2018-06-24 08:34


Importanţa Mării Chinei de Sud din punct de vedere geopolitic

 |  18:43
Importanţa Mării Chinei de Sud din punct de vedere geopolitic

Pe 27 octombrie, Flota Statelor Unite a trimis distrugătorul american USS Lassen la o distanță de 12 mile nautice (aproximativ 22 km) de o serie de insule artificiale construite de Republica Populară Chineză. Incidentul a avut loc în apropierea recifelor Subi și Mischief, care fac parte din arhipelagul Spratly al Mării Chinei de Sud. Operațiunea americană fusese anunțată cu 24 de ore înainte de derularea ei propriu-zisă, fiind precizată inclusiv distanța la care distrugătorul va naviga raportat la insulele artificiale chinezești.

Chiar și-așa, autoritățile chineze au părut a fi surprinse de acțiune, răspunzând prin interceptarea vasului american și prin transmiterea unui protest diplomatic. Acesta a precizat că patrula americană a reprezentat o „acțiune coercitivă, care urmărește să militarizeze regiunea Mării Chinei de Sud” și un „abuz la adresa libertății de navigație în conformitate cu dreptul internațional”.

În ciuda protestelor, oficialii americani au precizat că operațiunile de patrulare vor deveni o constantă, ele fiind de fapt parte a unei operațiuni mai ample al cărei rol ar fi acela de a asigura libertatea de navigație în apele internaționale ale Mării Chinei de Sud.

Deși pare a fi un caz minor și izolat, în realitate el este un simptom al unei probleme regionale mult mai ample, care implică toate statele cu acces la Marea Chinei de Sud, plus Statele Unite.

Scopul insulelor artificiale

Importanţa Mării Chinei de Sud din punct de vedere geopolitic
zoom
În 2014, Republica Populară Chineză a început construcția unor insule artificiale în arhipelagul Spratly al Mării Chinei de Sud. Ulterior au fost construite și baze aeriene militare, stații radar, locuințe, stații de observare marină și au fost trimise trupe. În combinație cu aceste planuri au mai fost construite platforme petrolifere, au fost trimise nave de război în patrulare, iar nave de pescuit chineze își fac apariția în regiune. Nu este o strategie nouă și, cu siguranță, China nu este singurul stat care o utilizează în Marea Chinei de Sud. Este însă țara care o utilizează cel mai intens și cel mai agresiv.

 Prin construirea de insule se urmărește atingerea mai multor obiective. În primul rând, ocuparea unui spațiu cât mai mare din suprafața Mării Chinei de Sud. În al doilea rând, se dorește întărirea prezenței fizice chineze în spațiul ocupat și descurajarea pretențiilor teritoriale ale celorlalte țări. În al treilea rând, se urmărește crearea suportului legal pentru recunoașterea ocupării teritoriilor în cauză.

Pentru atingerea acestui ultim scop, Beijingul mizează pe o serie de prevederi legale stipulate de Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Dreptul Mării (United Nations Convention on the Law of the Sea) cu privire la statutul insulelor. În conformitate cu aceste prevederi, orice stat care deține o insulă are dreptul la tot teritoriul din jurul ei pe o rază de 12 mile nautice (22 km). Mai mult decât atât, insula respectivă are și o rază de 200 de mile nautice (370 km) de zonă economică exclusivă.

Ce pierde din vedere Beijingul (voit sau nu) este faptul că aceste prevederi se aplică doar insulelor apărute pe cale naturală, și nu și celor artificiale. Cele artificiale nu beneficiază nici de 12 mile nautice teritoriale și nici de 200 de mile ca zonă economică exclusivă. Nu beneficiază decât de o zonă de siguranță pe o rază de 500 de metri. Prin urmare, conform Convenției Națiunilor Unite, acțiunile Chinei sunt ilegale, întrucât insulele sunt construite în apele internaționale.

