2019-04-19 10:25


Molia (1) și scriitorul Poftim cultură!…

 |  17:10
Cezar Pârlog

— De nimic nu ești bun, mă! Stai toată ziua cu nasu-n cărțile alea mucigăite. Scoți capu’ doar la veceu și la cafea. Nu știi nimica din casa asta. Nu schimbi și tu o siguranță, un bec, acolo. Nimic, nimic, nimic...

— Dar, mami…

— Nici o mami! Te mai și îmbeți ca porcu’, cînd te duci la cenaclurile alea cu toți ratații ăia ai tăi! Doamne, ce păcate-oi fi avut, o să-mi iau cîmpii! O să vezi tu atunci...

— Puiule, dacă vrei, sparg eu nucile pentru mucenici.

— Ba, pofta-n cui, are la cofetărie. N-am timp. Du-te și ia-ți. Întreținerea nu-i plătită de trei luni, ăsta micu’ umblă cu pantofii găuriți la școală, se uită umflata aia de Popească cu niște aere la mine… Parcă nici n-ar fi nepot-tu!

— Mimișor, uite, chiar azi o să pun pe „Okazii” cartea aia veche, știi tu; prima ediție a lui Blaga. Îți plăcea și ție cînd îți citeam. Mai știi, acum treișcinci de ani? Și curăț și urzicuțele. O să…

— Las-o moale! N-ajută. A dracu’ molie, de unde-o fi apărut? Numa’ din vechiturile tale tre’ să fie.. Ne mănîncă „plăpănile” pînă-n iarnă. Familia Ionete: gîndaci și molii. Omoară fluturele ăla! Măcar atîta să faci și tu-n casa asta, că de altele...

O femelă de Opodiphtera eucalypti trece de ușa deschisă și intră în sufragerie. Paf! paf! puf! răsună ecoul palmelor în camera aproape goală. Nu, nu spre pat! Mergi la geam!

— Ușa, închide ușa spre bucătărie!

Paf! paf! Îmi pare rău, trebuie. Vezi și tu cît e de rea. Paf! Ustură... Te rooog. Puf! paf! Bleah! Iartă-mă!

— Gata, mami, uite, poți fi mîndră de mine.

— Pleacă cu scîrboșenia aia de-aici!

Avea dreptate bietul Kozol (2) ăla: alege bătălii destul de mari ca să conteze și destul de mici ca să le poți cîștiga.

— Oare ți-am spus cît te iubesc?

— Lasă vrăjeala, că nu ține. Ți-am lăsat urzicile în chiuvetă. Vezi că nu mai sînt

mănuși.

(din volumul „Life stuff  sau Învăţături pentru Andreea”, apărut la  Editura Tracus Arte, care va fi lansat pe 3 iunie 2016, ora 18.30 la standul editurii Tracus Arte, în cadrul Tîrgului internaţional de carte „Bookfest”)

(1) În limba italiană, moglie (citit molie) = soție.               

(2) Jonathan Kozol – scriitor și sociolog american (n. 1936).


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2016-05-30

TAGURI: molia, pscriitor, poftim cultura
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


CREIONUL CHIMIC
30 Mai 2016

Care va să zică tocăneala la cap după trei decenii și jumătate, n-o poți stopa cu toate alintăturile din lume: nici prin ”MAMII” care arată subordonare, o oareșce ”cădere” din treapta supremă de cap de familie ( soț, tată, apoi bunic respectabil) presimțind spășit o corecție din pricină de nepricepere în cele electrice, acceptând-o...fiind mai mult morală, puțin probabil fizică - aplicată însă cu grijă, cum numai o mamă știe să ”mângâie” nuiaua înainte de A DA... mai mult acompaniatura vocală făcând să pară lovitura usturătoare, rea...până la inversarea rolurilor prin ” PUIULE” - adică nu știu cât de cocoș mai sunt/mă crezi, (gâină – nu prea...decât în fața ta -:), dar io vreau să te protejez, acceptă-ți deci rolul și protejarea din parte-mi și așa...prin spargerea nucilor în fața ta, sub ochiul tău supraveghetor, de vultur pleșuv! Ori pur și simplu prin restabilirea relațiilor dintru început – El și Ea...un pic diminituvată prin ”MIMIȘOR”, iar odată cu ea, și ”urzicuțele” care vor fi trecute strașnic prin ciur și prin dârmon de mâinile sale bărbătești, cu care nu te joci, ce naiba!
CREIONUL CHIMIC
30 Mai 2016

Ținând cont că Opodiphtera eucalypti are prevăzute pe aripi două buline ca doi ochi mari, asemănători ochilor soacrei sau a nevestii...nu-i de mirare că mo(g)lia din povestire, tot cu ochi măriți, bulbucați de multă vorbărie și mâhnire...pentru găuri de pantofi, prize neschimbate ori becuri arse...rimează în înțeles (dublu), precum familia cu fami(g)lia, este?
CREIONUL CHIMIC
30 Mai 2016

Iar ucidera moliei arată triumful asupra mo(g)liei dacă are minte să priceapă cea bipedă ȘI ceva simbolistică, prin punerea la picioarele ei a moliei răpuse, ceea ce reprezintă (în funcție de rezultatul negocierii și, implicit al iertării... ) a fi percepută fie ca OFRANDĂ, fie ca O ÎNVĂȚARE DE MINTE...pentru viitor(ul) îndepărtat sau mai apropiat...mai ales după niște urzicături nesuferite de pe pielea fină de degete de scriitor, neobișnuite cu efectul PE VIU al urzicilor asupra epidermei, oricât de bune sunt de mâncat...cu usturoi, cu mămăliguță, hmmm....ei, și?!
Random image



Ultimele stiri






STARBAG