2016-12-04 12:31

EDITORIAL


Cum erau să devină colegi ai Academiei Române Adrian Păunescu şi Traian Băsescu

 |  18:04
Cum erau să devină colegi ai Academiei Române Adrian Păunescu şi Traian Băsescu

Ieri,la câteva ore după ce Adrian Păunescu a murit, s-a vehiculat ideea potrivit căreiasicriul său va fi depus la Ateneul Român. Ştirea a fost imediat contrazisă de uncomunicat, practic un refuz printr-o comică explicaţie. Că nu se poate, dinrespect faţă de publicul care a cumpărat deja biletele la spectacol. Nu ar fifost nici o tragedie pentru iubitorii muzicii clasice dacă atmosferaconcertului numărul 1 pentru pian şi orchestră de Chopin ar fi trăit-o douăzile mai târziu. Probabil că motivul a fost altul. Chiar dacă Adrian Păunescu aavut o inimă de poet care reuşea să se exprime deopotrivă în versuri şi înmuzică (folk-ul este cu totul alt gen, deşi, uneori chitara face parte dinfilarmonică), s-a hotărât ca locul de bun-rămas să fie sediul UniuniiScriitorilor. Sigur, şi în această clădire pot încăpea destui oameni, dar nu secompară cu Ateneul. Plus că în zona Uniunii sunt probleme cu locurile de parcare.

Săfie ţinut pe catafalc la Ateneu ar fi fost deja prea mult pentru “un poet decurte”, aşa cum l-au definit unii, făcând aluzie la unele ode închinate luiCeauşescu. Probabil că s-au uitat acele vremuri când tineretul, ca să poatărezista din cauza unor restricţii imbecile, găsise în Cenaclul Flacăra gura deoxigen.

Chiardacă o instituţie culturală şi-a recunoscut poetul, punându-şi la dispoziţieholul pentru depunerea sicriului şi a coroanelor de flori, din comunicatulUniunii, precum şi din cel al Filarmonicii “George Enescu” răzbat cuvinte reci,distante. Deşi se admite că Adrian Păunescu a fost “o figură de marepopularitate a ultimelor decenii”, “cu un mare impact asupra publicului”,pentru literatura română este considerată “pierderea unui poet notabil”. Credem,totuşi, că imensele sale volume de poezii îl scot din definiţia de “poetnotabil”. Aici pare că i-a fost minimalizat geniul creator, sintagma “personalitatecontroversată” putea să lipsească din omagiul adus de Uniunea Scriitorilor din Româniaşi de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti. Poate e prea devreme să-i stabilimnoi acum rolul jucat în literatura română sau în istorie. Făcând parte dingeneraţii care au trăit pe viu acele momente unice, irepetabile, poate suntemtentaţi să judecăm lucrurile în mod subiectiv. S-ar putea să fie nevoie de altegeneraţii care să îl plaseze pe Adrian Păunescu exact acolo unde îi este locul.Cât priveşte implicarea sa în politică, chiar nu are rost să discutăm,comparativ cu opera lăsată în urma lui.

Ziarul“Adevărul” a postat pe site două filmuleţe cu ocazia sărbătoririi ultimei zilede naştere a poetului. După vestea morţii sale, nu pare să existe un moment atâtde plin de încărcătură precum cel de la petrecerea din această vară, din curteacasei lui Adrian Păunescu.

Vizibilmăcinat de boală, poetul face efortul de a trăi câteva clipe ca la CenaclulFlacăra. În antiteză cu 30.000 de spectatori, maximul atins vreodată la unspectacol de-al său, în curtea din Dionisie Lupu erau câteva mese ocupate de prieteniipe care îi invitase. Alături, patru tinere (două fete şi doi băieţi) cântă omelodie, spune la un moment dat poetul, din 1981. Singur la o masă, aşa cum obişnuiasă stea într-un colţ al scenei, are montat un microfon şi îi dublează pe folkişti:

“Noi aprindem felinare

Noi aprindem felinare

Spre a fi frumos

Spre a fi frumos

Voi le stingeţi duşmăneşte

Voi le stingeţi duşmăneşte

Vouă noaptea vă prieşte

Vouă noaptea vă prieşte

Vai ce folos

Vai ce folos

Bieţi lampagii în veacul greu

Bieţi lampagii în veacul greu

Noi orice ar fi

Noi orice ar fi

Lucrăm mereu

Lucrăm mereu

Dăm foc

Dăm foc

Felinarelor

Felinarelor.”

Mâinilearătau prea subţiri, comparativ cu robusteţea sa (supraponderal). Se vede dinimagini că face efortul să ridice mâna atunci când repetă versurile, că estebolnav. Asta după ce, cu câteva zile înainte, trimisese o scrisoare deschisă, prinintermediul presei, copiilor săi, prin care anunţa retragerea sa din viaţapublică, invocând motive de sănătate, dar şi starea generală a naţiunii.

Aldoilea film postat de “Adevărul” îl arată pe criticul literar Eugen Simion cândîi înmânează Diploma de Merit a Academiei Române pentru creaţia literară.Adrian Păunescu face efortul să stea în picioare şi îşi sprijină vârfuriledegetelor pe masa din faţa sa. Fostul preşedinte al Academiei Române spuneaatunci că Meritul Academiei a mai fost acordat până atunci doar preşedinţilorde stat.

Înluna martie a acestui an, Traian Băsescu primise propunerea să devină membru deonoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Într-un moment deluciditate, a refuzat titlul de academician, susţinând că acordarea unui sediu şipromulgarea unei legi sunt obligaţii de serviciu.

Cumieri, toată lumea şi-a reamintit ce a însemnat Adrian Păunescu pentru istorie,să vedem ce va lăsa Traian Băsescu pentru popor.

P.S.:Realizând amploarea evenimentului, spre seară, s-a revenit, iar astăzi va primisicriul şi Ateneul Român.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638948-08-31



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

SILE
06 Noi 2010

Ca in toate evenimentele de dupa 1989, e aici si ceva penibil.Ca intreaga perioada comunista din Romanika din care ne chinuim de 20 de ani sa iesim. Romania reala e in alta parte, d-lor jurnalisti. O zi buna!
ANDRADA
06 Noi 2010

Adrian Paunescu a fost un sufletist si un mare poet; am fost la cenaclul Flacara in anii '74 -76 si revazand filmul -Generatie in blugi- am retrait emotiile din spectacole si a fost trist dar si fantastic ; paunescu ne-a daruit iubire si noi am primit-o si nu l-am uitat; cenaclul a fost unic si numai cei care l-au trait au fost marcati pe viata de atmosfera de acolo;

Adauga un comentariu

Random image