2018-07-22 08:20


Imperativul schimbării

 |  21:00

Mișcarea “Ocuppy Wall Street” s-a născut pentru că cetățenii Statelor Unite ale Americii au fost revoltați de gradul de inechitate la care s-a ajuns și, mânați de disperare și de agravarea situației economice și sociale, au decis să se ridice, în toate orașele importante din America,  și să tragă acest simplu semnal de alarmă: dacă vom continua ca până acum, vom cădea în prăpastie.

În România condițiile sunt similare. Avem cele mai proaste perspective economice și sociale din ultimul deceniu, dacă nu chiar din ultimele două decenii. Asistăm la o creștere tot mai mare a inechității și a lipsei de solidaritate. Distanța socială dintre români crește aproape exponențial. La fel cum, tot în ritmuri exponențiale, crește și destructurarea socială și cea morală.

În aceste condiții, cu o economie în genunchi, cu o fibră socială care stă să se destrame, cu tot mai puțină speranță și cu credința tot mai zdruncinată nu avem cum să ieșim bine la liman dacă ceva profund, ceva radical, nu se întâmplă. Nu mă refer în nici un fel la violențe sau altceva de acest gen, dar este nevoie ca de aer de o schimbare de paradigmă.

Avem nevoie de o alternativă care să depășească spațiul politic, pentru că problema este mai mult decât o problemă poltică. Avem nevoie de o alternativă societală.

Avem nevoie de o alternativă la lipsa de speranță, iar modelul politic românesc este epuizat, de fapt, este atât de epuizat încât orice ar încerca să vândă nu va găsi cumpărători.

Avem nevoie de o alternativă la degradarea morală care a ajuns la cote atât de alarmante încât nu mai putem fi oameni decenți, iar prea puțini din politica actuală mai pot rosti cuvântul morală.

Avem nevoie de o alternativă la răutate, la sărăcie și la disperare la fel de repede și la fel de tare cum avem nevoie de o alternativă la destructurarea economică și la pierderea locurilor de muncă.

Avem nevoie de șansa unui nou început. Avem nevoie de o forță nouă. Sunt zeci, sute, chiar mii de oameni competenți în această țară care se tem să-și ridice capul și să-și facă vocea auzită. Sunt oameni care cred că este nevoie de o alternativă și nu o găsesc nici la Putere, nici la Opoziție. Sunt acei oameni care înțeleg nevoia unei alternative și care sunt convinși că ea nu mai poate proveni exclusiv din interiorul sistemului politic actual. Sunt acei oameni care sunt convinși de faptul că răspunsul corect nu mai aparține doar unei laturi a societății, ci că acest răspuns corect la mai toate problemele României se găsește în mijlocul intersecției dintre stat, piață și societate. Sunt acei mii și zeci de mii de oameni care formează majoritatea tăcută, care nu are timp de urlat sloganuri și lozinci, pentru că este ocupată să țină țara pe drumul corect. Pragmatismul înlocuiește peste tot ideologiile clasice, la fel de revolute ca și sistemul politic actual. Iar acest cuvânt, pragmatism, nu trebuie demonizat, întrucât el nu înseamnă decât legătura dintre practică și teorie, dintre a ști și a face.

Acești oameni, această majoritate tăcută este dincolo de stânga și de dreapta, din punct de vedere ideologic. Această majoritate tăcută dorește să vadă și politici sociale, pentru că înțelege că nici un om nu este o insulă și că justiția socială e necesară pe măsură ce viteza cu care se mișcă lucrurile crește. Această majoritate tăcută însă nu dorește să vadă că ceea ce produce ea este acaparat în mod rapace de către guvernări din ce în ce mai corupte, mai lipsite de scurupule și de profesionalism.

În multe privințe, România ultimilor 4-5 ani seamănă izbitor de mult cu Italia anilor ’90. În România de astăzi, ca și în Italia de atunci, pânza de păianjen a corupției a devenit atât de densă încât împiedică funcționarea normală a statului. În România de astăzi, ca și în Italia de atunci, scandal după scandal sufocă atenția și răbdarea cetățenilor. În Italia de atunci, toate aceste mutații societale și scandaluri publice au dus la luări dure de poziţie ale cetăţenilor care prin diverse modalităţi, de la mitinguri la referendumuri, de la proteste la acţiuni civice, au cerut reforme etice, politice şi economice. Iar urmarea acestor cerinţe legitime ale populaţiei a fost că întreaga scenă politică s-a modificat dramatic. Nu cred că România este departe de acest pas. Iar cu cât mizele politicienilor sunt mai mici, nerăbdarea populaţiei e mai mare.

Se va dezbate în curând bugetul pentru anul viitor în Parlament și nu mă aștept la altceva decât să văd cum două tabere se vor certa cu sau fără argumente, cu sau fără soluții măcar aparente, pentru abordări strict partizane. Puterea vrea partea leului pentru ea, iar Opoziția vrea doar să-i refuze Puterii această parte, fără să ofere și ceva pozitiv în loc.

Din această luptă, cei care vor pierde vor fi tot cei din majoritatea tăcută. Ceea ce eu cred însă cu tărie este că această majoritate nu va mai rămâne tăcută pentru mult timp. Cred că în curând ea se va ridica și își va face glasul auzit. Iar acest glas va ocupa România.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639268-09-20

TAGURI: Wall Street, america





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri









Apa Nova