Ceilalți actori regionali implicați în disputele teritoriale

Ce complică problema este faptul că Republica Populară Chineză nu este singurul stat cu pretenții teritoriale în Marea Chinei de Sud, chiar dacă pretențiile ei le depășesc cu mult pe cele ale celorlalte state. Pe listă mai putem adăuga Malaiezia, Filipine, Vietnam, Taiwan, Indonezia și Brunei. Toate aceste state au pretenții teritoriale care le pun într-o poziție conflictuală unele cu celelalte, dar și cu China. În plus, mai putem adăuga și statele care nu au interese teritoriale în regiune, dar al căror comerț maritim depinde de stabilitatea din regiune. În această situație se află Coreea de Sud, Japonia, Statele Unite și, într-o măsură mult mai redusă, Coreea de Nord. În toate aceste dispute nu sunt implicate doar insulele Spratly, ci și insulele Paracel și Pratas.

Consecințele acțiunilor Chinei

Acest comportament a fost perceput de celelalte state ca o instalare forțată a Chinei în Marea Chinei de Sud, lucru care a dus la tensiuni la nivel regional, manifestate ocazional și prin întâlniri ale navelor de război.

În plus, statele din regiune care tradițional au fost aliate ale Statelor Unite, au solicitat în repetate rânduri o mai mare implicare a Washingtonului în problemele regionale. Problemele din Orientul Mijlociu (adică din Irak și Afganistan) au împiedicat însă Statele Unite să-și dedice mai multe resurse acestui obiectiv. A putut face acest lucru doar după retragerea masivă din Irak. Și chiar şi după aceea s-a limitat la folosirea, ca principal mijloc de presiune, a Parteneriatului Comercial Trans-Pacific (Trans-Pacific Partnership - TPP). Acum însă, își intensifică și activitățile militare, folosindu-se de un pretext pe care, pe fond, chiar Republica Populară Chineză i l-a oferit. Pe fond, construirea unor insule artificiale și înfigerea steagului chinez într-un teritoriu internațional pot fi interpretate ca o îngrădire a libertății de navigație. China nu este singurul stat care face acest lucru, dar este singurul din regiune care poate să amenințe hegemonia Statelor Unite în zonă.

Perspectiva Chinei

Importanţa Mării Chinei de Sud din punct de vedere geopolitic
zoom
Pentru China, importanța regiunii vine din doi factori, unul de natură economică, iar celălalt de natură geostrategică. Cele două nu trebuie privite separat, ci ca fiind într-o relație de cauzalitate.

Din punct de vedere geostrategic există un motiv pentru care pretențiile teritoriale chineze le depășesc cu mult pe cele ale celorlalte state. China este practic captiva propriei geografii, întrucât este îngrădită în toate direcțiile de insule. Toate aceste insule sunt controlate de aliați ai Statelor Unite care, la nevoie, pot beneficia și de susținerea puternicei Flote a Șaptea americane. Acest aspect geopolitic împiedică China să obțină acces sigur la Oceanul Pacific și la Oceanul Indian. Or, o putere al cărei acces la ocean este restricționat nu își poate proteja nici liniile comerciale, nu poate nici să desfășoare forțe militare oriunde pe glob și nu poate nici să-și formeze un sistem global de alianțe. Iar în lipsa acestor trei factori, China nu poate aspira la statutul de putere globală.

Din punct de vedere economic, regiunea este importantă cu precădere datorită faptului că liniile comerciale ale multor state trec prin zonă. Aproximativ 40% din comerțul maritim mondial (în jur de cinci trilioane de dolari) străbat regiunea anual. De exemplu, chiar rutele Chinei cu Europa, Africa și Orientul Mijlociu trec pe aici. Importanța economică a regiunii mai este sporită și de resursele proprii (preponderent piscicole și energetice), dar acest aspect este secundar.

Privită din acest punct de vedere, împingerea granițelor maritime cât mai departe de propria coastă pare să aibă logică. Dilema Chinei este cum să facă acest lucru fără să atragă prea mult atenția asupra sa, lucru pe care, până acum, nu l-a prea reușit, așa cum a dovedit și acest mic conflict cu privire la recifele Subi și Mischief.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-11-02

TAGURI: marea chinei, geopolitic





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri









Apa Nova