2016-12-08 10:07

EVENIMENT


Magistratul Mona Pivniceru, preşedintele A.M.R., despre legile anacronice şi puterea politică abuzivă din România: „Mie mi-ar fi frică să mă judec! Mie, personal!”

 |  16:48
Magistratul Mona Pivniceru, preşedintele A.M.R., despre legile anacronice şi puterea politică abuzivă din România: „Mie mi-ar fi frică să mă judec! Mie, personal!”

CotidianulPuterea deschide astăzi seria interviurilor cu cei trei judecători ai ÎnalteiCurţi care concurează pe un loc în Consiliul Superior al Magistraturii,prezentându-vă declaraţiile Monei Pivniceru preşedinte Asociaţiei Magistraţilor din Românaia. Potrivit magistratului, instanţele nu asimileazăjurisprudenţa Curţii Europene şi dau întâietate hotărârilor naţionale aleCurţii Constituţionale. Puterea Executivă îşi arogă un ascendent periculosasupra justiţiei, amestecându-se în cariera magistratului. Ministerul Justiţieivrea trecerea în subordine a INM, în condiţiile în care cei mai mulţi dinfuncţionarii de aici nu au obţinut nici nota 5 la examenele de promovare înprofesie. MJ doreşte reactivarea serviciilor de ascultare în penitenciare, ceeace echivalează cu înfiinţarea SIPA. Sistemul nu primeşte bani săplătească chiriile instanţelor de judecată din ţara sau de citaţii, iarla Secţia Penală a Curţii de Casaţie sunt judecători care muncesc peste noapte,care nu părăsesc clădirea câte 2-3 zile, din cauza volumului imens de dosare.

În deschiderea proiectului privind alegerea Dumneavoastră ca membru în CSM,vorbiţi despre faptul că justiţia este „obligată să-şi apere independenta”. Câte de periculos un stat, care nu-şi asumă „Pactul puterilor cu justiţia”?

Puterea judecătorească trebuie să fie ca o putereindependentă. E un text formal consacrat în Constituţie care necesită o seriede interpretări. Nu trebuie să fii specialist în drept sau să ai studiiaprofundate în drept constituţional, să-ţi dai seama că există o legalitate întreputeri, o separaţie între ele, contagiunea dintre ele fiind doar de natură decolaborare, că aşa este normal, ca la un anumit nivel să existe o armonie întrestructurile statutui. La epoca la care vorbim noi, există un dezechibruextraordinar între puterile statului! În primul rând, noi suntem consideraţi unfel de anexă a executivului. Este ceva fără precedent ca un judecător să fieurmărit disciplinar la sesizarea ministrului de justiţie, pe motiv că a pronunţato anumită soluţie, de un anumit nivel. Este inadmisibil ca reprezentanţi aiExecutivului, să iasă public şi să acuze justiţia, de marasmul general în carese afla societatea românească. Eu îmi aduc aminte în discursul public cuprivire la vizele Schengen. Atunci justiţia a fost acuzată că a făcut cel maimare rău românilor. Noi am prevalat din presa internaţională articole care audat şi explicaţia neintrării în spaţiul Schengen. Am scos programul de aderare înacest spaţiu, în care nici măcar nu era folosit cuvântul „justiţie”. Deci,dincolo de faptul că există o presiune extraordinară asupa sistemului judiciar,există un fel de „gata stabilit” că o lege, sau o ordonanţă primeşte soluţia pecare şi-a imaginat-o emitentul ei. Ori, ele primesc o soluţie, după lege, darlegea nu mai înseamnă consecinţa integrării noastre în spaţiul european, nu înseamnănici legea română, cu atât mai puţin ordonanţele de guvern şi, în nici un cazdecizii ale Curţii Constituţionale, care au stabilit constitutionalitatea uneilegi, nu obligă judecătorul roman. Când a fost acel iureş popular cu soluţiilepronunţate, într-o anumită categorie de cauze, nici nu are importanţă care, eule-am făcut demonstraţia că România a primit o condamnare la Curtea Europeană,pentru că judecătorul naţional, adică noi, cei care aplicăm Convenţia, suntemprimii judecători ai Convenţiei, în loc să înlăturăm de la aplicare o decizie aCurţii Constituţionale şi textul român, ne-am mulţumit cu ce a statuat CurteaConstituţionala, a declarat neconstituţional un text, pe care noi, în bazaacelei hotărâri a Curţii Constituţionale, l-am considerat legal şi l-amaplicat. Or, Curtea Europeană a spus că greşit instanţă naţională s-a mulţumitcu statuarea deciziei Curţii Constituţionale, pe care trebuia să o înlăture dela aplicare, inclusiv textul naţional. Există o neînţelegere a mecanismelor şia conceptului de lege. Pentru că, la momentul la care vorbim, legea nu mai estelegea naţională, este lege naţională numai dacă ea se afla în concordanţă cuConvenţia Europeană. Vorbim despre drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţeanului,în alte domenii sunt altele, da ăsta e domeniul nostru principal de activitate.Deci, prima lege care obligă judecătorul român este legea română, doar dacă,deci, doar dacă, este în consonanţă cu Convenţia Europeană. Noi de asta ne-amoferit expertiza şi am spus, domnule, haideţi să vă explicăm concepţiile,pentru că eu sunt obligată să ţin cont de ele!

