2016-12-06 08:12

EVENIMENT


Copiii - victimele nevinovate ale crizei. Abandonul şcolar, cerşetoria şi instituţionalizarea, consecinţe nefasate ale sărăciei în rândul minorilor

 |  17:00
Copiii - victimele nevinovate ale crizei. Abandonul şcolar, cerşetoria şi instituţionalizarea, consecinţe nefasate ale sărăciei în rândul minorilor

Numărulfamiliilor care solicită ajutor financiar la Telefonul Copilului a crescutalarmant începând din 2009, specialiştii din domeniul protecţiei copiluluiatenţionând că micuţii sunt cei mai afectaţi de sărăcie, fenomen care poatecreşte abandonul şcolar, cerşetoria şi chiar instituţionalizarea, informeazăMediafax.

Ocercetare realizată în 2009 de UNICEF şi Banca Mondială indică faptul căminorii şi tinerii cu vârste până în 25 de ani sunt cei mai expuşi riscului desărăcie, ei reprezentând 43 la sută din totalul populaţiei sărace."Sărăcia copilului este într-adevăr mult mai mare faţă de toate celelaltecategorii de populaţie, fie că vorbim de pensionari, fie că vorbim de persoaneşomere, fie că vorbim de rural sau urban. Media ratei sărăciei este una dincele mai mari din Europa", a afirmat Voichiţa Pop, de la UNICEF.

Familie cu nouăcopii, în două camere

Laun capăt de Bucureşti, într-o casă îngrămădită într-o curte strâmtă, îşi duczilele, în doar două camere cu pereţi murdari şi plini de igrasie, nouă copiişi doi adulţi. Cazul este unul dintre cele aproape 8.000 înregistrate laTelefonul Copilului.

RozaliaEne, o femeie căreia ţi-e greu să-i dai o vârstă, este "mama" pentrutoţi cei nouă minori, deşi nu tuturor le-a dat ea viaţă. Spune cu mâna pe inimăcă toţi sunt ai ei şi nu face diferenţe, împarte sărăcia în mod egal şi asta îiface să fie uniţi şi să trăiască în armonie. Casa lor, deşi sărăcăcioasă şineîncăpătoare pentru atâtea suflete, este plină de viaţă şi de entuziasmulizvorât din inocenţa unor copiii care privesc viitorul cu optimism, chiar dacăazi, la fel ca în multe alte dăţi, nu au nici măcar ce mânca. Sunt îmbrăcaţisărac, dar curat, îţi cântă bucuroşi, dacă le-o ceri, fără să se plângă denimic şi fără să îţi ceară ceva. Dau năvală să-ţi prezinte camera lor extrem demică şi de întunecată, în care nu încape decât o canapea extensibilă şi o masăcu un televizor, de parcă ar fi un colţ de poveste. Din umbră îi priveşte mama,care poartă pe umeri durerea de a-i şti privaţi de lucruri elementare, dar şidisperarea care vine din neputinţa de a face ceva. "N-am posibilităţi săle mai fac o cameră, deşi fetele mari au crescut. Nu am din ce. Mai ales acum,în vremurile de azi", s-a justificat femeia, explicând totodată că încamera mai mare dorm cei doi adulţi şi trei copii, în camera copiilor, pecanapeaua extensibilă, alte patru fete, iar în holul de la intrare, pe salteauaunei canapele mai vechi, doi băieţi de 12 şi, respectiv, 13 ani.

Săraci, dar la şcoalăcu orice chip

Şasedintre cei nouă copii merg la şcoală şi aceasta este una dintre regulile binestabilite în casă, cu toate că începutul de an şcolar i-a prins nepregătiţi:banii - un salariu de 650 de lei şi alocaţiile copiilor - nu au ajuns decâtpentru achiziţionarea a şase caiete, câte unul pentru fiecare copil, pentrutoate materiile. Situaţia rechizitelor s-a ameliorat pentru moment în urma unuiapel la Telefonul Copilului.

Lipsurilefinanciare nu sunt însă o scuză pentru a întrerupe cursurile, femeia, deşi aredoar patru clase, fiind de neînduplecat când vine vorba de şcoală.

"Acummai au rechizite, dar mai mult de o lună n-o să le ajungă. După aia o să scriepe un caiet la toate materiile, aşa cum au făcut şi la începutul anului. Cumapucă! Şi directoarea şcolii a zis că nu contează, numai să vină", a spusfemeia.

