De-a râsu' - plânsu' cu Ethan Hawke
2018-08-16 09:16


De-a râsu' - plânsu' cu Ethan Hawke

 |  16:37
Gabriela Dumba

Să fi trecut o săptămână de când l-am întâlnit pe Ethan Hawke. Acel Ethan Hawke de la Hollywood, nu vreo sosie ieftină “made in Romania”, aşa cum se poartă de ceva vreme pe la noi, drept tehnică extremă de promovare a unor non-valori, ciorchinei goliţi de valoare care îşi asociază figurile tâmpe cu nume deja celebre în lumea-ntreagă. S-ar putea să nu ştiţi de această vizită onorantă pentru că televiziunile erau mult prea ocupate cu problemele sentimentale ale Ioanei Tufaru şi miorlăiala patetică a lui Marcel Toader, ex-ul Gabrielei Cristea, vedetul plătit în euro să-şi vândă căsnicia la Capatos.

Ziceam de Ethan Hawke. Da, omul a venit într-o scurtă vizită în România pentru a-şi susţine mama stabilită deja de vreo zece ani pe la noi, în promovarea unui proiect umanitar pentru copii. Ai noştri, nu ai lor. Cert este că actorul de la Hollywood a strecurat, în agenda lui probabil foarte încărcată, un zbor în România şi n-a fost întâmpinat cu pâine şi sare, ci primit într-un cinematograf antic şi de demult, fără aer condiţionat, la plus 30 şi multe grade.

Unde mai pui că, date fiind condiţiile vitrege, de 1900 toamna, în care s-a încercat difuzarea ultimului său film, ca şi când în tot Bucureştiul nu exista un cinematograf decent în care să nu năduşeşti ca la ştrand, în afara sălii ponosite de la Palatul Copiilor, proiectorul şi-a dat obştescul sfârşit puţin după începerea filmului. Pauză totală.

Spectatorii deja făcuseră scurtă la mână din cauza evantaielor pe care le agitau de zor în lupta pentru supravieţuirea nervilor întinşi la maxim şi în speranţa că o posibilă întâlnire cu Ethan Hawke merită sacrificiul. Şi, desigur, cauza umanitară pentru care era, de fapt, adunată toată acea lume tratată cu maximă lipsa de respect de către organizatori.

Scopul evenimentului nu scuză în nici un fel harababura generală care a descris atmosfera de acolo, dar poate că închirierea unei săli de cinema fără aer condiţionat în toiul caniculei şi acel spaţiu prăfuit care ne-a teleportat cu cel puţin 20 de ani în urmă a scos mai puţini bani din portofelul organizatorilor. Dar parcă nici aşa nu se explică eşecul evenimentului prezentat iniţial drept unul de grad zero!

Obişnuită cu evenimentele mondene, culturale şi de tot soiul, de mulţi ani încoace, pot spune cu mâna pe evantaiul primit în dar, la intrarea în sala de cinema, că am fost la lansări de creme pentru călcâie mai bine puse la punct!

Una peste alta, Ethan Hawke a fost un gentleman! A ironizat canicula din sala de cinema printr-un “welcome to Romania”, în dulcele stil americănesc al celebrităţilor hollywood-iene. Hazul de necaz a fost bine primit de oamenii care plătiseră să-l vadă şi a destins atmosfera încordată. Ne-a ţinut de vorbă până când aparatura cinematografică fabricată, probabil, înaintea primului război mondial, a fost reparată. Apropo, după ce proiectorul a fost repus în funcţiune, a prins viaţă filmul, dar a murit subtitrarea. Şi, să fim serioşi, nu toţi cei din sală s-au născut cu limba lui Shakespeare pe buze, însă pentru că în preajmă se afla chiar eroul pricipal al filmului, au rămas să privească imaginile, chit că n-au înţeles mare lucru din dialoguri.

În perioada în care a încercat să omoare timpul mort dintre proiecţii, Ethan Hawke a avut zâmbetul pe buze, deşi poate că era doar unul foarte mult exersat pe platourile de filmare, a făcut glume inteligente la care au râs chiar şi cei mai nervoşi dintre nervoşii prezenţi inaintea-i şi a reuşit, într-un final să ne convingă să rămânem în sală. În acea saună pentru care lumea se echipase cu rochii de seară şi tocuri de 12 centimentri, nu costume de baie şi şlapi.

Bunul simţ, scopul umanitar al evenimentului şi poate teama de o eventuală mustrare din partea maică-sii l-au ţinut pe Ethan Hawke pe metereze, până spre miezul nopţii, şi la cocteilul care a precedat vizionarea filmului. În momentele alea încercam să-mi imaginez un monden local, făr' de valoare, dar cu fiţe pân' la cer. Cu siguranţă, lasa pet-ul cu apă plată şi zbura de acolo direct pe canapeaua lui Capatos pentru a-şi vidanja nemulţumirile şi a cere pedepsirea cruntă a celor care nu l-au primit cu ghirlande de flori pe covorul roşu.

Actorul de Hollywood, neflancat de bodyguarzi, ci mai degrabă o apariţie discretă, pierdută printre petrecăreţi, a semnat câteva autografe, a zâmbit în toate fotografiile care i-au fost solicitate, deloc puţine la număr şi a plecat spre parcare, fără surle şi trâmbiţe, doar la braţul mamei sale.

Dacă ne-o mai calca vreodată aeroportul, rămâne de văzut! Poate că ar trebui să ne limităm, totuşi, în a-l vedea doar în cinematografe. În acelea moderne, cu aer condiţionat şi scaune neîmbacsite de praf, unde el are acces doar pe pânza de proiecţie!


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2013-07-08

TAGURI: ethan, hawke, capatos, palatul copiilor, romania, mama, proiect umanitar, film, proiector, cinematograf





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri










Apa Nova

loading...