Vreţi să spuneţi că deciziile Curţii Europene prevalează faţă de o deciziea Curţii Constituţionale?

Prevalează în faţă oricărei norme! Deci, că este vorba deo lege, de o ordonanţă, de o hotărâre, sau de o decizie a Curţii Constituţionale,toate astea intră în balanţă, în raport cu Convenţia.

Inclusiv în faţa celor din zona executivă, legiuitoare.

În orice domeniul care suporta o reglementare juridică,indiferent din ce structura vine, are o barieră, limita maximă, acceptată deRomânia, transpusă Constituţional, care se cheamă Convenţia Europeană aDrepturilor Omului. Deci, eu nu pot reglementa altfel şi nici contra ei, eutrebuie să ţin cont de un cumul de elemente juridice care e patrimoniul...

Un nucleu...

De un nucleu dur! Nucleul ăsta dur va însoţi statul românîn orice act cu caracter juridic, atâta vreme cât suntem membrii ai ConsiliuluiEuropei.

Mai spuneţi că „respectul autorităţilor faţă de cetăţean şi drepturile luise reflectă direct în numărul excesiv al dosarelor instrumentate de judecători”.Sunt peste 3.000.000 de dosare în stare de judecată în România.

Este un binom simplu, foarte simplu! Dacă un judecătorare un număr rezonabil de dosare de soluţionat, înseamnă că dreptul cetăţeanuluia fost respectat, în sensul că acel judecător, se va apleca, cu totprofesionalismul, cu timpul fizic...Noi am deviat de la concepţiile tradiţionale,noi la momentul la care vorbim, vorbim de alte concepţii, de rezistenţăbiologică, de rezistenţă fizică. Sunt complete penale care au devenit nocturne,sunt judecători care n-au părăsit clădirea de câte două - trei zile! Diferenţadintre ei şi noi, civil, de exemplu, este că noi putem lua dosarele acasă ca săle redactăm. Nu este normal ca un cetăţean cu un drept anume să devină un numărde dosar. Deci, dacă vom privi cetăţenii ca pe numere de dosare, înseamnă căvom rămâne în aceeaşi situaţie, de limită biologică, de limită a timpuluifilozofic care se scurge. Este exclus să poţi instrumenta 60 de dosare! La înaltaCurte 60 de dosare!

Au fost şi mai multe dosare!

Domnule, deci nu se poate! E chestie de reglementare!Deci, când ai dat un drept, l-ai pus în lege, nu trebuie să-l declari public căexistă, trebuie corelativ acestor declaraţii publice, să creezi intrumentelepolitice că acel drept să existe cu adevărat. Şi, dacă există cu adevărat, omulsă-l poată obţine într-un timp rezonabil. Dar, se zice că judecătorul nu scoatedosarul. Mie îmi este indiferent ce dosare judec, din moment ce tot 70 judec.Dar, la primirea dosarului la noi se verifică agenda, ori dacă eu am 70 acuma,70 peste o săptămână, 70 peste o săptămână, când va primi termen acel dosar?Iar noi discutăm de Înaltă Curte de Casaţie!

Ce termene sunt la Secţia Civilă?

