2016-12-10 09:03

EDITORIAL


De ce nu plec din România?

 |  17:25
De ce nu plec din România?
De ceva vreme, tot citesc prinpaginile ziarelor sau pe Internet că va fi din ce în ce mai greu în România, căne aşteaptă mari surprize din partea guvernanţilor, a băncilor, a Soarelui, a Luniişi a stelelor…Că nu ştiu care artist, cântăreţ, persoană publică etc. s-asăturat de umilinţele trăite aici şi că pleacă. Definitiv. Unde? Oriunde! Şi,uneori, nu ştiu de ce, toate astea îmi stârnesc şi mie o poftă teribilă să-mi iaucatrafusele şi să mă îndrept unde-a-nţărcat dracul iapa. Dacă m-ar întrebacineva, repede, dacă aş pleca din ţară definitiv, aş zice că da! Mi-aş luacopilul în dinţi, ca leoaicele, şi m-aş duce. De ce? Pentru că, aici, mi separe acum totul străin. Pentru că pământul pe care calc îmi fuge de sub tălpi,pentru că cineva, nici nu ştiu bine cine, mi-a furat ţara şi a dus-o departe.Întâi mi-a jefuit-o de fructe, de grâne, de păduri, de fabrici, de oameniibuni, i-a rupt ţoalele de pe ea. Apoi, a târât-o, pe jos, de păr, asodomizat-o, ca pe târfele înrăite din bordel, a lovit-o şi mi-a scuipat-o. Eanu s-a putut apăra. Iar noi eram prea surzi şi prea ocupaţi ca s-o mai auzimcum geme.

Plec pentru căaici, când naşte o femeie, copilul ei, sănătos şi apărat în pântec, ar putea sărămână orb şi paralizat, pentru că cineva nu intervine la timp, pentru că uniimedici uită jurământul şi blestemul lui Hypocrat sau nici n-au auzit de ele.Plec, pentru că mulţi dintre puştanii de clasa a I-a vor să devină manelişti,„boşi de boşi”, „şmecheri bazaţi“ şi nu pictori, muzicieni sauigineri-constructori. Visează să aibă „buzunarul bancomat”, Audi Q 7, BMW,ultimul tip, şi „gagici de 7 stele”. Plec, pentru că bătrânii României au ajunsde batjocură, pentru că simt miros de frică peste tot.

Mi-e dor de ţaramea, pe care am cunoscut-o când eram mică, de aroma ei dulce, de jocurile şidatinile ei, de ciobani şi de oi, mi-e dor de cântece vechi, de pâinea scoasădin cuptor de bunică-mea, mi-e dor de furnale şi uzine şi de oamenii veselicare munceau şi construiau. Aveau unde. Aveau şi cum. Aveau pentru cine…

Dar,ca de obicei, e doar gura de mine. Latru, dar nu muşc. Nu plec nicăieri. De ce?Pentru că sunt laşă? Habar n-am. Găsesc mereu motive. Aici am plâns şi am râspentru prima dată. Pe străzile ei mi-am julit genunchii. Aici am crescut, aiciam învăţat să scriu. La fiecare colţ de stradă mă întâlnesc cu mii de„danafodor”. Una e în clasa I-a, la şcoala generală 170, de la piciorul poduluiGrant. E îmbrăcată într-un costum de şoim al patriei şi e fericită în copilăriaei colorată. Una merge la liceu, în uniformă şi cu o bentiţă nesuferită, altaia examenul la facultate şi se bucură. Una e părăsită de iubiţi cretini, alta eadorată şi răsfăţată de toată lumea. O Dană e în Piaţa Revoluţiei şi strigă:„Jos Ceauşescu!”, alta naşte, cu bucurie şi groază, într-o maternitate dinBucureşti. Nu plec din ţara mea nici de-a dracu’! Aici e sămânţa din care amieşit, aici dorm bunicii mei, care au luptat în cel de-al Doilea RăzboiMondial, aici e mama bolnavă, cu pensia ferfeniţă, atârnând timidă pe la uşilespitalelor şi câte 3 ore, ţinându-se de pereţi şi luptându-se să-şi mai vadănepotul, încă o zi. Nu plec, pentru că Andrei, băieţelul meu de 4 ani, mi-azis, văzând tricolorul pus la fereastră de bunicul lui, care a zăcut înpuşcăriile comuniste: „Mamăăă, uite, bunicul şi-a pus România la geam!”.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639252-10-24



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image