2016-12-05 16:52

MONDEN


2010 - Spectacole iubite de public. Sângeroasa „Scrisoare pierdută”

 |  18:00
2010 - Spectacole iubite de public. Sângeroasa „Scrisoare pierdută”

“O scrisoare pierdută” de Ion LucaCaragiale este o piesă emblemă pentru anul 2010, în spectacolul TeatruluiBulandra. Autori: actorul şi regizorul Doru Ana, scenografa Nina Brumuşilă şi ogeneraţie de actori talentaţi şi provocatori.

“Estedrama de zi cu zi a celor care sunt în sala de spectacol, a spectatorului obişnuit,a cărui existenţă este guvernată şi hotărâtă de personaje asemănătoare cu celede pe scenă. Râdem de ei, de micile lor pasiuni, de ambiţiile lor, uitând cănoi suntem acei gură-cască despre care se vorbeşte cu dispreţ la un moment dat,că noi suntem cei care nu mai ştim cu cine să votăm, chiar dacă nu suntem toţinişte cetăţeni turmentaţi, pentru că e greu să alegi dintre atâţia caţavenci şifarfurizi, care împânzesc scena noastră politică, pe unul mai de Doamne-ajută!”,mărturiseşte Doru Ana.

Dupăo montare pe scena Casandrei de la UNATC, cu studenţii în calitate de profesor,Doru Ana îşi reia demersul la invitaţia inspirată a lui Alexandru Darie laTeatrul Bulandra. O instituţie prestigioasă, care a avut pe afiş o antologică reprezentaţieîn anii ’70 în regia lui Liviu Ciulei. Deci un act - din plecare - curajos şiriscant. Doru Ana şi echipa sa trec “cu brio” această probă. Nu numai în relaţiecu tradiţa glorioasă, dar şi cu prezentul tulbure. El aduce la rampă personaje caragialiene din realitatea imediată, purtând hainecotidiene de firmă, de provenienţă sportivă - fotbalistică sau militară -brigăzi antitero. Ele acţionează într-un decor familiar, cu birouri cu laptop,telefoane mobile, uşi glisante cu termopan.

CoanaJoiţica manipulând politica judeţului, amoralitatea politicienilor, buimăcealaalegătorilor, alianţele şi mezalianţele eroilor în goana lor disperată dupăputere, acumulare de bunuri şi partide de sex, compun o comedie atroce atimpului nostru, în care ne oglindim. Pentru a zugrăvi decadenţa lumii în carevieţuim, Doru Ana, în calitate de regizor, alege o cale temperată, lipsită deviolenţe şi de efecte. Respectă textul original. Construieşte spectacolul cu osobrietate exemplară în materie de expresie teatrală. Sub bagheta sa, interpreţiievoluează cu naturaleţe, fără afectare sau rigiditate. În jocul actorilor seconcentrează cu intuiţie psihologică şi fineţe pe demontarea mecanismului lorafectiv, al impulsurilor interioare care le domină acţiunile. Paradoxal,această manieră implozivă conferă putere “sângeroasei satire politico-sociale”.

Un joc veridic şi uman

Scenografiaadmirabilă, expresiv plastică a Ninei Brumuşilă şi prestaţia performantă aactorilor fac corp comun. O probă de foc pentru interpreţii de azi, pentru că“O scrisoare piedută” a prilejuit creaţiiantologice unor mari maeştri. Câţiva dintre protagonişti o trec cu bine,oferind repere interpretative pentru abordări viitoare. Întruchipează excelentcu gravitate şi farmec: Vlad Zamfirescu (Caţavencu) şi Şerban Pavlu (Tipătescu)- lupii tineri din politică, Marius Florea Vizante şi Mihai Bendeac (AgamiţăDandanache) - o beizadea de bani gata, nonşalantă, promovată în politică deambiţiile unei familii cu bani, Gheorghe Ifrim (Pristanda) - un poliţist vajnicdin garda antitero şi Lucian Ifrim (Cetăţeanul turmentat) - alegător şi fanmicrobist. Remarcabil este în ipostaza de actor Doru Ana (Trahanache) - unbaron local, un capo di tutti al mafiei judeţului. Evoluează reliefat DanielaNane (Zoe), Niculae Urs (Farfuridi), Adrian Ciobanu (Brânzovenescu). Distribuţiaeste întregită adecvat de Vasile Flutur (Popa Pripici), Sergiu Flesner(Ionescu), Dragoş Silvestru (Popescu), Marius Ursu (Georgescu), Vlad Corbeanu(un fecior), Mihai Costache (omul lui Trahanache), Valentin Paraschivu (un cetăţean),Cosmin Natanticu (alt cetăţean). Jocul trupei este veridic şi uman.

Montareas-a dovedit în timp a fi o reuşită durabilă, fapt anticipat de condeie criticede autoritate, precum cel al lui Alice Georgescu: “Ceea ce a izbutit Doru Anadepăşeşte banala actualizare tactilă, de suprafaţă; el a identificat încapodopera caragialiană mecanismul - acelaşi,la 1880 şi astăzi - unui mod de gândire, tiparele comportamentale ale unei naţii(ca să fim mai clemenţi cu noi înşine, să spunem: ale politicienilor unei naţii),modelele unor tipuri umane ce nu s-au schimbat şi - vai! - nu dau semne că sevor schimba vreodată”. Spectacolul face săli pline, bucurându-se de aplauze lascenă deschisă. Deşi este căutat şi iubit de public, el nu este programat pemăsura cererii. Un S.O.S. pentru directorul Alexandru Darie, pentru că ce seîntâmplă acolo “ne priveşte pe toţi, ne arde, ne ustură”.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638952-05-16

Mai multe imagini:
2010 - Spectacole iubite de public. Sângeroasa „Scrisoare pierdută”
zoom
2010 - Spectacole iubite de public. Sângeroasa „Scrisoare pierdută”
zoom
2010 - Spectacole iubite de public. Sângeroasa „Scrisoare pierdută”
zoom




Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image