Acum, trei - patru luni. Dar asta este cu riscul aglomerăriinoastre. Adică, eu dacă văd că un cetăţean are o cauză, se judecă de cine ştiecând, mă supra-aglomerez eu singură, pentru că aş putea să plătesc o poliţăExecutivului şi să-i spun: domnule, nu se poate biologic! Dar, te gândeşti lacetăţean, ce vină are omul ăsta, să vină din intervale aşa de mari? Dar uniimor între timp! Sunt situaţii în care dreptul lui s-a născut sub o lege, el sejudecă cu structura reglementată prin acea lege, la momentul la care vorbim,structura s-a dizolvat, şi-a înstrăinat patrimoniul! Deci, este o aventură săjudeci în hăţişul ăsta de texte! Şi atunci? Respectam noi dreptul cetăţeanului?

Afirmaţi că „statul român nu-şi respecta nici una din obligaţiile destructura faţă de sistemul judiciar, pentru a pretinde normalitate”. La ce văreferiţi, ce e structura de rezistenţă a sistemului? Unde anume e sincopa?

Deci, sistemul judiciar trebuie să fie organizat foartesimplu. Trebuie să fie un număr de judecători atât de mare, încât să facărezonabile şedinţele, deci număr de judecători. Un judecător trebuie săprimească un volum de activitate, căruia intelectual, profesional şi biologic să-ifacă faţă, nemaipunând la socoteală ca el trebuie să aibă timpul necesar, canoi stăm astăzi în birou şi se modifica Codul Civil, el va intra în octombrire şiare vreo câteva sute de texte noi.

Nu intrăîn octombrie, e declaraţia preşedinteluiCSM.

Nu ştim, noi am fost aseară la o întâlnire cu domnulministru şi am pus la punct nişte chestiuni tehnice ale codului. E greu de luatîn considerare cuvântul cuiva, din moment ce, la acest moment, cuvântul nimănuinu mai înseamnă nimic, decât o afirmaţie pe moment. Dar, noi am făcut pregătirilenecesare, sau discuţiile necesare despre ultimele variante pentru intrarea lor învigoare. Deci, în principiu, statul român are următoarele obligaţii faţă dejudecător: odată - sedii corespunzătoare, doi - număr suficient de judecători,trei- volum rezonabil de dosare, patru- mecanisme care să-i asigure carieraprofesională a judecătorului, salarizare, pensionare şi, o emblemă generală atuturor acestora, independenţa puterii judecătoreşti. Când toate aceste obligaţiide structură, care sunt de la rădăcina puterii judecătoreşti, vor intra în matcălor firească, atunci vom avea o situaţie judiciară normală, în care se va desfăşuraprocesul judiciar.

Subliniaţi obligaţia de a scoate sistemul judiciar din jocurile de imagine,de a feri instituţiile justiţiei de blamul colectiv pentru că profesia demagistrat să nu mai fie una de risc sau curaj. Ce trebuie să facă şi să nu maifacă Ministerul Justiţiei?

Dacă, cel puţin constituţional, exişti ca putere înstat, înseamnă că strategia de dezvoltare a acelei puteri trebuie să şi-o facăputerea în sine. Or, la ora actuală, strategia de dezvoltare a sistemuluijudiciar este făcută de Executiv. Aşa este hotărârea de Guvern prin care aorganizat Ministerul de Justiţie. Dar, este nefiresc că strategia unei puteri săfie făcută de o altă putere. Pentru că ajungem la următorul paradox: s-auinserat în strategia de dezvoltare a Ministerului de Justiţie, câteva aspecte,care sunt halucinante! Mutarea Inspecţiei Judiciare la Parlament sau laExecutiv, ceea ce înseamnă pierderea puterii judecătoreşti! Trecerea INM-ului însubordinea Ministerului de Justiţie. Asta este o altă aberaţie! Din cadreleMinisterului de Justiţie, foarte puţini au reuşit să intre la INM. Restul, suntlaboratorul juridic al ministerului, mulţi dintre ei n-au reuşit să ia nota 5,măcar! Ei fac legile României?! Dau examene sub egida Ministerului de Justiţie şiajung în ranguri profesionale concurenţiale cu noi pentru că ei sunt asimilaţicu judecătorii. Păi, nu vă supăraţi, un funcţionar de la Ministrul de Justiţie,chiar dacă are pregătire juridică, poate să facă o hârtie de 10 ori, într-o lunăpoate să facă o hârtie, i-o rupe ministrul de o sută de ori! El e asimilatjudecătorului? Păi, eu într-o lună pronunţ 300 de hotărâri, sau 100 de hotărâriîn care am decis asupra unui drept, în care am răspunderea soluţiei pe care amdat-o şi a implicaţiilor pe care le are şi am celelate interdicţii ale judecătorului.Cum putem noi să fim asimilaţi? Păi se poate, să se întâmple să treacă INM-ulla Ministerul de Justiţie? S-a mai spus acolo să fie sancţiuni, iniţiatorulsancţiunilor disciplinare să fie ministrul de justiţie. Da, de ce ministrul dejustiţie să aibă prerogative în domeniul ăsta când am un organ specializat,creat prin lege, CSM-ul?

