2016-12-04 06:18

EVENIMENT


De meserie parlamentar

 |  21:00
De meserie parlamentar

Din 1990 încoace, prin Parlamentul României s-au perindat foarte mulţi politicieni. Au fost aleşi pe liste, au fost votaţi uninominal sau, pur şi simplu, au fost desemnaţi să reprezinte interesele românilor. Doar nouă dintre ei au fost însă prezenţi în fiecare legislatură, din 1990 şi până astăzi. Numele lor: Bogdan Niculescu-Duvăz, Adrian Năstase, Radu Berceanu, Verestoy Attila, Marko Bela, Frunda Gyorgy, Marton Arpad, Attila Varga şi Karoly Kerekes. Ziarul „Puterea” a vorbit cu primii patru dintre ei, încercând să afle dacă nu cumva au obosit să legifereze şi cum explică ei încrederea scăzută a Legislativului în ochii românilor.

Ce aţi alege între locul din Parlament şi restul ocupaţiilor?

Bogdan Niculescu-Duvăz: Eu m-am dedicat muncii în serviciul public, n-am alte afaceri. N-am de gând să nu mai candidez, nu sunt un ramolit politic. Nici n-am luat decizia 100%.

Adrian Năstase: Nu m-am gândit. Unii au avut cariere parlamentare lungi, alţii mai scurte. La mine carierele sunt complementare. Sunt de 40 de ani profesor şi cred că studenţii sunt în continuare mulţumiţi de cursurile pe care le fac.

Radu Berceanu: N-am cerut locuinţă de protocol, n-am avut SPP-ist, de multe ori conduc eu maşina, n-aş avea o problemă să nu mai fiu aici. Depinde de ce e de făcut. Eu am ce face pe lumea asta, am firmă din ’90.

Verestoy Attila: Alegerile interne au făcut să avem aici oameni potriviţi, de aceea sunt mai vechi pe baricade. Nu sunt legat de scaun, am lucruri în viaţă pe care să le dezvolt. Dar fac faţă şi mă simt legat de proiectul nostru politic.

Ce mobil aveţi pentru a face politică?

B.N.D.: În ‘90 am considerat că toţi cei care au ceva în minte şi o anumită cultură au datoria să se angajeze pentru popor, să facă treabă publică.

A.N.: Am intrat în politică la externe, după 17 de ani de activitate ca profesor, cercetător în drept internaţional. Colegii mei au insistat să vin la Cameră, considerând că, fiind jurist şi având o experienţă de negociere, aş fi potrivit pentru modelarea Parlamentului.

R.B.: Pe 22 decembrie ’89, la Craiova, m-am dus în faţă, m-am urcat, am aruncat tablouri. Dimineaţă am vrut să plec, dar mi-au zis: “Dacă plecăm, vin ăştia înapoi! Mai stăm o zi-două”. Apoi a fost CPUN-ul, ne-a făcut şefi, dintr-una-ntr-alta. Cei care nu doresc cu tot dinadinsul nişte lucruri li se întâmplă.

V.A.: Înainte de ‘89 am avut prieteni care îmi inspirau încrederea că se poate schimba ceva chiar şi atunci.  Am participat la schimbare când erau şanse 50%-50%. Nu cred că putem să ne culcăm pe spate, că lucrurile merg de la sine. E nevoie de timp să remodelezi societatea. Brucan era optimist. 40 de ani.

Ce vă reprezintă ca parlamentar?

B.N.D.: Legea vânătorii, Legea uniformizării preţurilor la irigaţii – ambele abrogate azi. Şi două comune înfiinţate.

A.N.: Am creat, împreună cu alţii, noul Regulament al Camerei. Între 1992 şi 1996 am fost diriginte de şantier la Casa Poporului, când ne-am mutat de la Mitropolie.

R.B.: Dl Năstase a luat decizia să ne mutăm, iar eu am luat praful zi de zi. Am condus lucrările parlamentare ca vicepreşedinte mai mult decât preşedinţii, iar Regulamentul Camerei e în mare parte făcut de mine.

V.A.: Legea investiţiilor străine, în prima formă. Am lucrat şi la prima lege a învăţământului, restabilirea drepturilor de proprietate, co-posesoratul proprietăţilor bisericeşti.

Care a fost cel mai bun Parlament?

