2016-12-03 19:54

EDITORIAL


Masoneria, cu un zâmbet... amar

 |  19:55
Masoneria, cu un zâmbet... amar

Călăul îl pregătea pe condamnat pentru execuţie. Omul nu era agitat, dar profita de ultimele secunde de viaţă ca să se plângă cuiva.

Condamnatul: Ştii, eu sunt mason. Asta nu m-a ajutat în viaţă. Un frate m-a băgat în ceva şi, deşi îmi spunea mereu „Stai liniştit, totul se va rezolva”, am ajuns pe mâna unui procuror. S-a dovedit a fi şi el tot mason. Îmi spunea să stau liniştit, dar cazul meu a ajuns la un judecător. Am tresărit cu speranţă când mi-a spus „Te îmbrăţişez, va fi bine”… Şi, uite tot aşa, am ajuns aici.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638946-02-06



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

PERSEVERENT
24 Oct 2010

In Romania, nici masoneria nu-i masonerie! Cel mai bun termen pentru a caracteriza aceasta organizatie ar fi "Coteria Romana". In privinta calitatii oamenilor care o compun, cu unele exceptii, acestia se plaseaza intre turnatorie si parvenitism. Imaginea unei loje seamana, concomitent, cu o nunta de cartier si o sedinta de pe vremuri, cu barbati impaiati in costume prea stramte pentru burtile lor mari,carora transpiratia le-a udat gulerul de la camasa. Niste pacalici laudarosi!
SILE
25 Oct 2010

Si sa intelegem ca a ramas cu ea ridicata pina in ziua de azi?(calaul cu securea). As vrea sa-l completez pe d-l perseverent: Ca alte organizatii din Romanika, masoneria sufera si ea de sindromul ciorii vopsite(se da ce nu e). O zi buna!

Adauga un comentariu

Random image