Unde sunt aceste propuneri, cine le-a iniţiat?

Nu, de acum, se află în strategia Ministerului de Justiţie,sub auspiciile în care ne aflăm! S-a mai spus că ar trebui reactivateserviciile de ascultare specializate din închisori. Or, noi suntem în anul 2011!

Au existat, am avut asemenea servicii?

Tradiţionalele servicii SIPA, care în strategiaMinisterului de Justiţie se vor a fi reactivate.

De ce să le reactiveze?

Domnule, probabil că se înscrie în circuitul general.Dar, e normal? Astea sunt câteva puncte din viziunea Executivului.

Păi, dacă sunt reactivate serviciile de ascultare în închisori, se reînfiinţeazăSIPA!

Nu asta înseamnă? Într-o formulă elegantă, reînfiinţareaserviciilor specializate de ascultare în închisori, înseamnă înfiinţarea SIPA! Înanul de graţie 2011, când avem o umbrelă democratică, sub care se pare că nuprea se intampa lucruri democratice!

Ce spun cei care susţin înfiinţarea SIPA?

Nu este motivat. Deci, asta este strategia MJ-ului, carea fost lăudata de Comisia Europeană! Eu vin şi spun aşa- puterea executivă facestrategia de dezvoltare a sistemului judiciar? Sau, sistemul judiciar îşi facepropria strategie de dezvoltare? Sigur, discutând-o cu celelalte puteri! Dar,nu poţi tu să-mi impui viziunea ta executivă într-o putere independentă. Maisunt şi alte chestiuni. De exemplu, ministrul se pronunţă, eu n-am nimic cunici un ministru, cu absolut nimeni ca persoană, dar, ministru este parteexecutivă. El se pronunţa asupra carierei magistraţilor? Da, de unde cunoaşteministrul care ar fi cariera magistraţilor? Dacă i-a interzis Constituţia să sepronunţe în ce priveşte abaterile judecătorilor, el poate să se pronunţe înpositivitatea lucrurilor? Cum să te pronunţi tu la numirea unui judecător,executiv fiind?! Deci, noi trebuie să intrăm în nişte limite normale,rezonabile.

Discuţiile astea se făceau şi înainte să se înfiinţeze CSM, dar noi avemCSM, adică...

Păi tocmai de asta! Noi avem nişte organisme, asta esteautoritatea şi competenţă lor. Şi acuma eu vin cu alte adaosuri, de natură a lefragiliza? Eu nu spun să nu existe colaborare între puteri, nu spun să nu vinădomnul ministru la CSM, trebuie văzută limita şi măsura în care el se poatepronunţa sau nu asupra unor chestiuni, care ţin de o altă putere.

Ministrul e în CSM.

El este în CSM. Eu i-aş limita rolul doar la chestiunilecare presupun o colaborare cu executivul, sau în domenii care au contingenţăunele cu altele, ca să ei cunoştinţă de ce probleme am, să le pui pe masăGuvernului, nu să-mi impui tu punctul tău de vedere!

De ce din 2004, an în care a fost adoptată Legea de organizare judiciară, pânăîn 2011 nu a fost posibilă asigurarea finanţării instanţelor de către ICCJ,banii fiind alocaţi tot prin Ministerul Justiţiei?

