2016-12-10 11:06

EDITORIAL


Lume, lume, Soră lume

 |  21:00

Actorule, care ar fi concepţia ta despre lume, cum o defineşti, ce e cu ea, cum a luat fiinţă şi ce trebuie făcut pentru a deveni mai bună? Asta mă întreba o jurnalistă în Piaţă la Obor. „Ţi-am citit cartea, «Aşa sunt eu, prost», şi eram curioasă cum vede unu' ca tine LUMEA. Ai putea scrie oarece vorbe pe tema asta“. Am ajuns acasă, i-am dat nevesti-mii plasa cu cartofi, fasole, câteva cepe şi sticla cu borş. Aşezându-mă într-un fotoliu, m-am tot gândit... Lumea... Ca realitate şi ca reflectare a ei, Lumea, cu zecile ei de forme şi înţelesuri. Aveam vreo şapte sau opt ani, când mama, neştiind ce să facă, sătulă de atâtea rele şi trăsnăi pe care le făceam, m-a „trimis în Lume“, ca ultimă pedeapsă. „M-am săturat de purtarea asta a ta, i-aţi traista. Ai în ea un colţuc de pită şi-o bucată de slănină, brişcă şi du-te! Pleacă în lume şi să nu mai vii inapoi! M-a scos în uliţă, a încuiat poarta şi s-a întors în casă. Am mai stat o ţâră, după care am scâncit necăjit şi am luat-o către Murăş. Am mers ce am mers şi m-am întâlnit cu nana Târcobuţă.

- Bună zâua.

- Dumnezău ţi-ajute, mi-a răspuns îndreptându-se cu greu.

Mergea frântă la 90 de grade.

- Unde mergi, mă, copile?

- În lume, m-o trimis mama în lume.

- Noa, dar ce ai făcut?

- Rele.

- Ştii drumul?

- Oi vedea... Necăjit tare, am plecat mai departe. Mă gândeam să ajung în „Drumu' Ţării“, după care, oi vedea eu. N-am ajuns, fiindcă mama a trimis după mine... Dar câtă-i lumea nu aş mai trece prin ce am trecut atunci. Fac parte din lumea artiştilor, nu prea sunt om de lume, nu port lumea pe degete. Scot capul în lume de câte ori am spectacol. Iată, scriu despre lume. Astfel că, ce scriu va trebui să fie ca lumea, altfel, mă fac de râsul lumii... şi mă opresc... nu am prea mult spaţiu la dispoziţie. Cât priveşte concepţia mea despre lume, cum o definesc şi cum a luat ea fiinţă, pot afla din cărţile ce mă-nconjoară: Cosmogonia... Tiamat, Kingu, Marduka, Apsu, Universul vedic, Oul Primordial, Lume de jos, de sus, de dedesubt, intermediară, cu semnificaţiile lor, cu drumurile dintre ele, lumea Tarotului,  Miturile... Dar nu. Alţii le-au înţeles şi au scris despre ele. Ar însemna să-i copiez. Altceva mă chinuieşte şi mă bântuie: Ce s-a întâmplat cu lumea copilăriei mele şi cum a fost posibil să ajungem la lumea urâtă şi schilodită de astăzi... Ţarină, Ţăran, Ţara. „Locul Împrăjmuit simbolizează fiinţa lăuntrică, intimitatea, proprietatea unde fiecare dintre noi era stăpân absolut“. Pământ în care ne-am născut, în care sunt îngropaţi strămoşii, pe care nu-l poţi părăsi, pentru că îl iubeşti şi îl vrei prosper. Toate astea astăzi sunt o glumă. Ţara asta frumoasă, bogată e bună doar pentru a fi jefuită. Pământul ţăranilor este astăzi păşunea unui italian care creşte cai pentru carne. Imediat după Revoluţie a cumpărat pe nimic atât pământul, cât şi toţi caii bătrâni din judeţul Alba. A băgat în ei anabolizante, steroizi şi în trei luni i-a făcut graşi, numai buni de tăiat, carne a I-a pentru Italia. În Vinerea este o fabrică de mobilă, iar dincolo de Vinţul de Jos o fabrică uriaşă de făcut cartoane. Tot ale italienilor. Ambele folosesc lemn din pădurile vinerenilor Sapcea şi  Comarnic. Ocolurile silvice particulare defrişează sălbatic. Ce mai poţi spune de aurul din Roşia Montană ori petrolul din Marea Neagră? Cât priveşte lumea artistică, te apucă sila: Teatrul Naţional pune piese cu pedofili, televiziuni pline de „vedete“, gen statuie cu pulpe groase, buze şi sâni „preparate“. Cântăreţele sunt mai mult goale. Nu contează vocea, ci datul din şale a futere. Mâncăm legume şi fructe transformate genetic, nu mai există nimic fără E-uri, lumea trece printr-o criză de proporţii, justiţia e la pământ, politicienii te scârbesc, televiziuni care te toacă cu mizeriile şi imoralitatea milionarilor, în timp ce săracii... Doamne! Doamne! Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne? S-a dat lumea cu cracii în sus. A trecut şi 11.11. 2011... nu ne-a pălit bolovanul ăla care credeam că vine din cer, aşa că nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să bem până amorţim, cântând „Lume, lume, Soră lume!“.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639266-01-22

TAGURI: lume, lume, actor, valentin uritescu



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

ADRIAN
19 Noi 2011

Nu cred ca ai ales bine publicatia in care sa mai scrii ! Pacat de calitatea scrierii !

Adauga un comentariu

Random image

Citeste si...

Călin Popescu Tăriceanu: Klaus Iohannis este într-o lume paralelă cu democraţia Copreşedintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat duminică seara, în cadrul unei... 21 Noi 2016 | (2)
Un oficial român surprinde: la paradă ar trebui să defileze și procurorii și inspectorii Corpului de Control Șeful Corpului de Control al Premierului, Valentin Mircea, și-ar dori ca procurorii și... 01 Dec 2016 | (1)