2019-04-23 17:38


Erată

 |  17:32
Cezar Pârlog

Era o vreme, prin copilăria îndepărtată, cînd citeam mult, chiar şi cîte trei cărţi pe zi; cam orice se găsea prin casă. Ai mei negrăbindu-se cu venirea mea pe lume, şi cum anii li s-au cam adunat, erau, firesc, şi destule cărţi despre sănătate. Aşa se face că mă descopeream, mai mereu, cu simptome aproape exacte pentru cel puţin cîteva boli din fiecare lucrare de medicină. Şi, puternic marcat, stăteam sub pătură, încercînd să găsesc soluţii.

Anii au trecut şi am început să scriu. Ei bine, azi, citindu-mă, s-au regăsit printre personajele din rîndurile mele trei duzini de prieteni şi colegi de serviciu, două de şefi, de la ingineri, şefi de echipă, de întreprindere ori universitari, la maiori, sigur şi ceva şefi de bloc sau de asociaţie de locatari, vreo cinşpe de „Jeni”, un Napoleon şi cîţiva trecători anonimi de pe stradă, neidentificaţi încă. De regulă, nu în nişte personaje de lăudat. Cam toţi însă, puşi pe harţă. Probabil urmează şi un protest al celor de la ambasada Franţei, Academia Română sau ProTV. Deocamdată nu mi-au descoperit nici o legătură cu Securitatea, Revoluția ori mineriadele; deși, cine știe, cu Kodruța asta; aduce puțin din profil cu fosta soție...

Fraţilor, nu tot ce-i scris în literatura română trebuie să fie şi adevărat. Nu-i obligatoriu să vă descoperiţi printre personaje, să identificaţi fapte şi întîmplări, să vă bucuraţi şi să arătaţi prietenilor fragmentul în care vă regăsiţi într-un personaj pozitiv şi să-i spargeţi nasul autorului în celălalt caz. Nu! Aici e vorba doar de creaţie. Şi-mi amintesc cum cel mai bun profesor al meu de scris, F.I., se dezumfla mereu cînd, copleşit de elogiile auzite, cîte unul dintre ucenici recunoştea timid: „Ştiţi, povestea e chiar adevărată”, îşi reconsidera laudele tocmai spuse şi încheia rapid cu un „Taci şi stai jos!”.

Ce să mai spun despre un „ilustru” blogger, care mi-a etichetat hotărît povestirile dintr-un volum anterior, scriind negru pe alb cum că sînt „poate chiar autobiografice”, ştirbindu-mi astfel bruma de respectabilitate şi aura care mă însoţea mereu plutind diafan deasupra capului.

Aici este o plăsmuire, domnilor, iar dacă o apreciaţi şi vă pare atît de reală, încât vă şi identificaţi în ea, în întîmplări ori locuri, este cea mai mare apreciere pentru cel care a scris-o.

Festina lente, mă!

Dixit!

*

(din volumul „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, în curs de apariţie la Editura Tracus Arte)


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2016-02-18

TAGURI: erata, carti, sanatate, boli, medicina
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


HMM….
18 Feb 2016

Unde dai, și unde crapă! Maestre, de la copilăria plină de cărți vi se ”trage” senzația că noi ăștia care scriem la coadă (sau în coadă de pește) nu ne-am prins că-i fricțiune (pardon, ficțiune) ceea ce ne livrați AICI, iar comentariile de după livrarea pachetului, de la Parchet…că tot făcurăți vorbire de Luluța care seamănă dintr-o parte cu fosta sau actuala soață… primit în sfărșit, cu sau fără delegat, taman cu fundă, NU arată deloc să știți (prin generarea ulterioară a anumitor comentarii), cu un ring de box în care noi vă spargem piramida nazală, ori buza superioară că doară n-om fi mineri (cu galoane și de la unitate secu..d-aia, specială)!
DVS.URMâND
18 Feb 2016

să ne urecheați precum profu’ de odinioară, din pricină de interpretare eronată la capitolul literatură, auzind parcă dintr-o voce supărată, guturală – Stai jos, sau mai degrabă – ieși din bancă-afară, precum unii supărați odinioară prin ”ieși afară, javră ordinară”! Cum îndrăznești să visezi/plăsmuiești, deci să gândești altfel de cum aș fi crezut că reacționezi, băgându-mă în ciorba ta…de burtă, de pește sau de lobodă? Restul, prin ”Festina lente” înțeleg ”be calm”, mai răruț că-i mai drăguț, iar Dixit… rimează la fix cu…sictir, mă!
ANONIM
19 Feb 2016