Deci, asta este formula cea mai vizibilă de subordonare asistemului judiciar. Dacă l-ai subordonat financiar, de acum în colo se poate întâmplaorice! Există în legea de organizare judecătorească un text care spune că ÎnaltaCurte administrează bugetul justiţiei. Acel text este suspendat anual, decitextul există, noi nu avem nevoie să reglementăm. Îl avem în lege, numai că elnu se poate aplica, pentru că prin ordonanţe de Guvern, în fiecare an, dispoziţiilelui sunt suspendate. Şi acum, problemă! Înalta Curte este ordonator de credite şiîşi administrează bugetul singură, Parchetul General, care face parte dinstructura de organizare judiciară a corpului de magistraţi are bugetindependent şi merge în Parlament şi îl susţine singur, deci, o parte componentăa sistemului are o independenţă bugetară, iar instanţele, toate celelate instanţe,sistemul judiciar e la dispoziţia ministrului de justiţie. „Quod eratdemonstrandum!” Asta a şi fost unul din punctele din protestul nostru. Pentru că,eu nu vreau să mă plâng aici, sper că sunt nişte momente depăşite, dar suntinstanţe în ţara care au ajuns cu situaţia financiară ca înainte de protest.Chirii nu pot plăti, iar nu au bani de citaţii, maşinile care transportă dosaresunt trase pe dreapta pentru că n-au benzină şi aşa mai departe! Asta e ochestiune de care încă nu m-am ocupat, dar, deja, sunt voci de la conducătoriide instanţă că încet, dar sigur, ne apropiem de aceeaşi situaţie. Or, finanţareasistemului judiciar nu înseamnă să plăteşti judecătorul, înseamnă că dacătrebuie să trimiţi o citaţie, trimite-o, că altfel n-are rost să-i dai termenla om, dacă eu ştiu precis că tu n-ai trimis citaţia! La ce să-mi bat eu joc,din 10 oameni să vină trei, când eu ştiu că pe ceilalţi nu i-am citat? Unsediu, care se cheamă spaţiul unde funcţionează o putere în stat, tu să nu fii înstare să plăteşti chiria? Dar, normal, cum sunt celelate clădiri publice careau publicate în Monitorul Oficial adresa cu sediul lor, noi stăm în spaţii închiriateparticulare? Discutăm despre putere în stat!

De ce fel de garanţii au nevoie magistraţii? Cum vedeţi modificarea Legiiprivind statutul judecătorilor şi procurorilor, din această perspectivă?

Cel mai important câştig pentru oricine, de oriunde esteindependenţa puterii judecătoreşti. S-a văzut în aceste situaţii tulburisociale, cât e de important să ai un judecător independent, care să poatăstatua dincolo de implicaţiile administrative, dincolo de abuzurile administraţiei,dincolo de celelate, de contextul general, să poată statua doar în baza legii!Deci, părerea mea este că singurul element de stabilitate, singurul element destabilitate este justiţia. Eu nu spun că ea este perfectă! Eu nu spun că ea nupoate fi adusă la nişte standarde care cu adevărat să corespundă... Eu vă spunsincer, mie mi-ar fi frică să mă judec! Mie, personal! Dacă eu am 70 de dosarecu care intru, dreptul meu s-a născut acum doi ani, a mai apărut o ordonanţă, amai schimbat competenţa. Spuneţi-mi, vă rog, ce minte trebuie să aibă un judecătorsă meargă pe firul reglementărilor aşa? Să ajung la o concluzie că eu nu mai amo entitate cu care mă judec?

Spuneaţi acum câţiva ani că aveţi în câteva rânduri dispoziţii ale legiiaplicate şi pe câteva pagini modificările acelei legi.

Da!

Ce s-a schimbat de atunci până azi?

Nimic! Noi continuăm în aceeaşi inflaţie, hemoragielegislativă. Acum e mai grav ca înainte. Că, măcar legea era schimbată cu unact normativ de aceeaşi valoare juridică. Acum, legea este schimbată prinordonanţa de guvern, dispoziţii din ea, suspendate, ordonanţele între ele, vădaţi seama, ce iureş legislativ! Noi nu avem un cadru...Sunt câteva întrebărisimple pe care trebuie să şi le pună oricine. Domnule, ce dorim să reglementam?Reglementeaz-o simplu, să priceapă şi omul, dacă are sau nu are un drept, săpricep şi eu care este cadrul juridic să mă pronunţ la acel drept, fă nişteproceduri suple! Degeaba declari public că vrei termen de pe o zi pe alta! Păi,dă-le la toate termen mâine! Eu mâine am deja 70 date, îmi dai 100, îmidai 200, e posibil mental, să concepi aşa? Deci, tu nu dai termen mâine, nu cănu vreau eu să le judec, sau că nu vin la serviciu, că mă ocup cu asta. Eu am olistă prestabilită, mai încape ceva pe lista asta pentru mâine? Noi trenbuie săfacem declaraţii corecte şi principiale, să spunem, domnule, hai să ne gândimcum să facem cu adevărat să terminăm cu lentoarea proceselor! Dar, modificaprocedurile! Păi, aşa cum arată procedura şi până acum şi de acum înainte, suntcâteva termene obligatorii, care alea, orice s-ar întâmpla, nu ai cum să nu ledai!

