2016-12-03 00:32

EVENIMENT


România, țara fară nici un drept. Legea micii reforme în justiție, mai tare decât Constituția

 |  19:13
România, țara fară nici un drept. Legea micii reforme în justiție, mai tare decât Constituția

Șoferii români audevenit ținte sigure ale sistemului instituit de Legea micii reforme în justiție,promovată de ministrul de resort Cătălin Predoiu. Prin acest act normativ,procesele-verbale întocmite de agenții Poliției Rutiere care sunt atacate îninstanță nu au nici o cale de atac. Deși procesele-verbale nu sunt însoțite devreo probă care să confirme săvârșirea unei nereguli pe drumurile publice,judecătorii le verifică superficial temeinicia și decid dictatorial suspendareapermisului de conducere. Această situație a devenit un fapt la ordinea zilei,semnalat de foarte mulți conducători auto care, în lipsa dreptului de a atacahotărârile judecătorești emise astfel, apelează la presă pentru a trage unsemnal de alarmă. Legea micii reforme în justiție contravine prevederilorstatuate în Constituția României și în Convenția Europeană a Drepturilor Omuluiprivind dreptul la un proces echitabil și la atacarea deciziilor instanțelor defond.

Iată,pe scurt, ce se poate întâmpla dacă ești șofer în România. Conduci autoturismulfără să încalci vreo regulă de circulație și te oprești la semafor, la culoarearoșie. Imediat, un agent al Poliției Rutiere îți face semn să tragi pe dreapta șiîți aduce la cunoștință că ai încălcat prevederile Codului rutier, săvârșind ofaptă contravențională sancționată cu amendă și cu suspendarea permisului deconducere. În zadar încerci să explici, de bună-credință, că nu ai încălcatvreo regulă și îi ceri polițistului să facă dovada contrarie. Agentul opreștela întâmplare un martor asistent, de regulă un alt șofer care nu ar face nimiccare să-l supere pe polițist, care semnează ca primarul procesul-verbal. Încalitate de proaspăt contravenient, ești obligat prin lege să semnezi procesul-verbalde constatare a sancțiunii, cu posibilitatea de a nota, într-o căsuţăspecială, dacă ești sau nu de acord cusancțiunea aplicată. Mai mult, pentru că ai impresia că trăiești într-un statde drept, ai teoretic posibilitatea de a ataca procesul-verbal în instanță.

Deaici, lucrurile stau exact ca în România fără drepturi. De cele mai multe ori,cauza este judecată de un magistrat fără experiență, tânăr și avid de afirmare.Acești judecători trec fără probleme peste etapele prevăzute de lege prin care sunt obligați să administreze toate probele și,știind că decizia pe care o va lua, nu mai poate fi atacată cu recurs, taie încarne vie. Lucrurile nu se opresc însă aici. Batjocura la care șoferul româneste supus continuă cu așa-zisa comunicare a hotărârii în termen legal. Laredacție am primit o sesizare, însoțită de documente, care atestă că un șofersancționat cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurilepublice și care a atacat în instanță procesul-verbal, a pierdut în lunafebruarie procesul. Numai că instanța a comunicat contravenientului hotărâreaabia în luna aprilie. Legea spune că, în termen de 15 zile de la soluția instanței,cel în cauză trebuie să predea Poliției Rutiere permisul de conducere. În cazcontrar, perioada de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule seprelungește cu încă o lună și chiar se poate întocmi pe numele său dosar penalpentru conducere fără permis.

Fără filmare, fărăpoze și fără martori

Cași cazuistică, facem referire la conținutul Sentinței Civile cu nr. 2379/2011,emisă în ședința publică a Judecătoriei Sectorului 1 de către judecătoareaRaluca Bîrsășteanu. Având de cercetat temeinicia unui proces verbal întocmit ladata de 22 decembrie 2009 de Brigada de Poliție Rutieră a Municipiului Bucureștipe numele unui bucureștean, judecătoarea în cauză a tratat superficial lipsaprobelor agentului constatator și a respins orice probă pe care ar fi putut-oaduce-o petentul. În fapt, șoferul în cauză este acuzat că a circulat peculoarea roșie a semaforului electric de pe șoseaua Kiseleff și că ar fi pătrunsîn intersecția din Piața Victoriei, oprind la culoarea roșie a semaforuluiinstalat aici. Agentul rutier menționează în fața instanței, prin întâmpinare,că fapta nu a fost înregistrată video sau fotografiată, ea neputând fi susținutănici măcar de proba cu martorii ocular. În schimb, polițistul a apelat laserviciile unui martor asistent care să semneze încheierea procesului-verbal deconstatare.