Mda... Oricum ai da-o, tot te frigi. Nararea la persoana întâi îi face pe cei mai mulți dintre cititori să confunde, măcar în mare parte, naratorul cu autorul și să-i atribuie celui din urmă fapte sau spuse care sînt doar fictive. Pe baza lor, ei își formează despre autor o imagine care, de foarte multe ori, nu corespunde aproape deloc cu cea reală. Și poate fi neplăcut pentru scriitor. Iar autoidentificarea cititorului în vreun personaj poate fi și mai neplăcută și cu urmări urâte. Dacă, pe de altă parte, autorul ține să amintească toate astea, unii cititori se simt ofensați, considerând că nu se acordă încredere inteligenței lor. Iar textul ăsta demonstrează exact faptul că cititorul confundă ficțiunea cu realitatea, cele două comentarii anterioare fiind ilustrarea perfectă. Interesant este că autorii comentariilor au picat în propria plasă. Acesta este un text literar și doar autorul lui știe cine vorbește acolo: el însuși, sau un narator fictiv. Faptul că unii s-au simțit ofensați și au atacat autorul arată clar că textul e îndreptățit. Q.e.d.
MIHAELA HURă
19 Feb 2016

Trebuie să precizez: comentariul de mai sus, care apare ca anonim, îmi aparține, dar l-am postat uitând să-l semnez. Anonimatul comentariilor mi se pare lipsit de onestitate și de demnitate. Mai ales dacă ataci, cred că poți, cel puțin, să-ți asumi demersul.
HA.HA.HA...
19 Feb 2016

Ați apărut doamnă? Prea bine! Cine v-a încredințat/autorizat că AICI s-a fi confundat sula cu prefectura? Dvs.? Autorul? E băiat mare, lăsați-l să se ”apere” singur! Oricum, nimeni și nimic nu i-a știrbit pe-aici bruma de respectabilitate ori aura (umbrită de șapcă!)…din pricină de-o eventuală auto-identificare și/sau mistificare care-ar arăta dorinți surprinse și cuprinse doar în minte (ca teorie), nu și trecute prin faptă (ca practică), așa că numai umblați cu cioara vopsită pe site, că vă faceți de rușinică sau vă frigeți un pic la degețele ! Sunteți în EROARE…de dramatizare! Mă repet - prin comentarii, s-a intrat în JOC…ceea ce e de-nțeles, chiar și pentru orbul care nu nimerea Brăila! Nu știți să ”citiți” printre rânduri, vă recomand cititul cu ajutorul alfabetului Braille, iar când obosiți – ochii deschiși cât cepele și alfabetul surdo-muților! La bună vedere!
MIHAELA HURă
21 Feb 2016

Drept e că, la viteza cu care îmi cresc dioptriile, alfabetul Braille ar putea fi pentru mine o cale de-a nimeri până și Brăila. Mulțumesc pentru... avertisment! Curios cum cioara vopsită pare că-i numai la mine-n curte și mă face atât de crâncen de rușinică. Datul cu părerea e, într-adevăr, cam rușinos în proximitatea unor comentatori atât de „intrați în joc”. Dar nu pot să nu mă-ntreb: dacă lăsam comentariul anonim, domnule HA.HA.HA., tot de rușinică mă făceam? Căci unui comentator despre care nu știi sigur că-i femeie e puțin mai greu să-i dai peste nas cu aluzii... hm... să le zicem, foaaarte eufemistic, subtile.
E-ADEVăRAT,
21 Feb 2016

