată lumea din rădăcini. Şi trebuie să ne schimbăm în primul rând noi, să învăţăm că avem mai mult de câştigat cooperând decât războindu-ne, muncind pentru noi decât pentru alţii (fiind, adică, distributişti, lucrători şi proprietari), căutând soluţii pentru aici şi nu plecând să trudim în lume . Nu ştiu dacă distributismul este negociabil ori nu. Cred că mai degrabă nu – pentru că este singura soluţie care a dovedit deja că funcţionează.
IRINA BAZON
19 Feb 2012

Situaţia pe care o traversăm acum este consecinţa aplicării la noi a politicilor distructive neoliberale - liberalizări şi privatizări deșănțate, vinderea pe nimic a resurselor şi bogăţiilor noastre, austeritate. A fost aplicat în România un model străin realităţilor şi valorilor noastre. Schimbarea propusă de distributism nu înseamnă, de fapt, o răsturnare a ordinii existente pentru a pune ceva nou în loc, ci o revenire, în mod pașnic, la scară umană, o „întoarcere acasă”. Trebuie să ne amintim de modelul economic al celei de-a treia căi, din perioadă interbelică, atunci când ţăranii din Europa de Est au reuşit să lupte împotriva bolşevismului şi a fratelui sau geamăn, Marea Corporaţie, cum scrie undeva G. K. Chesterton. Pornind de la valori şi realităţi locale, distributismul creează condiţiile dezvoltării clasei de mijloc şi existenţei unui număr cât mai mare de întreprinzători şi mici producători sau lucrători-proprietari, care pot crea bunăstare prin propriile mijloace și prin cooperare cu semenii. Acest lucru nu se întâmplă nici în socialism, nici în capitalismul neoliberal, fiindcă ambele sisteme favorizează monopolul (proprietatea productivă si puterea sunt concentrate fie în mâinile marelui guvern, fie în mâinile unui număr restrâns de capitalişti, situatie care favorizează dominația marilor corporații si conduce la „reproletarizarea” și înrobirea oamenilor de rând). În plus, atât marxiştii, cât şi neoliberalii pornesc de la o viziune reducţionistă asupra omului (reprezentată de „homo economicus”) și de la o concepţie materialistă, care contrastează cu ceea ce reprezintă o unitate organică, precum familia, națiunea, cultura, Biserica – valori care alcătuiesc fundamentul şi integritatea persoanei umane. Distributistii consideră esenţială apărarea acestor valori pentru păstrarea identităţii şi demnităţii umane. Având la baza principiile de subsidiaritate, localism și descentralizare a deciziilor, alături de cel al proprietăţii asupra mijloacelor de producţie, distributismul face posibil transferul funcţiilor către cele mai mici segmente ale societăţii, începând cu unitatea ei de bază, familia, care nu poate fi separată de chestiunea economică. Erodarea familiei este o cauză fundamentală a destrămării societăţii şi pregăteşte terenul pentru instaurarea unei ordini impersonale în cadrul căreia fiinţa umană nu mai este respectată. Neoliberalismul: distrugerea clasei de mijloc și anularea pieței libere Distributismul nu este anticapitalist. Însă distributistii demască faptul că s-a produs o deviere majoră de la principiile capitaliste. După cum arată redutabilul economist John Medaille (în noua sa carte, Către o piață cu adevărat liberă, dar şi în antologia Economia libertăţii. Renaşterea României profunde, co-editor Ovidiu Hurduzeu, Ed. Logos, 2009), capitalismul a fost înlocuit de keynesianism, iar acesta a fost, la rândul lui, înlocuit de un pur mercantilism, sistem care „îmbină privilegiile private cu puterea publică”. „Atât keynesianismul care a înlocuit capitalismul, cât şi mercantilismul, care s-a instalat în locul keynesianismului, depind de intervenţia masivă a guvernului şi de subvenţii care nu mai sunt utile sau sustenabile”.
IRINA BAZON
19 Feb 2012

Neoliberalismul a deviat de la principiile capitaliste clasice, favorizând „piaţa liberă globală” şi monopolurile, strivind clasa de mijloc (care nu mai are acces la proprietatea productivă pentru a se putea dezvolta) şi anulând piaţa liberă. Au fost promovate practici antieconomice, prin încurajarea consumului nesăbuit, prin urmărirea cu orice preţ a interesului egoist şi a profitului, în dauna binelui comun, cu preţul epuizării resurselor şi deteriorării mediului, s-au confundat nevoile reale cu dorinţele create, nevoile reale ale unei economii cu cele financiare. Economia a devenit tot mai monetarizată, mai abstractă, deci şi mai uşor de manipulat de către speculatori, o economie financiarizată, care a pierdut legătura cu economia reală, așadar s-au produs mari dezechilibre și o destabilizare a întregii economii. Această abstractizare a economiei este cauza faptului că, asemeni comuniştilor, neoliberalii au redus economia la o ştiinţă fizică, bazată doar pe cifre, care funcţionează în afara oricăror principii morale. Accentul s-a deplasat de pe om pe atingerea „eficienţei”, pe maximizarea profitului şi creşterea nelimitată. Pentru atingerea „eficienţei”, omul a fost înţeles în primul rând ca marfă şi piesă de schimb. Falimentul celor două sisteme dovedeşte că economia nu poate funcţiona ca ştiinţă fizică, ea este o ştiinţă umană care “ar trebui să se ocupe de relaţiile dintre oameni, necesare pentru a asigura convieţuirea în societate. Și orice ştiinţă care studiază relaţiile interumane trebuie să fie o ştiinţă a relaţiilor drepte dintre oameni, o ştiinţă al cărui obiect este dreptatea” (John Medaille, Ovidiu Hurduzeu, Economia libertăţii. Renaşterea României profunde, Ed. Logos).

Adauga un comentariu

Random image

Citeste si...

Turcia vrea referendum pentru un sistem prezidențial Turcia ar putea organiza, în vara anului 2017, un referendum pe tema amendamentelor... 01 Dec 2016 | (0)
Fraudele de la extragerile Loto pot continua. A fost înnoit contractul pentru întreţinerea sistemelor Compania Națională Loteria Română a reînnoit pentru al treilea an consecutiv contractul... 21 Noi 2016 | (1)