2016-12-09 03:57

EDITORIAL


De ce eu, Stăpâne? Rugăciune arogantă

 |  17:00
De ce eu, Stăpâne? Rugăciune arogantă
Moto: Când am început acest text mă gândeam la doi mari dispăruţi, acum mă gândesc la 3. Sunt convins că există undeva un Paradis al creatorilor unde ajung sufletele mari după ce trec prin Purgatoriul ce începe, pentru prea mulţi dintre ei, încă din timpul vieţii. Şi mă mai gândesc cum privim, de exemplu, Coloana Infinitului fără să ne mai pese de naşterea, viaţa sau moartea lui Constantin Brâncuşi, ci vedem doar cum bucăţi identice sunt prezent, devin trecut şi se înlănţuie spre a fi viitor, ca o funie cu noduri pe care urci. Aşa va fi şi cu “Totuşi Iubirea”, “Iubiţi-vă pe Tunuri” sau “Rugă pentru Parinţi”. Dumnezeu să îl odihnească pe Adrian Păunescu pentru că în prea scurta lui viaţă s-a obosit mult încercând să devină tot mai mare!

Aparut in:

Ultima modificare in data de :638948-08-31



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image