Înmotivarea deciziei, judecătoarea Raluca Bîrsășteanu susține că “verificând, înconformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OUG 2/2002, legalitateaprocesului-verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilorlegale incidente”. Iată ce spune alineatul 1 al articolului 34 din OUG 2/2002:“Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta afost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoanecitate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzutede lege, necesare în vederea verificării legalității și temeinicieiprocesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite,precum și asupra măsurii confiscării”. Astfel, înainte de a respinge acțiunea șoferuluiîn cauză, judecătoarea ar fi trebuit să administreze orice probă prevăzută delege. Probe ale Poliției Rutiere și probe ale celui sancționat.Șoferulîn cauză a cerut să fie administrată proba cu martori, ceea ce judecătoarea arespins din start. În schimb, a admis proba cu martori ai Poliției Rutiere. Cea reieșit? Nimic care să dovedească săvârșirea faptei. Cităm din încheierea de ședință:“Instanța a administrat proba testimonială cu martorul asistent care nu a fost înmăsură să relateze informații despre fapta contravențională, însă a recunoscutcă a semnat procesul-verbal”. Aceeașijudecătoare, care a respins orice cerere de intervenție a șoferului, mai susținecă petentul, deși a avut posibilitatea exercitării drepturilor procesuale, nu aadus probe în susținerea plângerii. Acest lucru este absurd și prin prismafaptului că petentul a precizat în plângere că agentul constatator nu aveavizibilitate din poziția în care se afla pentru a constata că a trecut peculoarea roșie. Instanța ar fi putut dispune efectuarea unei reconstituiri caresă confirme sau să infirme această afirmație. Nu a făcut-o. Toate aceste probe,dacă ar fi fost administrate de instanță, ar fi creat cadrul legal instituit deprevederile art. 34 alin. 1 din OUG 2/2001, la care face referire judecătoarea încauză atunci când afirmă că “cu privire la temeinicia procesului- verbal,instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire laforța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă căprocesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în dreptpână la proba contrarie”. Care probă contrarie, dacă ea nu a fost admisă dejudecător?

Comunicarea hotărârii,altă batjocură

Așacum deja se poate anticipa, judecătoarea a dat câștig de cauză PolițieiRutiere. Hotărârea a fost pronunțată la data de 9 februarie 2011, fără citarea șoferului,la mai bine de un an de la comiterea faptei. Însă Hotărârea a fost redactată ladata de 28 martie 2011, iar Comunicarea are data de intrare la Poșta Română în6 aprilie, în timp ce data ieșirii din poștă este 7 aprilie. Legea spune clar că,în caz de respingere a acțiunii, persoana sancționată este obligată să predea PolițieiRutiere permisul de conducere în termen de maximum 15 zile de la data pronunțăriihotărârii. În situația de față, persoana sancționată a luat la cunoștințădespre pierderea procesului la fix două luni de la pronunțare. Șoferul în cauzăriscă, astfel, ca, din vina instanței, să i se prelungească perioada suspendăriidreptului de a conduce autovehicule cu încă 30 de zile.

