2017-11-18 00:57


Reflector

 |  08:35
Robert Veress

Reacțiile generate de editorialul anterior, „Partidul BOR”, mă obligă să dezvolt subiectul. Cei care, asemeni mie, au prins „niște ani” înainte de 89, își aduc aminte, cu certitudine, de o emisiune de reportaje și anchete difuzate la TVR. Se numea „Reflector”. O titulatură inspirată, regăsită la „case mai mari”. Să scoți la lumină Adevărul.

În Statele Unite, unul dintre cele mai apreciate ziare este Boston Globe. Are o reputație consolidată în timp, prin uimitoare reușite care au produs efecte cu impact local, național și chiar global, reușite confirmate de numeroase premii Pulitzer. Una dintre ele, probabil cea mai importantă, este demascarea rețelei de preoți pedofili din Biserica Catolică. Au început cu filiala locală (din Boston) și au continuat… până „în pânzele albe”, ajungând, inevitabil la Vatican.

În Boston, unul dintre cele mai vechi și mai mari orașe ale Americii, fondat de coloniști puritani în statul Massachusetts (nord-estul SUA) și având, în prezent, o populație majoritar catolică, problema preoților pedofili era cunoscută în comunitate de mulți ani de zile, dar era tolerată! Respectul pentru Biserică, pentru cler, era așa de mare, încât până și părinții copiilor abuzați preferau să tacă, să „bage mizeria sub preș”. Și presa, jurnaliștii de la Boston Globe, știa(u) de problemă, dar relata(u) punctual și marginal, atunci când câte o „oaie neagră rătăcită” făcea scandal și mizeria mai ieșea de sub preș. Asta, pentru că, jurnaliștii care ar fi putut încerca să scoată mai multă mizerie de sub preș erau, și ei, catolici. Și erau conștienți de „monstrul” pe care l-ar fi putut stârni, în general, dar și în particular - asupra lor.

A fost nevoie ca, la finele anului 2001, la conducerea redacției să fie numit un evreu „fără mamă, fără tată”, venit din afara redacției. Cunoștea problema preoților pedofili și era conștient că aceasta trebuia să fie mult mai complexă: faptul că nu erau cazuri singulare, iar preoții demascați nu erau excluși, ci mutați de la o parohie, la alta, arăta că trebuia să fie o criză sistemică, că situația era cunoscută și tolerată la cel mai înalt nivel. A abordat problema abrupt, dând în judecată dioceza pentru a obține documente care ar fi trebuit să fie publice și care aveau să demonstreze ceea ce intuise referitor la amploarea fenomenului. În paralel, a cerut echipei de investigații a ziarului să „sape” în toate direcțiile. Echipa celor patru reporteri speciali se numește Spotlight, echivalentul în engleză al cuvântului reflector. Demersurile concertate au condus la descoperiri dintre ce în ce mai șocante: dacă la început se știa de unul-două cazuri de preoți pedofili, pe parcursul investigațiilor (care au durat luni de zile) s-a ajuns, inițial, la 13 cazuri, apoi la 87 de suspecți! Asta reprezenta peste șase procente din totalul preoților catolici din regiune (Zona Metropolitană Boston, cu o populație de 4,5 milioane de locuitori). După publicarea primei serii de articole pe acest subiect, arhiepiscopul de Boston, cardinalul Bernard Francis Law, a fost silit să demisioneze, fiind mutat „disciplinar” la… Roma (în prezent, este arhiepiscop… emerit al Boston-ului). Seria de investigații a continuat, de atunci, cu sute de articole, în Boston Globe, subiectul fiind însă preluat de media din întreaga lume. Astfel, pe de o parte s-a ajuns la condamnări penale, iar pe de altă parte s-a demonstrat că problema pedofiliei în cadrul Bisericii Catolice e una globală, fiind unul dintre subiectele ardente și acum la Vatican, prezent în agenda Papei Francisc.

Echipa Spotlight a fost recompensată cu Premiul Pulitzer, iar anul trecut Hollywood-ul a onorat acest excepțional produs jurnalistic cu un film pe potrivă, cu același titlu.