B.N.D.: Cel din ‘92-‘96 era cel mai bun, cel mai viu. Chema la ordine Guvernul şi căuta să nu încalce regulile democratice. Deşi eram în Opoziţie, recunosc că Năstase nu-şi permitea să spună: avem puterea, voi plecaţi. Cel mai prost e acesta: nu face nimic, iar Guvernul face ce-i trece prin cap.

A.N.: Dialogul parlamentar cred că a fost foarte intens între 1992 şi 1996, în perioada cât eu am fost preşedintele Camerei.

R.B.: Cel mai bun a fost CPUN-ul, apoi în ordine, restul. Erau oameni cu substanţă, dezbaterea era bună, apoi s-a degradat. Acum, unii care n-au lucrat niciodată, cu facultăţi care nu se ştie la ce folosesc, nu ştiu o limbă străină, n-au carnet categoria B, iar calculatorul e dificil pentru ei, nu s-ar putea angaja nicăieri, dar sunt mari parlamentari - unii chiar lideri de partide.

V.A.: Cel condus de Năstase era cel mai bun pentru ei. Nu vreau să retrăim acea perioadă. A avea mare importanţă nu înseamnă şi a funcţiona bine. Coaliţia din care făcem parte a făcut schimbări profunde.

Parlamentul României se bucură azi de o încredere de numai 7%, conform unei cercetări sociologice recente, realizată de BERD. De ce?

B.N.D.: Mă deranjează că se amestecă. Unul are 70%, altul 2%. E şi o politică greşită care lipseşte de autoritate Parlamentul. E organismul cel mai justificat într-o democraţie. El reprezintă statul şi garantează suveranitatea poporului, nu preşedintele. Acum, în tirania majorităţii, Guvernul dictează. Trimite 90% din legi, pe care noi să le amendăm. Legiferează prin ordonanţe sau asumări ridicole, iar parlamentarii Puterii fac ce li se spune.

A.N.: Există Putere şi Opoziţie. Dacă mi-aţi fi pus întrebarea când eram preşedintele Camerei, între ’92 şi ’96 sau în 2005, vă răspundeam într-un anumit fel. Acum, conducerea Camerei e asigurată de doamna Anastase şi de grupurile parlamentare PDL, cu transferurile de parlamentari, schimbările de regulamente, numărarea voturilor cum le ştiţi. Cred că nu eu ar trebui să răspund la astfel de întrebări. Sper ca lucrurile să se schimbe după alegeri.

R.B.: Oamenii ne cer la audienţe locuri de muncă, pământ şi case, deşi avem altă menire. Sunt nemulţumiţi că ne certăm, deşi asta trebuie să facem. Suntem nişte români aleşi de alţi români - nu putem merge altfel decât toată ţara şi altfel decât s-a decis. Avem o legislaţie care în multe zone e cea care funcţionează în alte ţări perfect, doar că acolo de 600 de ani se taie capete şi mâini pentru asta.

V.A.: Nu în asta se măsoară, fiindcă în toate ţările e la coadă. Oamenii zic aşa şi de bancheri, dar se folosesc de ei. Pentru că e vizibil, Parlamentul preia o parte a nemulţumirilor şi se descarcă asupra lui disfuncţionalităţile societăţii.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639259-10-03



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

SIR
23 Sep 2011

pungasi,unu si unu!IMUNITATE-asta e cuvantul care-i leaga(vorba vine!).fara ea ar fi unde ...ar trebui sa fie!
LAURAS
23 Sep 2011

Trebuie introdus si in parlament sistemul cu maxim 2 mandate. Pana la urma domnii parlamentari vor fi mai atenti cu activitatile desfasurate tinand cont ca dupa 8 ani vor fi descarcati de "grijile" tarii si vor castiga si ei un ban cinstit prin munca. Parlamentarii de profesie nu vor avea nici un interes in bunul mers al lucrurilor si isi vor vedea la nesfarsit de jocurile lor. Parerea mea.
ROBERTA
08 Noi 2012

Hey, kilelr job on that one you guys!
MARIAM
09 Noi 2012

hai ca mi-ai facut pofta cu satul ala de vacanta din miamaa. maximul pe acolo ce l-am incercat cu fii-mea, e telegondola (cam 4-6 ture cap-coada) pe sejur, si trenuletele alea cu locomotiva tractor (aici se pune si cel care pleaca din mall din CT si poposeste in satul de vacanta prin fum de hamsie); ah si delfinariu cu planetariu inclus

Adauga un comentariu

Random image