Lecţiileşi le fac în capătul holului, în picioare, pe o masă îngustă. Nu au scaune şioricum nici nu ar fi spaţiu la masă pentru mai mult de doi copii dacă s-araşeza.

„Sărbătorile la noi sunt ca orice altă zi dinan”

Povestescfericiţi despre vacanţele lor, aşa cum face orice copil, chiar dacă nici unuldintre ei nu a fost vreodată în vreo tabără şi nu a ieşit din Bucureşti. "Învacanţe mai mergem în parc, mai ne jucăm, mai învăţăm. Nu avem jucării. Nejucăm v-aţi ascunselea, jucăm jocuri care se joacă normal", a povestitRamona, o puştoaică de 11 ani cu privire ageră, care visează să devină"doctoră".

Aşasunt toate vacanţele şi nu are nici o urmă de tristeţe în glas când povesteşte,pentru că termenii de comparaţie lipsesc. Şi cântă cu veselie: "E-o lumeminunată în care veţi găsi / Numai copii"...

Ceinouă copiii de la marginea Bucureştiului suferă pentru lipsa unor lucrurimărunte la care oamenii mari poate nici nu se gândesc.

Mariusare 13 ani, este pasionat de fotbal, dar s-a consolat cu faptul că nu sunt baninici pentru taxa lunară pentru antrenamente, de 57 de lei, şi nici pentruechipament. În aceste condiţii a urmat sfatul antrenorului: "Nu mai venidacă nu ai bani!".

Gabrielaeste cea mai mare, are 15 ani şi este frământată de gândul că vine ziua ei şi,în lipsa unei cutii cu bomboane, colegii nu îi vor cânta "La mulţiani!".

Lafel de neobservate trec şi sărbătorile pentru cele 11 suflete care trăiesc deazi pe mâine. "Sărbătorile la noi, vă spun sincer, sunt ca orice altă zidin an. La noi nu se ţine cont că e Crăciunul sau că e Paştele, sau că suntzilele lor. Deci, la noi când zicem că e Crăciunul, e cum am zice că e azi.Dacă se nimereşte să avem să le punem ceva pe masă, punem. Daca nu, nu", amărturisit femeia.

Uneori adorm fără săfi mâncat nimic

Egreu să-ţi imaginezi ce mănâncă, în fiecare zi, 11 oameni care trăiesc dintr-unsalariu minim şi alocaţiile copiilor, dar e greu de acceptat că uneori se culcănemâncaţi, după o zi întreagă, pentru că pur şi simplu nu au ce. "La noiîn casă, 15-16 pâini pe zi se duc. Cartofi, dacă mai cumpăr, trebuie să cumpăr6-7 kilograme şi aţi văzut că a ajuns 2-2,5 lei kilogramul. Vă daţi seama câtînseamnă zi de zi! Că altceva oricum nu pot să cumpăr. Azi nu am avut nimic.Absolut nimic! Nici măcar pâine nu am avut. Prânzul… ei pleacă la 12 la şcoalăşi o să fie obligaţi să plece nemâncaţi, că efectiv nu am absolut nimic. Poate,dacă e să vă spun sincer, diseară sau mâine, eventual", a recunoscut mamacopiilor.

Ulcer incipient lavârsta de 11 ani

Celemai mari griji şi le face pentru Ramona, fetiţa de 11 ani, care ar trebui săţină regim şi să ia tratament, pentru că a fost diagnosticată cu un început deulcer.

Venireaiernii ridică noi probleme pentru cei doi părinţi, întrucât copiii nu au nicihaine groase, nici încălţăminte de iarnă.

RozaliaEne susţine că situaţia lor s-a înrăutăţit în urmă cu doi ani, când pentru ea aînceput să fie dificil să mai găsească un loc de muncă, iar salariul bărbatuluisău a fost redus. E decisă însă să lupte cu toate forţele, până la capăt,pentru a-şi păstra familia unită. Nici un sacrificiu nu e prea mare dacă toţicopiii rămân împreună, lângă ea. "Azi m-am sculat de la ora trei şi mă totgândesc ce mănâncă, ce le dau copiilor, unde mă duc, ce fac. Dar niciodată num-am gândit să-i dau de lângă mine. (...) Mi-au pus întrebări cei de laProtecţia Copilului, dar le-am spus că niciodată n-aş renunţa la copiii mei.Le-am zis că mă chinui aşa cum o da Dumnezeu. Am să le dau să mănânce, le dau,nu am - ştiu că et lângă mine, ştiu că nu e amărât şi bătut, şi chinuit, şibatjocorit de alte persoane. Dacă mor eu, da, îi ia statul, dar altfelniciodată nu i-aş da să ajungă prin străini!", a spus categoric femeia.