Reușita celor de la Boston Globe este rezultatul unui talent extraordinar, potențat de un efort colectiv susținut. Însă, șansa a avut rolul ei. Era de așteptat oarecum ca, după publicarea primului articol amplu pe acest subiect, oameni care tăcuseră până atunci să fie stimulați să vorbească. Însă, ceea ce s-a petrecut a întrecut toate așteptările. Astfel că, probele scrise au fost însoțite de enorm de multe mărturii, orice urmă de îndoială fiind risipită. Dacă oamenii ar fi ales să tacă, în continuare, este aproape o certitudine că Biserica Catolică ar fi continuat să mușamalizeze, să minimizeze fenomenul, să-l ridiculizeze chiar, contestând la infinit celelalte probe din presă. De altfel, chiar și așa, până ce Jorge Mario Bergoglio și-a început pontificatul, Vaticanul încă lucra activ în sensul acesta.

Șansa copiilor care au scăpat neabuzați după scandalul generat de Boston Globe, ține de faptul că publicul american înțelege și respectă rolul presei.

Din păcate, în România, cu excepția unei minorități nesemnificative, publicul nici nu mai înțelege și nici nu respectă rolul presei. Lucru firesc, din moment ce nici presa însăși nu-și mai înțelege și nici nu-și respectă rolul. Pentru a se ajunge aici, s-a lucrat intensiv, în special din anul 2000 încoace, prin conlucrarea dintre politicienii cu interese mafiote, agenți din serviciile de informații, magistrați și oameni din media corupți. Aceștia au înțeles că o presă slabă este una dintre cheile succesului lor.

Presa a fost infectată cu viruși informaționali și a fost destabilizată economic deliberat. Dezinformările au decredibilizat-o, treptat, au înjosit-o până la punctul în care, în ochii observatorilor cinici nu mai este decât o afacere purulentă. Loviturile economice au obligat editurile să se adapteze, făcând reduceri succesive de personal, astfel că, în prezent, un singur om ajunge să „facă treaba” unui departament care înainte număra zeci de oameni sau, mai rău, a unei redacții întregi. Oameni din presă destoinici au fost forțați să se reorienteze profesional, pentru a putea trăi decent. Cei care au rămas, au acceptat tăieri succesive de salarii și competiția în condiții defavorabile cu „roboții” - tineri produși pe bandă rulantă de facultățile de profil, fără cunoștințe și deprinderi adecvate, dar cu marea calitate de a accepta salariul minim pe economie sau nici atât.

Echipa „Spotlight” număra patru oameni, care, la începutul mileniului, aveau la dispoziție cât timp considerau că este necesar, pentru o investigație sănătoasă. Lucrau luni de zile sau chiar ani, la un singur subiect! În prezent, nicăieri în lume nu mai este posibil așa ceva. Doar jurnaliștii de investigație pe cont propriu și care au o altă sursă de venit, își pot permite „luxul” de a despica firul în patru până la aflarea Adevărului. Dar, degeaba luminează Reflectorul în întuneric, nu mai există cerere pentru Adevăr! Prin urmare, căutătorii acestuia sunt precum speologii care se aventurează în străfundurile peșterilor neexplorate, riscându-și chiar viața, pentru un rezultat pe care doar ei și o mână de cunoscători pasionați îl apreciază.

Rămâne accesibil pentru mass media doar adevărul aparent. Uneori, acesta este chiar Adevărul. Alteori, sub el se ascund straturi groase de minciuni. Pe cale de consecință, cei care, de bună credință fiind, mai lucrează în presă, în aceste condiții, acceptă compromisul că, de multe ori, deși relatează faptele, așa cum le pot observa, ajung să propage minciuni „cât casa”. Mai acceptă și un alt compromis, care, e adevărat, nu ține de voința sau posibilitățile lor de acțiune: faptul că activează într-un domeniu în care mulți nu sunt de bună credință și propagă deliberat minciuni oferite în ambalajul apetisant al adevărului aparent. Din coroborarea acestor compromisuri, o rezultantă este că nu se mai știe cine e de bună credință și cine nu; o altă rezultantă este că fiecare alege ce informație consideră că este adevărată și ce știre crede că e falsă, iar în ansamblul societății există un potpuriu de „adevăruri” și de minciuni, când, de fapt, realitatea este simplă, „alb - negru”. De această situație profită cei care știu care e adevărul, dar au interesul ca alții să nu-l afle.

