2016-12-05 16:37

EVENIMENT


Lumea arabă şi visele spulberate ale „revoluţiei iasomiei”

 |  19:01
Lumea arabă şi visele spulberate ale „revoluţiei iasomiei”

La şase luni de la izbucnirea revoluţiilor înţările arabe, multe state continuă să se zbată între aşteptările optimiste aleunor populaţii sărace şi încăpăţânarea cu care insistă regimurile din aceste ţărisă rămână la putere. În Egipt şi Tunisia, regimurile au fost răsturnate, înLibia este război civil în toată regula, în timp ce în Siria, Yemen şi altestate, populaţia protestează pe străzi de mai multe luni de zile. Numărul totalal victimelor a depăşit câteva mii, în toate ţările, însă tot mai multe voci începsă se întrebe în ce direcţie merg statele din lumea arabă care se confruntă cuproteste populare?

ÎnTunisia, primul stat care s-a răsculat împotriva unui regim autoritar, lucrurilesunt departe de a fi mai bune decât înainte de fuga preşedintelui Ben Ali. „Emai bine fără fostul preşedinte... înainte nu puteam discuta despre politică”,afirmă Wassim Herissi, un realizator de emisiuni radio tunisian. „Am avut partede o revoluţie curată. Fostul preşedinte s-a dovedit a fi un laş. A fugit, pur şisimplu. Nu ca la alţii, ca sărmanii libieni, sau în Siria... însă noi am reuşitsă aprindem fitilul celorlalte revoluţii”, mai spune Wassim. Plecarea lui BenAli nu a liniştit însă spiritele în rândul unei populaţii tensionate.Schimbarea de regim reprezintă doar începutul. Efectele sărăciei în care trăiescmajoritatea tunisienilor nu au fost contracarate de guvernul interimar.Atmosfera este în continuare tensionată, iar forţele de ordine apără încontinuare clădirile guvernamentale. În octombrie sunt aşteptate primelealegeri parlamentare libere şi democratice după mai bine de două decenii.Populaţia însă pare mai descumpănită decât la începutul revoltelor, dar nuregretă drumul pe care a ales să meargă. Tot ce se speră în Tunisia este oreducere a ratei şomajului, principala cauză care a şi aprins scânteia revolteiîn ţară.

Scenariulunei revoluţii totale în lumea arabă este departe de a fi îndeplinit. Dacă dupăplecările din fruntea ţării ale lui Ben Ali, în Tunisia, şi Hosni Mubarak, înEgipt, mulţi s-au grăbit să prevadă un efect de domino asupra celorlalte ţăriarabe, la şase luni de la izbucnirea „revoluţiei iasomiei” situaţia se aratămai mult decât complicată. Factorul decisiv pentru deznodământul revoluţiilorl-a constituit armata. Conducătorii militari au hotărât să treacă de parteamanifestanţilor atât în Tunisia, cât şi în Egipt, făcând mult mai uşoară tranziţiaspre un regim democratic. În Libia, regimul condus de colonelul Muammar Gaddaficontinuă să reziste, în ciuda sprijinului primit de rebeli din partea NATO şi astatelor occidentale. Armata este loială şi preşedintelui Siriei, Basharal-Assad, care continuă să menţină controlul asupra puterii în ciuda sutelor demii de oameni care manifestează zilnic pe străzile din Damasc şi celelalte oraşedin ţară. Represiunile violente, soldate cu peste 1.400 de morţi în ultimeletrei luni, au atras critici atât la adresa lui Assad, cât şi asupra NATO, SUAsau Uniunea Europeană, care nu s-au grăbit să acţioneze la fel de prompt ca şi încazul Libiei. Legăturile regimului condus de Bashar al-Assad cu grupareateroristă Hezbollah, din Liban, precum şi sprijinul militar acordat acestuia deIran fac ca, actualmente, Occidentul să stea deoparte în problema siriană. Însfârşit, în Yemen, preşedintele Ali Abdullah Saleh, a reapărut în public dupăce a fost grav rănit în urma unui atac la reşedinţa prezidenţială. Saleh se aflăde mai bine de o lună în Arabia Saudită, unde se tratează în urma arsurilor pecare le-a suferit, însă a declarat că nu renunţă la putere şi că doreşte încontinuare să negocieze cu reprezentanţii opoziţiei.

Dintrecele 22 de state arabe, cinci s-au confruntat cu revolte, iar unul (Bahrain) aavut parte de manifestaţii care au scăzut în intensitate. Restul ţărilor aufost marcate de proteste sporadice, care nu s-au extins la nivel naţional şinici nu au adus schimbări majore în privinţa regimurilor politice. Doar în douăstate - Egipt şi Tunisia - au avut loc schimbări de regimuri, în timp ce înprezent revoltele populare cele mai puternice, dar fără un rezultat concret sedesfăşoară în Libia, Siria şi Yemen. Totodată, în aceste state există şi celemai multe victime - peste 1.000 în fiecare - în privinţa pierderilor de vieţiomeneşti. Pentru statele arabe din Orientul Mijlociu şi nordul Africii,termenul pentru atingerea scopurilor celor care au ieşit în stradă ar putea fide ani buni. Pentru unele state, prima condiţie - organizarea de alegerigenerale democratice - a fost atinsă, în timp ce altele încă se luptă pentruinstaurarea democraţiei. Însă pentru reducerea şomajului şi creşterea calităţiivieţii în aceste state va fi nevoie de mai mult decât de promisiuni electorale şisperanţe vândute de politicieni unor oameni care se luptă cu disperarea şifoametea.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639253-02-17



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

DETECTIV
19 Iul 2011

AIDOMA REVOLUTIEI ROMANE !

Adauga un comentariu

Random image