Cuvântul polițistului- literă de lege, fără drept de recurs

Legea 202/2010, privind Reforma micii reforme în justiție,pune capăt dreptului unui șofer sancționat la un proces echitabil și la exercitareacăilor de atac. Practic, o hotărâre judecătorească pronunțată de instanța defond este irevocabilă, ca urmare a acestor noi prevederi instituite la inițiativaministrului Cătălin Predoiu. Dacă alineatul al doilea al art. 34 din OUG2/2001 permitea ca Hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea săpoată fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, Legea 202, încuprinsul articolului IX, introduce sintagma “dacă prin lege nu se prevedealtfel”. Adică altfel cum? Simplu. Aceeași Lege 202/2010 modifică articolul 118al Ordonanței de Urgență a Guvernului 195/2002 privind circulația pe drumurilepublice în sensul că introduce alineatul 3.1 prin care se statuează următorulfapt: “Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângereaeste definitivă și irevocabilă”. Cu alte cuvinte, dacă un judecător din Românianu ia în calcul, atunci când efectuează o cercetare judecătorească, decât ceeace scrie în procesul verbal întocmit de agentul rutier, fără a administra probeîn favoarea celui care a atacat acest proces verbal, nici un șofer nu poateataca hotărârea cu recurs. Acest fapt aduce în discuție o situație clară deneconstituționalitate a Legii 202/2010, având în vedere că, în ConstituțiaRomâniei, la articolul 129, legiuitorul a statuat că “împotriva hotărârilorjudecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile deatac, în condițiile legii”. Adică fondul poate fi atacat cu apel, iar apelul curecurs.

“Împotriva hotărârilor judecătorești, părțileinteresate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiilelegii”

(articolul129, Constituția României)

Avocat:Legea micii reforme în justiție încalcă și Convenţia Europeană a DrepturilorOmului

Potrivit avocatului Andreea Dumitrescu, „prineliminarea recursului din materia contravenţiilor rutiere se creează premise cepot determina încălcarea anumitor prevederi din Convenţia Europeană aDrepturilor Omului şi, mai precis, a art. 6 din Convenţie (dreptul la un procesechitabil) şi a art. 13 din Convenţie (dreptul la un recurs efectiv). Pe dealtă parte, privite prin prisma jurisprudenţei şi a viziunii Curţii Europene aDrepturilor Omului care asimilează domeniul contravenţionalului sferei de dreptpenal, s-ar putea conchide că modificările aduse art. 118 din O.U.G. 195/2002contravin chiar şi Protocolului nr. 7 la Convenţie, din cauza nerespectăriidreptului la două grade de jurisdicţie”. (extras din comentariul avocatului AndreeaDumitrescu, postat, la 12 ianuarie 2011, pe site-ul cabinetului său deavocatură)

Articolul6 - Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoană are dreptul la judecareacauzei sale în mod echitabil, public şi în termen rezonabil, de către oinstanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fieasupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupratemeiniciei oricărei acuzaţii penale îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuiesă fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fiinterzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţia acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţiinaţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sauprotecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsuraconsiderată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale,publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

2. Orice persoană acuzată de o infracţiuneeste prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul:

a. să fie informat, în termenul cel maiscurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, despre natuta şicauza acuzaţiei aduse împotriva sa;

b. să dispună de timpul şi de înlesnirilenecesare pregătirii apărării sale;

c. să se apere el însuşi sau să fie asistatde un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesareremunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu,atunci când interesele justiţiei o cer;

d. să audieze sau să solicite audiereamartorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării înaceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;

e. să fie asistat gratuit de un interpret,dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.

Articolul13 - Dreptul la un recurs efectiv

Orice persoană ale cărei drepturi şilibertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate are dreptul de ase adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi dacă încălcarea ar fi fostcomisă de persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

(Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului)


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639243-08-17

Mai multe imagini:
România, țara fară nici un drept. Legea micii reforme în justiție, mai tare decât Constituția
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

SILE
14 Apr 2011

Va cxxxxi pe voi degeaba. Problema de fond a Romaniei e mentalitatea de lemn care ne-a procopsit cu o constitutie gaunoasa si un cotet legislativ care daca nu vor fi demolate si inlocuite cu un edificiu legislativ teafar, orice incercare de iesire din sistem va RAMINE DOAR INCERCARE.Pentru simplul motiv ca orice decizie trebuie sa aiba temeiul legii iar legea sa fia aplicata de oameni profesionisti si integri.Iar conditia de baza e ca legea sa fie de calitate. O zi buna !

Adauga un comentariu

Random image