Am făcut această lungă introducere, ca pe o recapitulare necesară în vederea circumstanțierii oricărei tentative de analizare și comentare a unei teme de interes, oricare ar fi ea, cu deosebire a uneia controversate, a cărei dezbatere isterică generează falii în societate, învrăjbind oameni care până mai ieri erau în relații amicale. Știi, dinainte, că oricât de onest și de atent în exprimare ai fi, te expui unui potop de insulte. Fiindcă nu mai e vorba doar de divergențele de opinii, ci de faptul că cei care gândesc altfel te consideră exponentul unor interese nelegitime. Cum spuneam, s-a lucrat intensiv - și cu succes deplin - ca să se ajungă aici.

Ar fi de așteptat ca, în pofida acestor rele auspicii, dezbaterea unui subiect care privește Biserica să decurgă diferit, fiindcă religia îi obligă pe adepți să fie cumpătați în raporturile cu cei față de care se află în dezacord, să se îndemne și să îi îndemne și pe alții să se abțină de la excese de orice fel, inclusiv verbale. În continuare, voi reflecta asupra motivelor pentru care lucrurile nu stau așa, iar după editorialul „Partidul BOR” nu doar că majoritatea comentariilor au fost insultătoare la adresa sussemnatului, dar mai grav, absolut nici un dreptcredincios nu a încercat să-i tempereze pe cei care au discreditat Biserica, apărând-o cu arme interzise.

Un motiv l-am analizat, în detaliu, mai sus: mulți au prezumat reaua mea credință. Prezumția este mai mult decât o suspiciune, este aproape o certitudine. Chiar și așa, de fapt chiar de ar fi fost o certitudine că mi-s, cum m-au „demascat” unii, propagandist anticreștin plătit (de miliardarul Soros), nu s-ar fi generat o asemenea reacție, dacă „inițiativa civică” ar fi fost una menită să stingă, nu să aprindă dispute în societate, dacă reprezentanții Bisericii ar fi transmis un mesaj pacifist și nu unul belicos.

„Grecia a fost îngenuncheată. Îl rugăm pe Dumnezeu să păzească familia binecuvântată în fața sfântului altar al neamului nostru”, a transmis ÎPS Selejan, în predica de la sfârșitul slujbei de Crăciun, după ce a îndemnat oamenii să semneze, „dacă întâlnesc studenți”, pentru referendumul prin care să se stipuleze în Constituție că familia e formată dintr-un bărbat și o femeie. Deloc surprinzător, „creștinii” au scos săbiile din teacă (deocamdată, pe cele verbale) și păzesc „familia binecuvântată” la hotare, poftindu-i pe cei care nu agreează demersul BOR să plece din țară.

Nuanța pe care țin să o subliniez este foarte importantă: referendumul nu este pentru a se stipula în Constituție că Biserica Ortodoxă (sau bisericile creștine din România) nu pot fi obligate să cunune, în fața altarului, persoane de același sex, transexuali, bisexuali ș.a.m.d. NU: referendumul ar avea ca efect interzicerea căsătoriilor, altele decât cele heterosexuale, pe teritoriul României! Cu alte cuvinte, Biserica vrea să dicteze și ce se întâmplă dincolo de „sfântul altar”, dincolo de legile ei, respectiv la casele de căsătorii, unde guvernează legile laice. Asta este amestec în politică și aceasta a fost critica mea.