Cum se va reda ÎnalteiCurţi atribuţii de justiţie şi de casaţie, când ea judecă şi va judecă şi dupănoile coduri, toate recursurile?

Chestiunea asta, în principiu, s-a mai clarificat cumva.Există un paradox extraordinar! După Constituţie, Înalta Curte trebuie săasigure aplicarea şi interpretarea unitară a legii. Asta este misiunea constituţionalaa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin jocul unor competenţe reziduale,care vin din legi speciale, Înalta Curte judecă azi ca o instanţă de dreptcomun. Adică, judecă, la fel ca celelate instanţe care au în competenţarecursul, recursul. Uitaţi-vă, dosarele! Măcar, nici nu sunt chestiuni esenţialeale dreptului, să spun- domnule, marchez viziunea asta juridică, într-o problemăimportantă de drept. Şi atunci? Noi am spus, domnule, fă ceva cu codul ăsta!Ori dă-mi, selectează problematicile juridice, în aşa manieră încât, ceea cepronunţ eu să aibă un impact general asupra tuturor judecăţilor, da nu-mi dacompetenţe reziduale, care nici nu sunt profunde în drept, nici nu marchează,ci doar faptul că le judec. Deci, sunt cauze care au o complexitate similară cuacelora de la judecătorii sau tribunale. Nu de asta sunt Înaltă Curte de Casaţie!Pentru că în lege când te uiţi competenţa e limitată, este cu adevărat limitată,dar, fiind o singură instanţă, vin din toată ţara şi te potopesc ca trupele deocupaţie! Deci, efectiv îţi ea tot timpul şi nu poţi să-ţi mai atingi misiuneata constituţională, unificarea practicii! Şi atunci, eu am spus aşa-domnule, ia-mi din competenţa reziduală, de drept comun! Hai să facem ceva! Oridă-mi-le numai pe alea, să alegem noi probleme de drept, care cu adevărat sămarcheze destinul instituţiilor juridice. Dar, ia-mi-le pe astea! Că de ce săjudec eu erori judiciare, care nici măcar nu le-am stabilit eu, că le-austabilit alţii în hotărâri penale? Judecă tribunalele şi curţile de apelchestiuni mult mai complicate ca volum şi eu stabilesc un cuantum de 2,50 lei!Asta-i o problemă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie?

Noile Coduri?

Noile coduri parţial rezolvă problema asta! Dar, vomvedea impactul, pentru că acum la noile coduri va veni chestiunea prejudicială şinoi, cumva, să zicem, cumva, am scos pletora asta de dosare, care n-au ce căutala Înalta Curte de Casaţie şi să rămânem cu alea care au o anumită gravitate şicomplexitate şi cu chestiunile prejudiciale. Dar noi n-am estimat, încă, ce înseamnăchestiunea prejudicială. Pentru că, potrivit textului, tribunalele şi curţilede apel, care se pronunţă în ultim grad de juristicţie, pot adresa Înaltei Curţio întrebare preliminară, eu îi zic chestiune prejudicială. Ei întreabă -domnule, cum s-ar aplică textul ăsta? După cum îi codul, eu să fiu la tribunalsau la curtea de apel, nu m-aş mai concentra să aplic eu acel text de lege, dacălegea îmi permite să întreb pe Înalta Curte. Ce mai câştig eu de aici? Mai câştigun termen de şase luni, că-l suspend la mine şi las Înalta Curte să se pronunţe.Acum, imaginaţi-vă 42 de tribunale şi 15 curţi de apel, 57 de instanţe care pottrimite chestiuni prejudiciale. Care va fi volumul de activitate, numai peaceastă chestiune?

De unde a venit această reglementare, cine a propus-o?

Reglementarea s-a voit a fi similară cu cea de la CurteaEuropeană de Justiţie de la Luxembourg.

Înalta Curte e instanţă naţională.

E instanţă naţională! Sigur că ar fi un mecanism maifacil cumva, mai accesibil ca el să poată explica, domnule, textul îl explici înprincipiu, nu-l explici la speţă. Dar, de la 57 de instante să-ţi vină întrebări,pe diverse chestii...Eu pot să spun art 998, în condiţiile în care situaţiaasta n-ar fi cumva situaţia asta, se aplică şi varianta asta. Chestiunea prejudicială,o dată tranşata, ea leagă că interpretare. Deci, trebuie cercetare ştiinţificăpe acest text de lege, tu trebuie să prezinţi toate nuanţele, că poate întrebareapriveşte o latură a acelui text, dar dacă cineva e în posesia hotărârii şi elare o altă nuanţă a acelui text, el poate iarăşi să interpreteze că acea nuanţăse referă doar la prima latură.

