2017-11-22 09:33


Circuitul apei în natură

 |  16:51
Cezar Pârlog

Era o perioadă nasoală de pe vremea lui Ceaşcă. Nu se găsea nimic, întuneric, lume supărată şi două ore de program la TV. Eram printr-a opta, începusem să iau gustul tăriilor şi trăgeam cîte una cînd veneau băieţii pe la mine, la un pocheraş, ca să mi ia banii. De regulă pierdeam, veneau în echipă, mă făceau frumos şi cu stil; abia după cîţiva ani mi-am dat seama. Totuşi, odată, nu se ştie cum şi prin ce minune divină, după ce am pierdut tot, ba chiar eram aproape gata şi cu ce mai furasem din monedele de 3 lei pe care bătrînii le economiseau într-o sticlă de lapte, am început să cîştig. De bucuria ineditului, sau poate în urma vreunui pariu, asta nu mai ştiu, am considerat că sînt bun de cinste şi am sacrificat sticla de whisky pe care ai mei o aveau în sufragerie, pusă bine la vedere, în vitrină. Am lichidat-o şi mi-au tremurat puţin nădragii prevăzînd urmările, cînd vor vedea ai mei lipsa; era un lucru rarisim şi de valoare inestimabilă în casa omului pe atunci. Dar prietenii, care la nevoie se cunosc, m-au lăsat să-i bat şi m-au învăţat cum să ies din necaz. Ceai de sunătoare. Contra unui comision simbolic din cîştig, ţinînd cont şi că mă cam bălăbăneam, m-au ajutat să acopăr paguba; şi nimeni nu a sesizat ceva, băieţii au făcut treaba artistic, sigur nu erau la prima lucrare.

Problema cea mai urîtă a fost cînd, la o aniversare a zilei unui prieten de familie, şi coleg de serviciu cu ăl bătrân, vremurile fiind grele, neavînd cu ce ne duce în vizită, ai mei, pe lîngă un braţ de plăci de pick-up semnate (să nu se încurce, domnule!) pe care urmau să le asculte, au luat şi sticla din vitrină, de care s-au despărţit cu greu; însă omul era şi şeful lui taică-miu. Emoţiile au ţinut ceva, iar ai mei s-au mirat de cuminţenia mea destul timp după. Nu s-a întîmplat nimic, oamenii desigur că au pus sticla la rîndul lor în vitrină, conform tradiţiei.

Surpriza a venit prin toamnă, în septembrie, cînd la ziua bătrînului, cu masa aferentă întinsă în sufragerie, printre darurile primite, familia prietenă a adus şi sticla deja cunoscută, de care cu siguranţă că s-a despărţit cu greu. Am recunoscut-o rapid, băieţii scăpaseră pe dop puţin adeziv.

Whisky-ul a rămas apoi mult timp în vitrina sufrageriei; taică-miu nu se îndura să desfacă ceva atît de valoros. Bătrînul a plecat, dar sticla a rămas. La mine.

Sigur că era mai bine pe vremea lui Ceaşcă, fie şi numai pentru că se bea mai puţin; iar bibelourile trebuiau păstrate la locul lor.

Cu gîndul la Cătălin, silit de împrejurări potrivnice să rămînă un timp prin casă; capul sus, prietene!


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-12-10

TAGURI: circuitul apei in natura, program, tv, whisky, ceasca



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


MIHAELA HURă
11 Dec 2015

Și când mai auzi tot soiul de moftangii și de cârcotași, care nu se mai satură să se plângă de sărăcia vremilor trecute... Musai să-și cumpere toate cărțile motivaționale din librării, să-nceapă să vadă și ei jumătatea plină a paharului. Uite ce bine pică textul tău, să priceapă odată toată lumea că austeritatea a salvat multe relații de familie. Ei, cum să mai spui că nu era bine??
Random image



Ultimele stiri






Apa Nova