Insist, pentru cei care nu sesizează sau se prefac că nu sesizează diferența. Între țările europene care au legalizat căsătoriile homosexuale, există un precedent, respectiv Danemarca, unde prin lege li s-a impus preoților luterani să cunune homosexuali. Pentru a se îndepărta pentru totdeauna riscul ca asemenea decizii să afecteze Biserica Ortodoxă Română, ar fi fost perfect justificat un referendum care să prevadă în Constituție exact ce spuneam mai sus, că în fața altarului, în vederea cununiei, se pot prezenta doar un bărbat și o femeie. De ce în Constituție, am explicat deja: fiindcă este singura lege românească ce nu poate fi schimbată prin directive UE - acest lucru rămânând „bătut în cuie”, prin decizie a Curții Constituționale.

De ce se supralicitează, incitându-se, prin formula adoptată și modul de promovare, la ură împotriva minorităților sexuale și atrăgându-se, în perspectivă, oprobriul Uniunii Europene, fapt ce ne poate împinge pe o pantă secesionistă?

Cred că răspunsul trebuie căutat în structurile de conducere ale BOR. Acolo se află cam aceleași persoane ce conduceau Biserica în vremea comunismului, multe dovedite ca foști colaboratori sau informatori ai securității. Mă îndoiesc că vechile metehne au dispărut, iar serviciile nu au oameni „de nădejde” printre prelați. Atunci când există probleme reale în societate, precum necesitatea imperioasă a reformării clasei politice, de care vechii activiști și securiști se tem... ca dracul de tămâie, trebuie găsite de urgență teme de dezbatere publică care să genereze atât patos, încât orice altceva să treacă în plan secundar. 


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2016-02-02
Citeste si:
Partidul BOR

TAGURI: reflector, spotlight, partidul bor, ips selejan homosexuali, constitutie homosexuali, familia ortodoxa



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


D-LE VERESS,
31 Ian 2016

Eu vă înțeleg...încercați să clarificați unele lucruri. Eram copil când vizionam ”Reflector”care arăta partea întunecată a firii umane, indiferent că era vorba de violuri, crime pasionale, ori făcute din răzbunare, auto-apărare sau demență, alături de șantaje ordinare, hoții la drumul mare, etc, o dată pe săptămână...nu ca acuma când ești abuzat vizual în fiecare zi cu astfel de știri nocive, de parcă toți/toate sunt așa! Chiar dacă noi n-avem Boston-Globe-ul nostru, presa – așa cum e ea – a reușit să spună/strecoare unele lucruri supărător de adevărate despre anumiți oameni de afaceri, politicieni sau interlopi, dar fără ecou unde trebuie...iar de ceva timp (de câțiva ani), prin lăsarea afișării anumitor comentarii, s-a suplinit ceea ce-au scris și știau ei înșiși de mult timp, dar nu erau lăsați de cei care-i sponsorizau, să spună.
DIN PăCATE
31 Ian 2016

(pentru unii) sau din fericire (pentru alții), noi nu suntem SUA (care este în prezent stat polițienesc) și n-a scos capul vreun ziarist evreu șmecher (ca la ei), pornit să sape la fundația Bisericii PE FAȚĂ, pe care s-o îngroape fiindcă ”merită”, decât colateral, în forță și laș, nu direct...prin ONG-uri și personaje afiliate acestora – dubioase și cumpărate cu mulți arginți. Se fac și la noi destule dezvăluiri ale anumitor personaje căzute prin acte reprobabile, care miros pestilențial a hazna (apropos de orientări și practici sexuale dar și de acumularea de bani... mulți!), dar acestea nefiind decât cazuri particulare, nu generale (părerea mea!). Și-aici mă refer nu la Biserică în integralitatea ei (preoți, mireni și înalt-stătătorii ei...), ci în special la conducătorii ei (unii...) care pentru bogăție au facut pact cu diavolul, au dus în ispită până jos, în rândurile preoților (apăsați pe umeri de taxe multe și nenumărate, unele ciudate și nejustificate), datorită păcatului lăcomiei de bani, a dobândirii de averi, vremelnice și urâte de Dumnezeu, toate!
N-ARE SENS Să AMINTIțI
31 Ian 2016

