2018-09-22 09:08


Cu mintea de pe urmă. C-aşa-i la români

 |  12:39
Cezar Pârlog

Lucram eu de unul singur şi cu spor la un proiect, cînd, la un moment dat, dintr-un tufiş, m-am trezit cu o ofertă de ajutor de la o persoană necunoscută, ce a avut brusca revelaţie cum că am avea ceva interese comune şi care m-a localizat după o carte de vizită lăsată într-un loc unde făcusem o documentare. N-a trecut mult şi personajul, o ea, a vrut să amestecăm puţin treburile, marfa cu ambalajul, extinzînd colaborarea şi pe alte planuri. Personale şi reciproc foaaarte apropiate; cu toate imperfecţiunile formelor puse în joc. Neprimind susţinerea mea clară, ce-i drept, nici eu n-am vrut să sperii vînatul, înfăptuirea abia se cristaliza, a început să facă paşi înapoi, ba chiar, de la un punct încolo, să-şi încordeze vîrtos muşchii.

Tîrîş-grăpiş am dus lucrurile la un „bun” sfîrşit cu concesii şi mulţi dumnezei ridicați în slăvi, toate astea din partea mea. Treaba s-a încheiat neelegant, creatura trimiţîndu-şi contribuţia, partea de ilustraţii, direct destinatarului, contactul meu în fapt; asta după ce mi-a forţat mîna să îi dau adresa. Am lungit din gît, am înghiţit cu greu flegma cu care trebuia să-i onorez blazonul, am înjurat sonor şi belicos pe dinăuntru, în timp ce-i răspundeam cald şi frumos pe mail, zicîndu-mi în barbă: Ok, fie, treacă şi asta, o s-o fac pentru un bun rezultat al lucrăturii. I-am eliminat apoi toate acele mărunte adăugiri, poate-oi mai fi lăsat şase-şapte rînduri, tocmai ce mi-am amintit că trebuia să dau de mîncare papagalului vecinei, e o damă bine, și e plecată trei zile în provincie, la Făurei, am întrerupt, iar cînd am revenit, oi fi sărit vreo pagină, am trecut-o frumos şi eminamente legal la bibliografie, cu broşurile ei în zece exemplare şi şapte file cu totul, i-am scos numele de sub titlul lucrării şi am lăsat-o doar ca generoasă sursă pentru poze.

Proiectul a avut succes şi un singur autor, cum era şi normal, eu. Au urmat telefoane, anonime, plîngeri pe la foruri înalte şi ministere, parchete şi alte «deneauri», scrisori deschise, mesaje prietenilor mei literaţi de pe Facebook, de la Paris pînă-n Japonia – scuze, Florin Iaru şi Matei Vişniec – ceva vorbe de duh din gura unui istoric cu greutate pe la un festival de film şi alte chestii suburbane. Cum că n-am făcut-o şi pe ea autoare; da, ştiu, prindea bine la grantul ei cu fondurile europene aferente. Acum urmează să fiu judecat în nu ştiu ce comiţii; e adevărat şi că văd pe fereastra biroului cum în curtea onorantei (ai vrut să spui chiar „onorantei”, sau „onorabilei”? Sau „onoratei”? „Onorantă instituție” nu-mi pare că merge) instituţii în care activez se pune de-o spînzurătoare. Oamenii s-au oprit din lucru; azi, mă scapă ploaia, dar mîine?

Şi doar mi-a zis bine un amic din cei deranjaţi: „Nu puteai să zici şi tu  un  hotărît şi clar «Da!», îi făceai o lucrare buuuună şi după aia-ţi făcea ea şi partea ta la încă multe proiecte viitoare? Şi trăiaţi «ştiinţific», pînă la adînci bătrîneţi.”Io n-am văzut aşa lucrurile, da’ mai ştii?...

La Spitalul 9, birjar!

*

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă Flori, fete, fiţe sau băieţi, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2015-11-24

TAGURI: mintea de pe urma, asa e la romani
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


PUțIN CONFUZă CHESTIUNEA...
14 Noi 2015

cam amestecată, mai bine-zis, ne(a)mestecată...încerc spre dumirire, s-o iau încet, pe pe urme.... lucrat singur, singurel la un proiect (de mare anvergură...) când din stufiș, din lăstăriș, a sărit în ajutor o ”ea” care s-a crezut a fi în ”legătură” spirituală, cică cărturărească, cu artistul consacrat, dupe ce-și dădură întâlniri mai întâi pe mail, apoi în bătătură, din care (ră)săriră și niscaiva legături foaarte apropiate...acceptate dar neadaptate (sau adoptate) și de ”el” care s-a trezit brusc nemulțumit de-așa prestație...mutându-și spre alinare gândul pe la vecina (damă bine, dar nu ”bună”, neprobată încă:) care a cerut mieros, să le fie date de mâncare păsărilor ei mici, frumoase....papagalițe poate...din partea unui ”papagal” în devenire, care NU SE LASĂ!
CE FACE EL,
14 Noi 2015