Cioara vopsită mai poposește uneori și pe gardul meu, chiar dacă țin strâns în mână pasărea (d)in mână -:) să nu-mi scape… pentru aia de pe gard, în ciuda faptului că cioara, cioară…sau corb, cu irizații pe pene uneori ”penale”, de-un irezistibil negr-albastru, prin contrast cu cea din mână, la un moment dat te contrariază, naște curiozități în tine sau te lasă la stadiul de mirare! De ce am făcut APEL la cioară? Pentru afirmația Dvs.prin care vă contraziceați: ”Acesta este un text literar și doar autorul lui știe cine vorbește acolo: el însuși, sau un narator fictiv.”
ADICă:
21 Feb 2016

în ciuda faptului că este un text literar, autorul își rezevă dreptul (neștiut/necomunicat nouă…) pentru că nu-i o autobiografie, unde clar vorbește despre sine… în rest, poți doar să-ți dai cu presupusul și, să te JOCI…prin cuvinte, fraze și ceva imaginație! Deranjant pentru autor CRED, a fost tușa personală a comentariilor ulterioare, simțindu-se VIZAT pe nedrept, ceea ce e de-nțeles! Drept pentru care, am și băgat la cap distinsul său răspuns, prin a sa ERATĂ!
MIHAELA HURă
22 Feb 2016

Răspuns pentru E-ADEVĂRAT: oricât m-aș strădui, nu văd nicio contradicție în afirmația mea. Presupun că bănuiți că eu știu sigur cine vorbește în text, respectiv autorul, probabil. Ei bine, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar nu știu. Și nici nu prea văd de ce-ar trebui să mă-ntreb. Cât despre finele aluzii referitoare la cele două tipuri de ciori... hm... în punctul ăsta mă gândesc că ar trebui să începeți să vă gândiți serios să scrieți un roman, sau măcar niște proză scurtă. În orice caz, din nou: mulțumesc pentru timpul acordat! Presupun că sînteți aceeași persoană, doar că vă schimbați numele de scenă, din rațiuni care-mi scapă.
CEZAR PâRLOG
22 Feb 2016

Domnule, anonim, cu regret si scuzele aferente, dar ma dezamagiti. Nu voi dezvolta argumentind, sint sigur ca veti descoperi asta singur; timpul, cu siguranta, este mai generos cu dvs. Mesajul, se pare, nu v-a fost pe înțeles. Multumiri pentru autorului comentariului „Adică”. Îmi aduceti culoarea in obraji: o serie anterioara de replici m a facut sa pun la indoiala ca am fost suficient de clar in rindurile mele, parind pentru unele persoane, de neinteleas. p.s. nu sint casatorit si nu am fost niciodata. Desi intr-un viitor text voi fi la a cincea soție... ;-)
@MIHAELA HURĂ:
22 Feb 2016

Doamnă...nici nu mă gândesc să vă (mai) contrazic, e-n van! Fiecare pasăre (cioară, corb, găină cu gât golaș, curcă plouată, gîscă îndopată...) MOARE pe limba ei -:)
MAESTRE!
22 Feb 2016

Sunteți superficial...în vizualizare de comentarii! Chiar nu v-ați dat seama că AICI au comentat doar 2 persoane? Anonimul și Mihaela Hură sunt una și aceeași persoană. Restul comentariilor, aparțin Creionului Chimic, adică mie...ca să nu vă mai induc în eroare tot comentând despre X, Y sau Z din poveștile dvs.nemuritoare, pline cu sultanate moderne care ies la plimbare, având ba covoare zburătoare pe post de ambulanță, ba calești cu nr.bulgar de înmatriculare...în schimb cu mulți cai putere, nu d-ăia adevărați ori făcuți bară de salam (de marcă...), plimbând din capotabile - cadâne, odalisci și plozi zămisliți în haremurile bogate, ale țâșpe-miilor de neveste care oftează, din pricină de trecut dubios sau viitor curios sau, luminos...vrând să fie TOATE-încondeiate în 1001 de nopți... cu intrigi, glume (proate, bune sau nebune)!
Random image



Ultimele stiri






STARBAG