2016-12-09 11:49

EDITORIAL


Scrisoare pentru București

 |  18:21
Scrisoare pentru București

Miroase tulburător a primăvară în Bucureștiulmeu și NU VREAU să mai aud de mitinguri, de gripă, de pensii tăiate, umilințe,restructurări, divorțul lui Columbeanu, a lui Pepe, de cutremure, de sinucideriși durere. Zilele astea, orașul meu natal își zvârle de pe spinare țoalelegrele, de iarnă, și-și trage pe el cămăși verzi, liliachii, roz și albe. Osă-și pună ștrampii nou-nouți și, orice-ar zice cârcotașii, o să fie frumos,nebunul de el!

Mai are și străzi înfundate de noroaie, camîmpuțite pe alocuri, munți de gunoaie, haite de maidanezi, case din chirpici,urâte ca dracu, dar situate, fix, în buricul lui, dar trebuie să-l înțelegem șipe el și să-l iertăm. Singur nu și le poate drege și curăța pe toate!

Primăvara, Bucureștiul meu e un pahar cușampanie blondă. Diminețile sunt reci, domnișoare tulburate ușor de trecereatimpului, părăsite de iubiți, dar încă superbe, cu picioare lungi și suple.Intersecțiile lui sunt tablouri vii, cu țigănci colorate și flori.

Treceam,deunăzi, prin vechiul meu cartier (Titulescu-Banu Manta) și, trezindu-mă pe unadin străduțele mici, care se agață cu mânuțele de marele bulevard, am uitatunde mă duc, de ce sunt acolo și ce mai vreau, în general, de la lume. Casele,înghesuite una-ntr-alta ca niște bătrâne care au ieșit la soare să seîncălzească, au rămas exact ca acum 100 de ani, cu îngerași și cariatidesuperbe, gorgone mutilate de timp (sau de zugravi nepricepuți), cu porți dinfier forjat dantelat, cum nu mai face nimeni acum, cu ferestre înalte-înalte șiînguste sau ochiuri de geam pe care te aștepți să se ivească un chip curios defetiță. Pe străzile astea mi-am julit prima dată genunchii și am știut că măaflu în București.

În centru, oamenii trec în sus și-n jos prin venele Capitalei, cahematiile, cu treabă. La Universitate doi tineri se țin de mână. Ea e blondă,el brun, dacă-i amesteci iese un cozonac cu stafide. În rest, totul e la felca-n alți ani: lumini verzui, statui, cerșetori triști, mame și copii, bătrânieleganți, pantofi de firmă sau „bașcheți” plesniți, claxoane, lume multă. Primăvara, străzilemiros a familie, a zambile și-a ghiocei, a bucurie fără motiv, a cafea proaspătmăcinată și-a vanilie. Seara, se simte cel mai bine pielea catifelată a orașuluimeu. Are gust de ciocolată cu cremă de mentă. Își întinde brațeleluuuung, mă cuprinde ca un iubit și, pătimaș mă sărută pe gură, apăsat,făcându-mă să mă scutur de frig și de uimire. Dacă aș mai avea un copil și arfi băiat i-aș pune numele Bucurel. De la București… Hai să mai scriem și chestii frumoase despre locul în care trăim! Nu vreausă mă prefac și să nu recunosc unde e putred, dar măcar acum, când s-a ivitparșiva asta de primăvară, cu ochii ei de veveriță, să fim veseli!


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639240-06-27



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image