2016-12-08 02:22

EDITORIAL


Ca la Verdun

 |  20:12
Ca la Verdun

A fost odată ca-n poveşti, a fost ca-ntotdeauna, din rudemari împărăteşti, o preafrumoasă şedinţă de grup parlamentar. Să zicem, înPădurea Spânzuraţilor, deşi poate că numele nu-i tocmai adecvat. S-au strânstoţi, cu mic, cu mare. E adevărat, mai mult cu mic decât cu mare. Că ăia mariise văd adesea cu Lupul cel Rău, la un pahar de vin, sus, în Deal.

Cum era de aşteptat, Lupul cel Rău şi-a făcut apariţia înuralele mulţimii, nimeni neobservând că prin în zonă apăruse şi Emil, vicleancopil de casă. Nu vreţi să ştiţi ce fulgere şi tunete s-au auzit la capătulproslăvirilor de bun-venit. Sau poate că aţi auzit. În fine, cert este că Lupulcel Rău şi-a intrat în rol. Şi a dat cu ei de pământ. I-a ridicat pe unii înpicioare, apoi le-a zis să stea jos. I-a ridicat din nou, şi tot aşa. A fost cala Verdun. (Pentru cine nu ştie cum a fost la Verdun, e de ajuns să afle acumcă acolo a avut loc cea mai sângeroasă bătălie din Primul Război Mondial. Deaceea i se mai spune şi Abatorul). Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc acum.Ci despre Emil. Despre care trebuie să ştiţi că n-a zis nici pâs în cele douăore cât a durat adunarea. Eh, aici cred că avem o problemă. La care nu găsescun răspuns. De aceea, vă întreb pe voi: de ce oare tace Emil când vorbeşteLupul cel Rău?


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639236-11-27



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image