2016-12-03 11:50

EDITORIAL


Recalibrarea busolei

 |  21:00

Toată viaţa mea m-am implicat puternic în redimensionarea a ceva, regândirea a altceva şi, nu în ultimul rând, în recalibrarea unor busole virtuale, în sprijinul propriilor mele acţiuni, cât şi al acţiunilor noastre generale.

Mă aflu din nou într-o astfel de situaţie. Într-o situaţie în care îmi dau seama că nu pot să spun în mod neapărat că greşim, dar suntem mult prea aplecaţi asupra unor lucruri care nu aduc rezultate maxime. Ştiu, ar trebui să nominalizez subiectul. Până acum am omis voit, tocmai pentru că mi-am dorit să descriu situaţia la modul general.

Cine greşeşte sau cine are deficienţe în calibrarea instrumentelor după care ia decizii? România, ţara pe care noi toţi, prin ceea ce facem, o definim şi care prin noi se identifică.

Dar care este subiectul? Subiectul nu este altceva decât expansiunea economică a României, politica externă a ţării noastre şi cultura managerială a companiilor cu capital românesc.

2010 m-a ajutat, din poziţia mea de preşedinte al Comisiei pentru Politică Externă a Camerei Deputaţilor, să am o imagine de ansamblu asupra direcţiilor în care noi sau alte ţări, membre ale Uniunii Europene, acţionăm în domeniul politicii externe. Cât să avem o imagine foarte simplă, dar totodată concretă a ţintelor politicilor externe în lumea occidentală, nominalizez trei direcţii majore de acţiune. Prima este politica de securitate utilizând mijloace diplomatice. A doua se referă la garantarea stabilităţii economice şi sociale prin crearea unor spaţii de dezvoltare comune cu alte ţări. Cea de-a treia direcţie de acţiune presupune o susţinere concertată a expansiunii economice a ţării.

Nu trebuie să facem un efort ca să ne dăm seama că toată Europa Centrală, din cauza lipsei condiţiilor de securitate prin parteneriate cu alte ţări, din cauza decalajului economic faţă de ţările dezvoltate ale Europei, a acţionat mai ales în direcţia aderării la Alianţa Nord-Atlantică şi în direcţia integrării cât mai rapide şi profunde în Uniunea Europeană. Ca o consecinţă a eforturilor majore făcute, am uitat să acţionăm în menţinerea relaţiilor cu pieţe terţe pentru companiile româneşti, pătrunderea pe pieţe noi care s-au deschis în ultimul deceniu.

Şi nu vorbim numai de România, ci de tot spaţiul central european. România a alocat energii semnificative şi a făcut un efort extraordinar ca să atingă scopul bine definit, de integrare în structurile europene şi nord-atlantice. Din această cauză, astăzi, când legăturile strânse cu Uniunea Europeană au efecte nu numai pozitive, dar şi negative, cum este, de exemplu, dependenţa de exporturile către Uniune, ne dăm seama că sunt necesari paşi pentru echilibrarea relaţiilor comerciale cu toate regiunile mapamondului.

Exportul românesc este direcţionat mai ales către Uniunea Europeană, în proporţie de aproximativ 75% din exportul total al ţării. Şi paradoxul este că, deşi ştim ce ar mai fi trebuit să facem, trebuie să fim sinceri cu noi înşine şi să recunoaştem că atât a putut societatea românească să producă. Nu a mai avut energie să menţină cooperarea economică la un nivel ridicat cu alte zone al lumii cum sunt Orientul Îndepărtat, America de Sud, Africa de Nord sau Caucazul.

Dar trebuie să ne aplecăm asupra acestei probleme. Trebuie să facem rapid analize SWOT asupra direcţiilor în care ne vom putea multiplica prezenţa economică şi să alocăm resurse diplomatice, financiare şi manageriale pentru ca, unde identificăm oportunităţi majore, să le şi folosim în beneficiul ţării noastre.

Mai sus am vorbit de un paradox al nostru, dar aici voi descrie un paradox al lumii globalizate. Ţările care astăzi dau economiei mondiale cea mai mare creştere economică sunt în marea lor majoritate foste ţări socialiste, comuniste sau autocrate, care, în multe situaţii, chiar au dus războaie în ultimii 65 de ani cu lumea occidentală, iar creşterile lor economice sunt construite prin schimburi comerciale semnificative cu aceleaşi state occidentale. În acele momente de conflicte armate sau diplomatice, noi, fostul bloc comunist din Europa Centrală, ofeream sprijin politic statelor menţionate, am educat zeci de mii de studenţi din aceste ţări. Iar astăzi suntem aproape inexistenţi în economiile acestor ţări. Suntem inexistenţi, pentru că integrarea europeană şi nord-atlantică nu ne-a permis şi altceva. Dar astăzi trebuie să spunem foarte clar, aceste ţări ne aşteaptă, ne sunt deschise,  trebuie numai să ştim să le onorăm oferta şi trebuie să înţelegem că deja avem capacitatea de a face acest lucru. Numai că ceea ce ne lipseşte este cultura expansiunii economice cu capital românesc.

După cum am precizat şi la Întâlnirea Diplomaţiei Româneşti, direcţia de acţiune a diplomaţiei româneşti trebuie reajustată, capacitatea managerială a companiilor mari cu capital autohton trebuie întărită. Avem şansa de a ne crea noi pieţe în fostele ţări prietene României pentru produsele, serviciile şi investiţiile noastre în următorii patru ani sau nu vom mai avea niciodată această şansă. Depinde numai de noi ca instrumetarul diplomatic să se îmbogăţească în mod real cu diplomaţia economică. Depinde de noi şi numai de noi schimbarea culturii manageriale a companiilor prin cooptarea oamenilor care s-au perfecţionat din punct de vedere profesional în cadrul multinaţionalelor prezente la noi şi în lume. Valoarea adăugată a acţiunilor noastre economice poate să crească de acum încolo la nivelul necesar susţinerii bunăstării cetăţenilor români.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639269-03-01

TAGURI: recalibrarea busolei, busole virtuale



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image