Cazul a fost preluatde un ONG

Cazullor a fost preluat de Asociaţia Telefonul Copilului, care i-a ajutat deja curechizite şi alimente. Directorul executiv de la Telefonul Copilului, CătălinaFlorea, a atras însă atenţia că acesta nu este un caz singular, în ultimii doiani crescând alarmant numărul solicitărilor venite din partea părinţilor pentruacordarea de sprijin financiar. "Acesta este numai unul dintre multelecazuri de acest tip pe care le înregistrăm în ultimii doi ani. Avem până acumaproape 8.000 de cazuri în care în fiecare dintre ele ni s-a solicitat sprijinfinanciar şi material, deşi nu credeam să ne mai întâlnim cu o astfel de situaţieîncă din perioada 2001 şi 2003. Între timp am scăpat de ele şi chiar am ajunsîn anii 2005 şi 2006 la doar câteva astfel de cazuri. Le puteam număra pedegete, pentru că din 2009 şi până în prezent să ajungem la «generoasa» sumă deaproape 8.000 de cazuri", a declarat Cătălina Florea.

Efectele sărăciei:exploatarea sexuală a copiilor, abuzuri, analfabetism, consum de droguri,sănătate precară

Specialiştiiatrag atenţia că luarea unor măsuri privind reducerea cheltuielilor fără a fifăcute nişte calcule prealabile ar putea avea efecte dezastruoase asupracopiilor, în special a celor care provin din familii sărace.

Fostulsecretar de stat la Autoritatea Naţională pentru Protecţia DrepturilorCopilului, Mariela Neagu, arată că "se pot reduce cheltuielile atunci cândasta este necesar, dar, pentru a nu afecta în mod esenţial viaţa copiilor,acestea trebuie reduse prin politici coerente, oneste şi inteligente, nu prinpolitici hei-rupiste. Din păcate, copiii sunt o investiţie pe termen lung, iarinteresele oamenilor politici sunt, de regulă, pe termen scurt. În plus, faptulcă ei nu votează îi face aproape invizibili pe agenda politică".

Larândul său, preşedintele executiv de la "Salvaţi Copiii", GabrielaAlexandrescu, nu exclude posibilitatea ca procentul copiilor aflaţi sub pragulde sărăcie să se majoreze, mai ales că mulţi dintre românii plecaţi înstrăinătate ar putea fi forţaţi să revină în ţară din cauza lipsei locurilor demuncă. Ea a subliniat că lipsurile materiale pot avea efecte negative şi lanivel emoţional. Pe de altă parte, Alexandrescu a identificat ca şi efecte alecrizei economice, creşterea numărului de copii care cerşesc sau care muncesc pestradă, dar şi a furturilor comise de minori, subliniind că aceste lucruri potfi uşor de observat în marile oraşe.

Pede altă parte, Gabriela Alexandrescu nu exclude posibilitatea apariţiei uneitendinţe a familiilor de a-şi instituţionaliza copiii, pentru o perioadădeterminată de timp, pentru că se gândesc ca măcar ei să aibă ce mânca şi să nusufere de frig.

IleanaSavu, fost secretar de stat la Autoritatea Naţională pentru ProtecţiaDrepturilor Copilului, consideră că minorii sunt primii afectaţi de crizaeconomică, iar efectele sărăciei, în lipsa unor politici publice corecte, s-arputea traduce în timp prin exploatarea prin muncă sau sexuală a copiilor,abuzuri, abandon şcolar, analfabetism sau consum de droguri şi deteriorareastării de sănătate.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638948-10-05

Mai multe imagini:
Copiii - victimele nevinovate ale crizei. Abandonul şcolar, cerşetoria şi instituţionalizarea, consecinţe nefasate ale sărăciei în rândul minorilor
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image