2016-12-06 12:24

EDITORIAL


Deschiderea spre dialog

 |  21:00

Woody Allen, celebrul regizor, scriitor şi actor american, a afirmat într-o zi: „Cred că cineva ne supraveghează de sus. Din nefericire, este guvernul!”. Cuvintele sale sunt astăzi mai mult decât valabile. Guvernele au început să fie mai puţin expresia voinţei cetăţenilor, exprimată printr-un vot democratic.

De mai mult  timp, guvernele nu mai sunt o parte a „contractului social” în raport cu propriii cetăţeni. Sub masca unui cuvânt astăzi la modă, reglementarea, se ascunde de fapt o restrângere a libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor. Invocarea în acest sens a  interesului general sau a stabilităţii şi siguranţei a devenit deja o expresie banală. În mod straniu, oamenii acceptă ca, în faţa unor astfel de argument, să cedeze o parte, mai mare sau mai mică, a  drepturilor şi libertăţilor, uitând că orice stabilitate sau siguranţă sunt iluzorii fără libertate şi, implicit, democraţie.

Deciziile nu mai aparţin politicului şi cei mai mulţi au înţeles de mult aceasta. Nu este vorba, desigur, de forţe oculte care ar dirija lumea. Este vorba de forţe foarte reale, ce acţionează în ochii tuturor; ele aparţin economicului. Astăzi se numesc pieţe financiare, locul unde se manipulează sume ce sfidează orice imaginaţie şi care îşi impun voinţa nu numai asupra unor indivizi sau partide etc., ci asupra unor ţări întregi. Este o realitate ce va deveni dominantă într-un viitor foarte apropiat, în care imposibilitatea suveranităţii va fi definitivă.

Economia a fost ridicată la rang de ştiinţă exactă, „capabilă să definească comportamentele”, iar politicul se retrage vizibil în faţa „experţilor” sau, cum este la modă (după 40 de ani) în România de astăzi, a tehnocraţilor. Procedând astfel, politicienii îşi recunosc în fond incapacitatea, chiar neputinţa. Prăpastia dintre politic şi societate se adânceşte. Consecinţele sunt deja vizibile: marginalizarea dezbaterilor politice, restrângerea şi chiar eliminarea dialogului, instituţiile democrate sunt înlocuite cu „contacte”, „informări”, „consultări”, „înţelegeri la vârf” etc. Curios este faptul că cea mai mare parte dintre aceşti „experţi” s-au aflat în posturi-cheie în momentul declanşării actualei crize.

În rândul oamenilor s-a generalizat scepticismul, respingerea politicului, exprimate concret prin pasivitate, apatie, absenteism electoral, respingerea partidelor. Cetăţeanul nu mai are încredere în jocul democrartic. El începe să caute în altă parte soluţii pe care le crede salvatoare sau, pur şi simplu, ca formă de protest faţă de realitate.

Multilateralismul s-a dovedit ineficient, fie cel regional (Uniunea Europeană a devenit o imensă construcţie birocratică, producând sute de mii de reglementări, Parlamentul European este lipsit practic de o putere reală), fie cel „selectiv” (G8, G20), o formă palidă de înţelegeri între puteri, mai degrabă un exerciţiu de oratorie.

Se ajunge astfel la cea mai mare derivă a Europei de astăzi: „deficitul tot mai accentuat de democraţie”.

Deschiderea spre dialog, spre social, acceptarea ca actorii sociali să joace un rol esenţial în luarea deciziilor, inclusiv în procesul implacabil al globalizării, reprezintă singura cale de salvare a democraţiei.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639554-03-05

TAGURI: europa, Woody Allen, protest, criză, guvern



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image

Citeste si...

BNR: “România nu a ieșit din criză, se află într-o perioadă de tranziție!” Adrian Vasilescu, consilier strategie în cadrul Băncii Naționale a României (BNR), a făcut,... 23 Noi 2016 | (15)
Iohannis: Va fi greu să menținem UE unită Uniunea Europeană se confruntă, în acest moment, cu cele mai multe crize și provocări din... 18 Noi 2016 | (0)