de ducerea subiectului pedofiliei până-n pânzele alb-murdare ale Vaticanului care practică din vechime pedofilia, sexul împotriva firii și au adus ca o năpastă peste lume - INCHIZIȚIA. Au și serviciul lor aprig de securitate, Propaganda Due din care ieși cu picioarele-nainte. Mă mir cum de mai rezistă Vaticanul după isprava celor făcute în numele Domnului pe perioada Inchiziției, dar explicația o dă tot arginții...adunați organizat, în numele absolvirii de păcate de către Papă: cu cât ai păcate mai multe și mai grele, cu atât baierele pungii trebuiesc desfăcute mai larg, iar arginții transformați în aur de 24 karate, că așa te iartă Papa de păcate, el fiind fără de ”păcat” ca și Hristos, curată blasfemie! Papa nu realizează că atâta timp cât își ține preoții în celibat forțat, neavând voie să se căsătorească, vor înnebuni pe după peretele despărțitor al confesionalului din pricina ispitei de zi cu zi, auzind voci suave de femei sau de copii dorindu-i trupește, fierbându-le sângele-n vine atât din pricina modei, dar și a vederii atâtor și-atâtor fete/femei semi-dezbrăcate.
PE DVS.CRED
31 Ian 2016

că vă supără și vă contrariază lașitatea, lipsa simțului de răspundere ale ÎPS-țiților de la noi (unii...), ascunderea lor în spatele enoriașilor, mirenilor, apărându-i ei (mirenii) pe ei și nu invers (atunci când e cazul), cam cum a fost la Revoluție...era chemată insistent carnea de tun (tinerii de-atunci) în P-ța Universității sau a televiziunii române, ”apărând” armata, cazând pentru patrie, la datorie... în zadar, sânge de român în uniformă (de obicei, soldați în termen), dar și civil...ca muștele!
NOI N-O Să LUăM
31 Ian 2016

Pulitzer, decât pentru prostie! Cunoaștem măreția, știm despre sublim, jertfeltnicie, dar sunt dați la o parte vrednicii, oamenii superiori care ar porni la drum cu noi, și nu împotriva noastră! Vreau să văd într-o zi pornind de sus, de la Parchete, Justiție și-apoi de la Presă, prin comunicate, cum sunt dezvăluite toate matrapazlîcurile făcute împotriva românilor de către politicieni, oameni de afaceri, interlopi, agenți (acoperiți sau nu), apoi condamnați pentru înaltă trădare, subminarea economiei de stat și inducerea în eroare (ca să nu zic de nas..) a tuturor românilor care i-au votat cu bună-credință! Vreau să văd că se ridică o altă clasă/castă de oameni care să se gândescă la românii de lângă ei, iubindu-și cu adevărat patria. Vreau să văd oameni ai Bisericii care botează, cunună sau înmormântează și fără bani pe cei săraci, aflați în nevoie! Vreau să văd cum Biserica se implică activ când lucrurile o iau razna în societatea civilă datorită politicilor distructive. Vreau să văd cum Patriarhul apare în Plen sau la Cotroceni și vorbește apăsat și ultimativ celor care sfidează poporul român și religia majoritară, ortodoxia! Vreau cam multe...
D-LE VERESS, Vă SIMT
31 Ian 2016

Amărăciunea dată de veninul cauzat de restrângerile de tot felul, munca de titan ( adesea de 3 în unu), distrugerea deliberată în timp a capitolului PRESĂ , la fel ca și cu celelate ”sectoare de activitate” ale Ro.(a)duse special spre/pe Apa Sâmbetei. Nu vă subestimați însă rolul, este vital și pentru cititori și pentru comentatori fiindcă așa se întregește tabloul jalnic al României, așa ne vedem toți ca-ntr-o oglindă dar și pe cei care ne-au adus în halul ăsta, așa ne putem ajuta/sprijini (la o adică) unii pe alții, așa putem dărâma coșmelii aurite în care zac animale sălbatice, șerpi, balauri ori năpârci! Presa este MANIFESTUL TIPĂRIT, văzut online (datorită tehnologiei) de mult mai mulți oameni, înțeles sau nu, apreciat sau nu, dar necesar...ca apa rece! Știu că ceea ce o să vă spun n-o să vă placă dar, tipăritura (de orice fel) a ziarelor (în special) va dispare, preferabilă devenind tehnologiei. Cred că se va aprecia natura articolelor în funcție de conținutul care va aduce vizualizări, like-uri, etc...
CHIAR DACă ANUMIțI
31 Ian 2016

