2019-04-23 17:18


Poftim, cultură!

 |  16:33
Cezar Pârlog

E fain să scrii cărți! Bine, corect, e doar una – prima. Dar o să mai vină și altele. Începe să te bage lumea în seamă pe Facebook, vin cereri de prietenie și aprecieri calde, devii persoană respectabilă, mai ales dacă ai pus și profilul tău cu pălărie pe coperta cărții. Chiar simți cum încep să-ți crească laurii pe frunte: e ceva, domnule!

Poftim, cultură!
zoom

Pe la un prînz, alerg puțin pe scări și prind metroul în ultimul moment, înainte de a se închide ușile, cu zgomot și clipit de bec roșu. Destul de gol. Mă așez în fața unei tanti de vreo patrușcinci de ani, îmbrăcată sărăcuț, dar corect, nu de la „second”, dar aproape sigur de la tarabă; tipul clasic de fostă curvă retrasă din activitate și cumințită subit (vîrsta...), acum maxim gestionară la covrigi sau muncitoare la tricotaje. „Salar” de zece milioane, cu un șef bou, care, atunci cînd mai dă și cîte una mică pe gît, o-nghesuie pe holul cu becuri arse dinspre vestiar și se agață puțin de sînii ei ușor căzuți.

Ooo, Jesus-Doamne! Minune mare! Cucoana citește chiar din cartea MEA! Mă ridic în picioare ca pentru a-i da doamnei onorul. E pentru prima dată cînd văd pe cineva cu ea (cartea!) în mînă, e chiar înălțător! I-aș face o poză, dacă ar fi metroul mai plin, să mă pot ascunde după alții, ca să nu-și dea seama. Dar așa... nu se cade. Îmi vine să o îmbrățișez. E chiar drăguță în simplitatea ei, în fond curățenia e cea mai importantă.

Îi sună telefonul, vorbește, gesticulează, asta nu prea-mi place, nu se face în public, nu dă bine. Dar se poate educa, iubirea este cea mai bună motivație. Se anunță stația următoare, sper să nu coboare, și deja simt plutind în aer o viitoare frumoasă poveste de dragoste. Oare cum să o abordez? Trebuie să fiu delicat, să nu sperii vînatul. Se oprește din vorbit, ascultă, ține telefonul cu umărul, se caută prin buzunare, scoate un pix transparent, de-ăla de-un leu, dă repede foile de la carte, ajunge la pagina aia albă de la sfîrșit, notează ceva, oare să-i cer și eu numărul cînd termină? Să-i spun că sînt autorul, poate mergem la o cafea, poate...

Harș! Rupe cu zgomot foaia, se ridică, metroul a ajuns în stație, aruncă nervos cartea pe unul dintre locurile libere și coboară.

Totuși, am uitat ceva: e marți, și e 13 ianuarie...

(din volumul „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea. Carte recomandată de Puterea.)

*

Lansarea cărţii va avea loc pe 3 iunie 2016, ora 18.30 la standul editurii Tracus Arte, în cadrul Tîrgului internaţional de carte „Bookfest”.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2016-05-31

TAGURI: carti, facebook, coperta, cereri, prietenie
loading...





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


CREIONUL CHIMIC
31 Mai 2016

Cică să scrii cărți e fain, dar corect e numai una, de obicei prima…cam ca-n alte chestii când ”prima oară e ca niciodată, a doua oară, e ca prima oară și tot așa…” , deci nu prea ține vrăjeala…tot nu atrage după sine și dezvrăjeala sau dezvățarea! Și-apoi, REPETIȚIA e mama învățăturii prin năravul scrierii care n-are lecuire, pentru că vine adiacent la pachet și cu niște facebook-iști/facebook-iste, cu ceva cereri de prietenie (ca-n adolescență) plus aprecieri calde (or fi și reci, ca gustările…).
CREIONUL CHMIC
31 Mai 2016

Uite-așa nu-și mai încape-n piele persoana respectabilă ițită discret dar șucar totodată de pe coperta cerată, mumos colorată, cu pălăria înfumurat-apretată pe la boruri ( sau șapcă?!), numai un vârf de laur răsărit ca din senin dinspre urechea muzicală, fină la aprecieri…stă drept mărturie că-i trebuie un…Ave! din rărunchi!
CREIONUL CHIMIC
31 Mai 2016

Iar tipa trecută de 45 din metrou– ”puțin„ curvă, susceptibilă este de-a fi avut cea mai veche „meserie” din lume unde, ca orice meserie…e brățară de aur pân’ la urmă, nu? Că nu mai arăta STAS (pe vechi) dar nici pe nou, dupa standardele U.E., e una! Dar defapt, numai (a)pare ”bună” din pricina pârdalnicei de cărți din care-a rupt brutal (ca vaca), fără grație sau conștiință, din OPERĂ!
CREIONUL CHIMIC
31 Mai 2016

De n-ar fi vorbit precum ghiolbanii tare la telefon gesticulând ca o țață, și n-ar fi rupt fila de la sfârșit, bună de ”iubit” tot ar mai fi fost, no? Câtă inconsecvență! Ce spirit ”(ră)sucit”…văzându-i apoi toate defectele – de la hainele curate dar ”de tarabă”, căzând cu ochii pe bustu-i care chipurile…cam atârnă! Păi așa cum orice leu din fiară la tinerețe ajunge javră umilă cu coada-ntre picioare la bătrânețe…așa și cu prima damă din metrou (adevărată doamnă sau fostă, ”de companie”…) trecută fiind de prima tinerețe, din punct de vedere al constituției anatomice, sânii ei în timp, din format de mere, pere…tot se- ajunge la jartele! Ce? Îi dă cineva bani de operație ca să apară și ea gen Pamela Anderson sau Drăgușeanca? De unde să ghicească ea că mai trezește niște fantasme în careva, chiar dacă becul roșu care-a bip-ăit deasupra ușii de la metrou era cumva similar cu alt bec, din alte timpuri imemoriabile, când se ardeau felinare roșii, lumânări sau opaițuri din seu!
CREIONUL CHIMIC
31 Mai 2016

Data de 13 e ”de vină”, chiar dacă n-a fost vineri ci, marți - cu 3 ceasuri ”rele”! D-apoi, 3 iunie cade vineri, dar n-are (din fericire) propteaua pusă înainte!
Random image



Ultimele stiri






STARBAG