2016-12-11 02:24

EDITORIAL


Cum văd eu, Leonard Doroftei, boxul

 |  21:00

Nu sunt cel mai bun prieten al scrisului, dar ideea celor de la “Puterea” mi s-a părut interesantă. Un loc unde aş putea să-mi expun ideile şi gândurile. Despre ce altceva aş putea scrie decât despre box? Sportul la care mă pricep cel mai bine şi în care am făcut carieră. Încep cu o mică povestire şi închei simplu cu o concluzie scurtă pe care o poate înţelege absolut toată lumea.

Se întâmpla în 1997, la Budapesta, în timpul Mondialelor. Deşi am pierdut în sferturi, un domn din Canada a venit la mine. Mă întreabă direct: “Vrei să fii în echipa noastră?”. Ne ştiam deja din 1992, a stat în colţul celui care m-a bătut în semifinalele Olimpiadei de la Barcelona. Nu prea aveam chef de vorbă, dar m-a bucurat abordarea. La amatori cucerisem deja tot. Mi-am zis că asta poate fi o nouă şansă. Singura mea cerinţă a fost să mă lase să vin cu familia în Canada. Cum ei au fost de acord, în ianuarie 1998 eram deja la Montreal în noua mea casă, la 7.000 de kilometri de România, de Ploieşti. A fost practic o curiozitate pentru mine, dar s-a dovedit a fi iubire totală. Viaţa mea s-a schimbat în bine. La 28 de ani am luat boxul de la 0, parcă era un alt sport. Două medalii la Olimpiadă, un titlu mondial şi unul european nu mai însemnau nimic. Am învăţat ce înseamnă nobila artă cu adevărat.

Deşi am trecut la profesionişti, idealul meu rămânea cel de la amatori, să mă bat cu cei mai buni. În doar trei luni am debutat la profesionişti şi în trei ani i-am înşirat pe toţi. Aveam deja 17 victorii şi venise momentul să fac un pas înainte. Interbox nu avea puterea de a aduce campioni în Canada. Gândul meu era oricum în SUA, acolo visam să ajung. Şi întâmplător sau nu, oferta tocmai de acolo a venit. M-au chemat cu gândul că voi pierde. Favoritul lor era un băiat cu nume irlandez, O’Malley, invincibil până atunci. Pentru mine era doar un mic obstacol. KO în repriza a 9-a, dar tot nu i-am convins. A mai fost nevoie de un meci. Nu i-am oferit multe şanse nici lui Emanuel Augustus, care cu numai câteva luni înainte îi ţinuse piept lui Micky Ward.

Acceptam meciuri cu oricine, oricând şi oriunde. Timpul trecea, însă aveam răbdare. Nu mă interesau banii. Am trăit din salariul de la Interbox până la meciurile din SUA, bursele erau foarte mici. Marea mea surpriză a venit în decembrie 2001. “Dă tot ce ai mai bun, într-o lună ai meci pentru titlul mondial cu Raul Balbi!”, mi-au spus promotorii mei. Nu-mi venea să cred. “Există oare şansa să devin eu primul român campion european şi mondial la amatori, dar şi la profesionişti totodată?”, mă întrebam zilnic. A urmat o perioadă zbuciumată. Nu ştiam dacă duelul va mai avea loc sau nu. Eu mă pregăteam ca pentru meciul vieţii. Chiar înainte de Revelion am primit informaţia certă. Se dispută pe 5 ianuarie şi bursă de 50.000 de euro. Banii nici nu mă interesau. Mă liniştisem. Nu mai aveam nimic de pierdut. Ţelul meu fusese îndeplinit.

Eram în America, şi foarte aproape de centură. Văzusem doar în filme un astfel de moment. 12 reprize de vis, apoi, restul e istorie. Marea mea bucurie a fost că în mai 2002 am avut revanşa cu Balbi în România şi mi-am putut apăra centura în faţa conaţionalilor mei. Pe lângă cei 8.000 din Polivalentă, alte câteva milioane m-au urmărit în faţa televizorului. Am avut al treilea rating din istoria transmisiunilor sportive din istoria României.

Asta e averea mea şi tot ce va conta la final. Bani poate face toată lumea, dar campioni adevăraţi sunt puţini. Boxul a fost pentru mine o competiţie, nu o afacere. Poate am fost înţeles greşit atunci când am avut ceva de spus, dar am sperat întotdeauna că experienţa mea îi va ajuta pe cei mai tineri. Iar dacă mi-am dat cu părerea, a fost doar pentru că am vrut să le dau un sfat prietenesc.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639269-04-05

TAGURI: leonard doroftei, box, barcelona, ploiesti



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

SORIN CLONTA
19 Dec 2011

esti mare ,, MOSULE'' , toata stima si respectul pentru munca titanica care ai depus-o sa ajungi acolo sus , stiu ce inseamna boxul, l-am practicat, iar ca sa fii cel mai bun trebuie sa faci cele mai crunte sacrificii(slabiri, timp liber, etc). Am fost la meciul de la Bucuresti, a fost colosal, nu credeam ca un sportiv din ROMANIA poate fii asa ambitios sa castige un meci pt. ROMANI. Pentru mine ai fost, esti si vei ramane, cel mai TARE CAMPION DIN ROMANIA. Multa sanatate ,fericire alaturi de frumoasa ta familie. SARBATORI FERICITE!
TITI TUDOR
21 Dec 2011

ALIN HUIU TE CONTRAZIC,AVEM EROI PROBLEMA NOATRA ESTE CA NU SUNTEM UNITI,SEFI BOXULUI ROMANESC NU PROMOVEAZA VALORILE SI NOI TOTI O TINEM DIN SCANDAL IN SCANDAL CEEA NU FACE BINE IMAGINI NIMANUI SI TOTODATA NU DAM UN EXEMPLU BUN TINERILOR.
MRL
21 Dec 2011

Mosule nu tu esti primul C.M. si Mihai Leu...Toata stima..
DEDIU COSMIN
21 Dec 2011

mrl, Doroftei este primul si singurul pugilist roman campion mondial atat la amatori, cat si la profesionisti. Mai mult, este singurul care a cucerit titluri eur0pene, mondiale si olimpice la amatori dintre boxerii nostri! Leu este primul la profesionisti, dar nu se poate compara vreodata cu doroftei.

Adauga un comentariu

Random image

Citeste si...

Neymar riscă doi ani de închisoare Parchetul spaniol cere o pedeapsă de doi ani de închisoare și o amendă de 10 milioane de euro... 23 Noi 2016 | (0)
Firma unui celebru baschebalist, jefuită de un interlop Jaf incredibil în Ploiești. Un sportiv celebru a fost victima unui hoț care a intrat în salonul... 26 Noi 2016 | (0)