Creștini au scos sabia din teacă păzindu-și astfel familia și rolul ei (prezent, trecut și viitor), nu cred c-au invitat afară de granițele țării pe cei care sunt împotrivă...nu de alta, dar dacă nu erau de acord cu demersul BOR, nici nu apăreau atâtea comentarii, nu? Când unul/a vorbește, spune, susține ceva, dacă ești pe aceeași undă, pătrățel sau felie...rezonezi și te afiliezi, corect? În privința practicilor împotriva firii, creștinii de la noi înțeleg patima homosexualilor, dar n-o aprobă - și nu numai din pricina credinței, apoi a nenașterii de prunci - cum adesea se invocă, ci și din punct de vedere estetic și anatomic... e hidos!
ACUM AM îNțELES
31 Ian 2016

Ce vreți să spuneți – că nu referendumul este CAUZA supărării Dvs., ci consecința acestuia prin modificarea articolului din Constituție care va duce la ”impunerea” generalizării practicii normale ȘI celorlalte ”biserici” (catolice, protestante, neoprotestante, secte și altele...) de a se uni religios așa cum e de când lumea...bărbat cu femeie, și nu altfel! Apoi spuneți că în felul ăsta, se abrogă nepermis dreptul pe teritoriul Ro.al celorlalte culte de a legifera căsătorii între persoane de același sex. Vă dau un pont pentru liniștire– se pot ”căsători” în țările în care au legiferat mizeria asta de unire și...garantat - în casa, patul lor, nu se va băga nimeni, nici măcar BOR, poate doar ăia din ”servicii” cu-al lor Big Brother!
AUTOR
01 Feb 2016

Nu ați înțeles exact ce vreau să spun. Problema este ținta referendumului, care, așa cum am precizat, nu este protejarea bisericilor de interferența laicului (ceea ce ar fi fost firesc și aș fi susținut), ci invers, interferența bisericilor în treburile statului. Legal, o familie se întemeiază la ofițerul stării civile, iar referendumul, așa cum este dorit de inițiatori și semnatari, va duce interdicția acolo, la ofițerul stării civile, nu o va limita la cununia religioasă din fața preoților. Mai există o inițiativă (a UDMR), care, dacă se va concretiza, va împinge lucrurile și mai departe pe calea dictaturii bisericilor. Anume, ca preoții să fie și ofițeri ai stării civile. În cazul acesta, ateii, liber cugetătorii și cei de confesiuni speciali, ca să nu mă refer doar la minoritățile sexuale (care, deocamdată, nu au dreptul de a întemeia familii în România), vor fi obligați fie să „înghită patrafirul” împotriva propriilor convingeri/sentimente, fie să recurgă la soluția de care spuneți. Ceea ce nu e deloc normal, că doar și ei sunt plătitori de taxe aici, în România, taxe din care, iată, sunt hrănite și bisericile.
ABIA ACUM
01 Feb 2016

am înțeles! Deci, ținta referendumului prin modificarea Constituției, ar fi ”intrarea cu bocancii” a Bisericii în treburile Statului care este laic, da? Păi dacă e s-o luăm așa, pân-la urmă Statul nu este/nu trebuie să fie TOTAL de capul lui (nici în treburile civile când o ia razna legislativ împovărând poporul, dar nici dpvd moral-religios) pentru că până la urmă Statul suntem…NOI, ăia care suntem și creștini în virtutea Botezului, corect?
1. DACă LEGAL,
01 Feb 2016