Cum reparaţi această disfuncţionalitate?

Nu ştiu, să vedem! Pe mine nu mă deranjează în principiuchestiunea prejudicială, dar noi nu putem estima volumul, nu putem estimaconduita instanţelor, care poate să nu-şi asume nici o răspundere, să spună -domnule, las Înalta Curte să interpreteze, mie dă-mi textul şi eu îl aplic lamine, aşa cum l-a interpretat curtea.

Cum estimaţi un mecanism care să determine magistraţii de la tribunal şi dela curţile de apel să nu abuzeze de această instituţie?

N-am nici o estimare, dar eu scontez pe profesionalismuljudecătorilor, pe seriozitatea şi autoritatea lor profesională. Că dacă e untext simplu, sau un text care tu, ca judecător trebuie să-l aplici, nu văd dece l-ai trimite la Înalta Curte!

Vreţi ca Înalta Curte să aibă trei reprezentanţi la Curtea Constituţionala,dar mai doriţi, lucru nemaipomenit până acum, ca această instituţie să devină osecţie a Curţii de Casaţie. Cum, politicul să renunţe la influenţă, vreau săspun la numirile de la Curtea Constituţională?

Curtea Constituţionala nici nu ar trebui să fie o instanţăpolitică. Ea după lege este o instanţă politică, pentru că aia e origineanumirilor. Curtea Constituţionala ar trebui să fie instanţă de experţi îndrept, de profesionişti în drept care să analizeze coliziunea cu Constituţia aunui text, fără nici o implicaţie politică. Nu poţi să pui emblema unei instituţiicare rămâne ipotetic şi după ce aceia nu mai sunt la putere. Ea trebuiedegrevată de orice implicaţie politică. Trebuie să fie un organismprofesionalist, constituţionalist, care asta trebuie să facă. Domnule, ecompatibil, sau nu, cu Constituţia?

Să devină o secţie a Curţii de Casaţie?

Ar putea să fie o secţie a Curţii de Casaţie, să fieexperţi în problema asta şi atâta să analizeze fără conotaţii politice, fărăimplicaţii! Atât, coliziunea sau nu cu Constituţia a unui text.

Cine ar putea să-i numească pe aceşti magistraţi?

Sunt canoane profesionale după care pot fi recrutaţi, iarvarianta europeană nu este asta pe care am propus-o eu ca secţie a Înaltei Curţi,care am văzut că a îmbrăţişat-o mai multă lume. De fapt, misiunea CurţiiConstituţionale este să armonizeze la nivel constituţional raportul dintreputeri. Din cauza asta, trei din executiv, trei din legislativ şi trei dinputerea judiciară. Ca puterile judiciare, reunite în felul ăsta, analizeazăcompatibilitatea cu Constituţia. Ăsta este firescul lucrurilor! Dar, asta esteo republică, cum era Falansterul de la Scăeni, cum se cheamă? O „civitas solis”,o imagine proiectată a unei normalităţi.

Referitor la Inspecţia Judiciară, subliniaţi că trebuie să se poată sesizadin oficiu.

E normal să se sesizeze din oficiu. Sunt foarte multe încălcăriale regulilor noastre, ale firescului activităţii noastre, care rămân undeva înafara sancţiunilor. Totuşi, când ţi-ai ales carierea de judecător ea implică, înafara interdicţiilor, şi lipsa unor drepturi. Că noi nu vorbim aici că am ointerdicţie, nu, mie îmi lipseşte acest drept, din patrimoniul meu mie îmilipsesc foarte multe drepturi. De asta trebuie compensate în alte feluri. Dar,raportat la conduita judecătorilor, profesional şi extraprofesional, domnule,sesizează-te din oficiu! Nu e normal să mă duc la televizor să văd conduitecare ar intră sub jurisdicţia noastră. Într-o formă sau alta, eu nu ştiu care.Trebuie găsite modalităţi. Totuşi, dacă ţi-ai ales să fii judecător ca profesietrebuie să ai rigoarea conduitei acestei cariere.

&nb


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639250-04-12



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image