2016-12-03 04:41

MONDEN


Astăzi se comemorează doi ani de la dispariţia artistului ŞTEFAN IORDACHE, actorul rege în “jocul cu moartea”

 |  18:02
Astăzi se comemorează doi ani de la dispariţia artistului ŞTEFAN IORDACHE, actorul rege în “jocul cu moartea”
La Casa Memorială “Ştefan Iordache” din Gruiu, satul în al căruicimitir se odihneşte marele actor, s-au comemosat doi ani de la trecerea sa înnefiinţă. Oameni de teatru, personalităţi ale vieţii publice, admiratori s-auadunat la invitaţia doctoriţei Dana Safta, prietenă de suflet a cuplului ŞtefanIordache – Michaela Tonitza-Iordache, cea care le-a fost alături până în ultimaclipă. După slujba de pomenire, cei prezenţi i-au evocat amintirea la unfestin, aşa cum îi plăcea lui să îşi primească oaspeţii

“- O carieră de peste patru decenii, fără eşecuri. Eşti un învingător.Va veni momentul în care va trebui să părăseşti această scenă…Ţi-e frică?

- Da, mi-e frică. Mulţioameni îşi doresc să moară în somn. Dar eu aş vrea să ştiu când mor, chiar dacă m-aş chinui. Poate maiexistă o şansă. Vreau să lupt cu moartea. Vreau să o văd, să o simt.“ - este mărturisirea actorului, cu care seîncheia cartea “Regele Scamator – ŞtefanIordache”. Aşa cum a dorit, şi-a privit moartea în faţă. A cerut să i seaprindă o lumânare. A plecat la Domnul într-o zi mare – 14 septembrie 2008. ÎnălţareaSfintei Cruci. O zi a durerii, a Răstignirii, dar şi a Luminii, a bucurieiÎnvierii.

Când l-am cunoscut am descoperit un om „cu o inimă caldă şi un caprece“. Un artist cu multe ascunzişuri, cu un labirint interior foarte special,greu de definit. Un actor care nu poate fi disecat. Nici măcar de prieteni sauparteneri. Ştia să se uite la un copil, la o femeie, la ofloare, să trăiască fericit într-o curte cu iarbă şi pomi. Se închidea repedecând nu-i plăcea un lucru. Când se deschidea, ochii, felul cum râdea te urmăreau.Avea un rictus fermecător, numai al lui. Obsedat de singurătatea sa, avea onevoie disperată de solidaritate şi prietenie. Uneori era greu de înţeles şi desuportat. Am fost alături la câteva petreceri. De ani buni, împreună cuabsolvenţii-teatrologi, obişnuiam să facem „banchetul de adio“ la Gruiu. Cadoul,atât de aşteptat, al amfitrionului Ştefan Iordache – lăutarii de la „Şarpele Roşu“şi muzica lor – face amintirea de neuitat.

Spusele bunicii îl definesc perfect: scamatoriu

Băiatul plecat din Rahova şi ajuns în „jilţul“ lui Hamlet aveaaristocraţia în sânge. În escapadele bahice, era un „Crai de Curtea Veche“.Alcoolul îl elibera, nu-l îmbăta. Camera în care dormea era plină de icoane. Pescenă l-a întruchipat pe Iisus în “Maestrulşi Margareta”. O trăireextraordinară, ca şi credinţa, despre care prefera să vorbească prin tăcere. Totce era mai bun în el aduna pentru scenă. Spusele bunicii, care l-a iubit celmai mult, mi se pare că-l definesc perfect: scamatoriu. Sceptic la vorbele mari, un entuziast introvertit,un personaj enigmatic, plămădit din contradicţiile care-i desemnează aura. Estemagnetul care ne atrăgea, ne fascina, ne făcea să întoarcem capul după el pestradă sau spre rampă.

Văzându-l laînceputul carierei, la „Nottara“, Liviu Ciulei nota: „Bravo pentru debutulbucureştean al tânărului Ştefan Iordache!“. Admiraţia marelui om de teatru aveasă fie confirmată de o biografie care va da splendoare regală profesiunii deactor. Ştefan Iordache figurează printre creatorii unor spaţii de elită aleculturii româneşti: Teatrul “Nottara”, Teatrul Mic, Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Naţionaldin Bucureşti, Studioul Casandra.

Timp de patruzecide ani nu a fost previzibil, nu a fost repetabil. A înfruntat mitul unorinterpretări intrate în istoria teatrului. A creat un cu totul alt RichardIII, alt Hamlet, alt Petru Rareş, alt Rică Venturiano, alt Caţavencu. A impus efigii greu de depăşit unor roluridin marea dramaturgie: Shakespeare, Brecht, Ghelderode, Pirandello, Caragiale. Adat strălucire unor genuri ca: musical, teatru-dans, one-man-show. A fost un instrumentideal pentru regizori; actor-fetiş, în teatru, pentru Cătălina Buzoianu şi, înfilm, pentru Dan Piţa şi Şerban Marinescu. O răscruce artistică pentru SilviuPurcărete şi Dinu Cernescu. Recitalul din “Hamlet” îl propulsează înelita marilor actori shakespearieni, presa din străinătate comparându-l cuLaurence Olivier şi Innokenti Smoktunovski. A fost o întâlnire fastă pentrucolegul său din studenţie, Emil Boroghină, autorul miracolului “Teatrul Naţionaldin Craiova –pelerin în marele teatru al lumii”. Performanţa interpretativă a lui ŞtefanIordache din “Titus Andronicus”va fi hotărâtoare în obţinerea „PremiuluiCriticii pentru cel mai bun spectacol străin“ la Festivalul de Teatru al Americilorde la Montréal. Arta sa consacră breasla actorilor, fiind primul dintre eiîncununat cu Premiul Academiei Române.

„Cu un înger pe umărşi un diavol în buzunar“, senzual şi spiritual, exercita o fascinaţie aproapeerotică asupra celor din jur: public, parteneri, prieteni. Numele lui este oemblemă. Acelaşi cu al Arhidiaconului Ştefan, întâiul mucenic creştin.Stephanos – în limba greacă – înseamnă „coroană“, cea cu care erau încununaţiînvingătorii.

În jocul cu viaţa, în jocul cu arta, în jocul cu moartea a rămas Actorul – Rege.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638942-08-01

Mai multe imagini:
Astăzi se comemorează doi ani de la dispariţia artistului ŞTEFAN IORDACHE, actorul rege în “jocul cu moartea”
zoom
Astăzi se comemorează doi ani de la dispariţia artistului ŞTEFAN IORDACHE, actorul rege în “jocul cu moartea”
zoom
Astăzi se comemorează doi ani de la dispariţia artistului ŞTEFAN IORDACHE, actorul rege în “jocul cu moartea”
zoom

Astăzi se comemorează doi ani de la dispariţia artistului ŞTEFAN IORDACHE, actorul rege în “jocul cu moartea”
zoom



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image