se numește revenire după ce-a fost lovit în aripă, ascunzându-se pe după penele...viu colorate, ciugulite de damesa tupeistă, în căutare de noi viețuitoare de care să se folosească.... iar el, după dezmeticire, brusc smulgându-și furios o pană, cea mai dragă, colorată, bine ancorată...cea din vârf de coadă...menită să-l țină-n echilibru, ca atunci când pleacă...acum, smulsă și folosită ca s-o facă-n text pe tipă, adică ca s-arate cine-i șef și cine-i slugă...vicleană cu iz de divă și de intelectuală, arătând că fuga de răspundere este rușinoasă chiar dacă, ”sănătoasă”...ce dacă a primit anomime, ce dacă s-au băgat și alți fărtați (frați pătați...ca și denumirea unui ceai...) în apărarea damei, ce dacă miza erau fondurile europene, ce dacă aparent a și pierdut, neafiliindu-se spiritului de turmă? Pana din fund smulsă și ”sacrificată” în pană de scris, refuzând a da pe hârtie numele damei (de companie....) a fost spre binele artistului care, o dată compromis, ar fi intrat brusc și iremediabil...în pană de scris!
BINE...
14 Noi 2015

Înțeleg și ”căderea” artistului fiindcă, așa cum scrie în alte text de melodie...te pui cu fetele din Balcani, cu așa vânatu’necristalizatu’? Toți le vor, indiferent cum se-arată a fi ”Cuminți sau un pic golani / Frumoși sau cu prea mulți bani / Englezi sau americani / Toți vor fete din Balcani / Asta e țara lu’ / Becali și a lu’/ Capatos și Mutu / Unde stau și eu și tu / Skizzo ambasador... ale naibii, încă de mici când se-arată... într-un fel: ”Minorele sunt arrgh...Într-un stil major / Fata muncește / Uite cum crește /Toți la pescuit....de fete frumoase /Că țara e-n formă de pește / Băieții în Spania / Fetele-n Italia / Bani ca-n America / Aici în România!
S-O FI SPERIAT
14 Noi 2015

artistul la început, recunscând puțin înciudat, după ce a căzut ”puțin” în păcat, că...în fapt ” E frumoasă, dar se uită urât / Nu e Dracula, dar te mușcă de gât / Ea e Ana, ea e Ioana, ea e Bia /Perfecte, când le scrie pe spate / Made in Romania...având uneori în spate, ținându-le de șase... un Iaruuuu care urlă ca balaurul, sau un Vișniecu, care rimează cu Vișinescuuuu....la Obreja, birjar!
CEZAR PâRLOG
18 Noi 2015

fain ziceti si nu ma pot abtine de la un zimbet involuntar. Ori patru. Mda, rid eu, dar nu ma prea bucur: prea sinteti in forma cu satira, si imi veti fura cu siguranta si bruma de cititori...;-)
MAESTRE!
18 Noi 2015

Io cred că dimpotrivă, ”bruma” de cititori se înghesuie să vază ce scrie Maestrul (re/arhi)cunoscut, apoi și ce prostii mai completează careva pe-aicea, îngânând copilărește...iar prin asta, scopul este-asigurat – un zâmbet lăbărțat, adică un râs pe cinste....pe fețele de români triste (în genere)!
CEZAR PâRLOG
19 Noi 2015

onorant ziceti insa adeveru-i ca purtam un dialog doar in doi... chiar daca zisele fete autohtone sint precum spuneti.
HMM....
19 Noi 2015

N-ați înțeles...poate din modestie, cine știe? Unii preferă să stea pe margine, pe banca de rezervă, savurând în liniște și chicotind alături de cei ce de lângă ei care, doar șed și privesc.. în timp ce jucătorii p(l)asează/pulsează, deci ei CONTEAZĂ, indiferent dacă se contrează sau se completează pe terenul de joc, depinzând de care parte a baricadei, se poziționează! P.S. Nu uitați, vă-ntorc îndemnul ....SCOPUL UNIC al acestor postări este UMORUL...mic, mare, alb, de inimă-albastră, pân la cel NEGRU :) sau SEC! P.P.S. Eu în prefer DEMISEC!
CEZAR PARLOG
20 Noi 2015

bine, bine, aveti dreptatea dvs: cit despre demisec, ce poate fi mai bun de-atit, decit ceva... sec. Vin sau bancuri, asisderea...
Random image



Ultimele stiri










Apa Nova

loading...