2016-12-10 14:47

EDITORIAL


Am întrebat: „Care e cartea ta de căpătâi?” Răspuns: „Băieţică, faci pe tâmpitul sau chiar eşti?”

 |  19:16
Am întrebat: „Care e cartea ta de căpătâi?” Răspuns: „Băieţică, faci pe tâmpitul sau chiar eşti?”

Observând că au dispărutveiozele de citit de pe noptierele din camerele de hotel, ceea ce înseamnă căturistul, călătorul au „interdicţie” la lectura de seară şi „liber” în a urmări,pe plasmele tv mari cât o fereastră dublă showurile imbecile cu tentă erotică, criticuluiNicolae Manolescu i-a venit ideea să provoace opinia publică la o dezbatere cutema „Cartea de căpătâi”. Ideea profesorului ni s-a părut genială şi urmărim cuatenţie evoluţia mărturisirilor din paginile revistei literare pe care o păstoreşte.Aşa cum bănuiam, cei care au simţit nevoia să răspundă au fost oamenii decultură, persoane aflate la vârstaa doua, care au crescut în spiritul cuvântului tipărit şi care, acum, în oreletârzii din seară, după ce casa le este pătrunsă de liniştea firească a nopţii,deschid şi redeschid cărţile îndrăgite, citind şi recitând din paginile ce i-aufascinat şi îi fascinează.

Este aberant să credem căNicolae Manolescu a iniţiat această dezbatere cu scopul de a cataloga, de a întocmiun clasament (de altfel inedit, ştiindu-l cât de scrupulos este ca istoricliterar) cu autori şi opere ce au fermecat generaţii întregi de-a lungulultimelor decenii. În consecinţă, formula „cartea de căpătâi” ni se pare, încircul aberant al societăţii de aici şi de aiurea, ceva străin, ceva care nu mai există de multtimp, care se confundă cu inepţia, cu naivitatea celor parcă veniţi din altălume, în contextul în care totul se rezumă la messinger, YouTube sau la altesite-uri de diverse genuri.

Aflându-ne prin diverse locuri,am întrebat şi noi mai mulţi cetăţeni, de diverse profesii şi vârste, „careeste cartea dumneavoastră de căpătâi?”. Am înregistrat următorele răspunsuri: „Eştidus cu capul”, a răspuns socrul (agricultor); „Băieţică (am peste 50 de ani),faci pe tâmpitul sau chiar eşti?”, a fost răspunsul unei tinere (dizeuză la unrestaurant); „Hai, nu mă mai luaţi la mişto”, a fost replica unui tânăr(student); „Despre ce dracu vorbeşti?”, a fost reacţia unei secretare (dedirector general); „Cartea mea de căpătâi este «asul»”, ne-a informat un bărbat(om de afaceri); „Băi, luminatule, la căpătâiul meu stau banii”, a mărturisitun alt bărbat (vânzător la tarabă); „Aţi băut ceva de dimineaţă?”, ne-aapostrofat un şofer de taxi; „Frumosule, mânca-ţi-aş, eşti glumeţ! Eu nu ştiu săcitesc”, a fost replica unei florărese (de etnie).


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639253-04-04



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

SILE
18 Iul 2011

Eu cred totus ca sunt destui oameni care isi formeaza cultura folosind cartile. Ca emigrant imi doresc sa gasesc pe NET biblioteci virtuale unde sa pot citi cartile care m-au format in tinerete. Sintagma ,,cartea de capatii" mi se pare desueta, pentru ca un om e influentat de toate cartile pe care le-a citit.O zi buna !

Adauga un comentariu

Random image