2016-12-10 14:49

EDITORIAL


Eseu despre bătrâni şi bătrâneţe universitară

 |  18:52
Eseu despre bătrâni şi bătrâneţe universitară

Orice s-ar spune, bătrâneţea este urâtă. Social vorbind,fiecare persoană ajunsă în prag de pensionare începe să se gândească, fără săvrea, dar inevitabil, la izolare, la singurătate, la perspectiva sfârşitului,ochii încep să curgă, frigul şi căldura excesivă sunt tot mai greu de suportat,slăbiciunile organismului par mai evidente în faţa diverşilor factori externişi interni, nu mai există motivaţii, perspective, bucurii mai mult sau maipuţin mărunte, deci totul se îndreaptă spre un final mai apropiat sau maiîndepărtat. Evident, toate acestea se pot manifesta mai repede sau mai lentdoar dacă, doamne fereşte, persoana în vârstă nu a început, mai devreme sau maitârziu, să lupte deja cu bolile cronice şi foarte cronice. Dacă peste toateastea, oamenilor despre care vorbim li se iau bucuria şi pasiunea dincercetare, creaţie, inteligenţă şi cunoştere profundă, elemente de care s-aubucurat (şi le-au căutat) în toată cariera lor profesională, atunci coasaneruginită a morţii nu mai are nici un obstacol ca să-şi facă treaba bine mersi.Când scriu aceste rânduri mă gândesc la o categorie distinctă din viaţa noastrăsocială. Este vorba despre profesorii universitari, despre „intelingheţia” unuipopor sau, dacă vreţi într-o formulare din limbajul paşoptiştilor, despre cei„care au avut harul să lumineze minţile rătăcite şi naive ale vulgului”. Normal,nu mă gândesc la toţi. Mai exact, nu la cei care au plagiat după inteligenţaaltora, nu la cei care i-au „lucrat” pe colegii lor în încercarea de a sabotamunca şi viaţa lor intimă, cu scopul vădit de a se ridica ei nemeritat pestecadavrele pe care deja le-au îngropat fără părere de rău. Nu mă gândesc la ceicare au scuipat peste verticalitatea ştiinţifică şi instituţia universitară,îmbrăţişând politicianismul mediocru şi corupt, din toate timpurile româneştide alaltăieri, de ieri şi de azi. Mă gândesc la adevăraţii dascăli universitari,de la care am învăţat, şi eu, şi tu, şi el, şi ea, şi voi, lucruri bune şirele, simple şi complexe, inteligente şi profunde, ştiinţifice şi culturale,naţionale şi universale. Pe aceştia, cel puţin eu, nu-i pot uita până lamoarte.

Politicienii au urlat „afară cu moşii din universităţi”.Studenţii au strigat „nu mai vrem cadavre la catedre”. Iar adevăraţii gânditoriai ţării şi-au împachetat operele în pungi de plastic şi au ieşit umiliţi şi întăcere pe uşa din dos, pentru totdeauna.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639243-10-25



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image