o familie se întemeiază în primul rând în fața ofițerului stării civile și rămân doar cu asta, căsătoria celor doi (dintre femeie și bărbat) este recunoscută DOAR de Stat, NU și de Biserică care consideră că trăind necununați în fața lui Dumnezeu, ei trăiesc în păcat, iar copiii rezultați sunt niște bastarzi care au numai mamă, nu și tată, iar cei doi (femeia și bărbatul) atunci când îi prinde moartea, cel/cea rămas/ă în viață, degeaba îi face pomeni, pentru că nu este primit NIMIC înaintea Lui (asta dpdv bisericesc) iar bastarzii (copiii născuți în păcat) vor avea toată viața lor slăbiciuni trupești și sufletești din pricina păcatului părinților lor.
2. UDMR-UL VăD
01 Feb 2016

că este și mai stranșnic – vrea să fie cum era odinioară, înainte de apariția ofițerului stării civile: recunoașterea căsătoriei dintre femeie și bărbat NUMAI de către Biserică prin preot, fără existența ori aportul ofițerului stării civile. 3. În privința ateilor, liber-cugetătorilor ori minorităților sexuale care vor totuși o ”căsătorie” s-o facă în altă parte, pentru că însuși folosirea termenului de căsătorie contravine calității ”mirilor” care-s de același sex…deci din prima avem o frântură logică datorită contrazicerii termenului în sine! Mai adaugăm faptul că unirea dintre cei doi (femeie și bărbat) reprezintă ceva serios care te leagă/viață dpdv religios (așa ar fi indicat) și fiindcă se numește TAINĂ, nu un contract civil cu clauze, care poate fi rupt/întrerupt oricând… singurul avantaj fiind în caz de divorț, la partaj și distribuire a minorilor.
P.S.
01 Feb 2016

În privința taxelor plătite de liberii cugetători, atei sau minorități sexuale hrănind Bisericile, aceștia să facă contestație și, prin reprezentanții lor legali, să impună organelor Statului, să nu le mai plătească.
P.P.S.
01 Feb 2016

La fel ar trebui să cerem și noi, ortodocșii (majoritari) ca, celelalte culte sau secte (minoritare) și adesea împotriva Adevărului de credință, să nu mai fie ”hrănite” tot din banul comun al Statului, nu?
AUTOR
01 Feb 2016

Așadar, militați pentru o formă de autocrație BOR: în demersul acesta (cu referendumul) au fost cooptate alte biserici creștine, dar să nu se ascundem după deget, următorul pas, după ce țara va fi curățată de alte minorități (necreștine), va fi impunerea hegemoniei ortodoxe. Spuneți, mai sus, „nu cred c-au invitat afară de granițele țării pe cei care sunt împotrivă”, apoi îi poftiți pe necreștini să se căsătorească în străinătate. Nu vedeți nicio incongruență aici?
HMM…
01 Feb 2016

Să știți că nu mă contrazic: dacă în demersul acesta (cu referendumul) au fost cooptate și alte ”biserici” creștine semnând alături de ortodocși, E DE BINE…în sensul că și ceilalți au realizat că așa trebuie să fie cum a fost din moși strămoși, nu altfel! Următorul pas nu va fi curățarea țării de minorități (necreștine) la modul fizic, înlăturându-i spațial din teritoriu…ci, trăirea alături de noi fiind tolerați, dar cu metehnele legiferate în afara țării! Și înainte de 89, minoritățile sexuale se ”iubeau” cum doreau, dar în ascuns, că altfel făceau pușcărie și erau preferați pe post de fetițe acolo, nesimțindu-se abuzați pentru că practicau sexul așa cum doreau.
ACUM
01 Feb 2016

numai sunt amenințați cu închisoarea și sunt liberi să facă ce vor DAR NU la vedere, că nu-i frumos! Exhibiționismul de la paradele lor alături de voyerismul privitorilor (participanți sau nu…) este anormal, ca să nu zic grețos! P.S. Lasând la o parte rigorismul argumentelor pro și contra, fiecare face cum îl duce capul și inima, având simțămintele amestecate: chiar dacă unul e creștin, poate fi căzut în astfel de metehne, altul este ateu sau liber-cugetător și nu se cunună religios dar asta nu înseamnă că este ȘI minoritar sexual iar altul este minoritar sexual, dar poate are frică de Dumnezeu pentru ceea ce face, mai tare ca un creștin…căzut în altele!
Random image



Ultimele stiri




Apa Nova