2016-12-06 23:50

MONDEN


„BON JUBILÉE, NAMURE!”. Radu Muntean, Adrian Sitaru şi alţi artişti români, premianţii festivalului

 |  16:24

„Bon jubilée, Namure!”. Acest slogan a fost lansat încă din 1 octombrie,la ceremonia de deschidere a festivalului cinematografiilor francofone. Era a25-a ediţie, şi organizatorii acesteia îşi puseseră întreaga ambiţie în jocpentru a reuşi un eveniment demn să intre în istorie. Cele 72 de lungmetraje(dintre care 9 premiere mondiale) care şi-au disputat murgii înaripaţi aitrofeului Bayard, în 2010, şi-au reunit puteri miraculoase într-un spectacol cuadevărat remarcabil. Dintre cele patru ediţii pe care personal le-am urmărit înultimii ani, aceasta a avut, în mod clar, nivelul cel mai elevat.

Tocmai de aceea găsesc că urarea "BON JUBILÉE, NAMURE” mai poatecăpăta şi o valoare de recunoaştere finală: „BON JUBILÉE, NAMURE”, adică a fostexcelent jubileul, la nivelul ambiţiei de a marca, aşa cum se cuvine, cei 25 deani de existenţă ai festivalului francofoniei. Un „Bravo Namur” la carecinematografia românească, nu atât de francofonă ca altele (mai ales în aniidin urmă, în care generaţiile tinere au optat, din confort, pentru engleza caredeschide porţi carierelor), dar remarcabilă pe planul artei a contribuit dinplin. Am fost acum şi aici mai vizibili decât oricând în pătrarul de veac alNamurului, am avut o prezenţă considerabilă în selecţii, am fost activi înjurii, şi am marcat palmaresul final al ediţiei cum nici nu visasem. Nu e demirare, aşadar că...

... Aurulfestivalului a mers în România!

Încă din 8 octombrie, în a treia zi a Festivalului, îndrăzneam săapreciez că cineaştii români participanţi, în primul rând Radu Muntean, au şansereale la un loc pe podium. Dar recunosc că, până în ultima clipă, la Bayardulde Aur (înmânat producătorului Dragoş Vâlcu) nu m-am aşteptat. Întâi fiindcărepertoriul ediţiei a fost, cum spuneam, plin de producţii valoroase. Apoifiindcă, aşa cum se întâmplă la orice festival, interesele locale trebuie să fifost puternice. În cazul de faţă, încă dinaintea premierei am constatat căfilmul favorit al publicului, aşteptat cu emoţie generală, era cel dedeschidere, “ILLEGAL”, alcineastului belgian Olivier Masset-Depasse care, de altfel, a şi fost aclamat “la ecrandeschis”. Acest “ILLEGAL” a fostprincipalul rival al celor două lungmetraje ale noastre: Marţiul lui Muntean,constituit din dispreţ, lacrimi, revoltă, resemnare, furie, amărăciune, umor absurd şi,în cele din urmă, violenţă distrugătoare, dar şi însufleţit de actori bucuroşică au ce juca (Mimi Brănescu a şi fost distins cu premiul celui mai buninterpret pentru o asemenea bucurie), dar şi al celuilalt lungmetraj selecţionat,„PERIFERIC” de necunoscutul încă Bogdan George Apetridespre care sunt convins că vom mai auzi.

Filmul belgianului avea puternice argumente să ia comanda turnirului. Deşipovestea emigraţiei ilegale e deja banalizată, cineastul a ştiut să-i găseascăo încărcătură atât de poetică a elementului atroce încât a redat disperareaunei femei care, nu ezită să-şi ardă buricele degetelor cu fierul de călcatîncins, pentru a-şi pierde, odată cu amprentele, şi urmele. Anne Coessens, protagonista “Illegalului“ care şi-adesfăşurat diapazonul dramatic cu o violenţă deopotrivă şocantă şi impresionantăa şi beneficiat, de altfel, de premiul celei mai bune interpretări feminine.Dar, cu toată această concurenţă redutabilă, juriul festivalului prezidat debelgianul Joachim Lafosse şi alcătuit din trei francezi, un canadian, un elveţian şi un algerian, adecernat Marele Premiu, “Bayardul de Aur”, filmului nostru românesc.Dar nu numai atât, încă alte două premii importante, tot în aur (pentru cea maibună interpretare masculină lui Mimi Brănescu şi cel mai bun scurtmetraj deanimaţie lui Lord de Adrian Sitaru) ne-au revenit tot nouă şi, aruncând oprivire peste palmares mi-am dat seama că am fost unica cinematografie premiatăde 3 ori la Namur, urmată de Franţa, Quebec şi ţara-gazdă cu câte două premii,lăsând în urma lor Libanul şi Marocul cu câte unul singur. Fuseseră înrepetoriu 72 de lungmetraje, şi simtnevoia s-o repet, într-un festival de o calitate neobişnuit de ridicată am înşfăcatnoi aurul.

"Baniinu fac fericirea... da-s buni şi ei !"

Să ştiţi că „Aurul” la care mătot refer nu e chiar metaforă, ci o sintagmă cât se poate de cuantificabilă. Cualte cuvinte, statueta, frumoasă-foc, a fost dublată de recompense în numerar. Şidintre cei 70.000 de euro alocaţi premiilor, la diferitele categorii, româniiau plecat cu 28.500 adică aproape 40 lasută din întregul fond al recompenselor. Dar dezvăluind, în exclusivitate,aceste secrete aflate „din surse”, atrag atenţia inspectorilor noştrifinanciari că, în cazul de faţă, nu e rost de impozitare! Premiul pentru „Bayardulcel mare”, de pildă, este atât de precis distribuit încât el nu poate avea o altădirecţie decât spre difuzarea cât mai bună a filmului laureat. Astfel, 7.500 deeuro se constituie într-un ajutor pentruexploatarea în cel puţin una dintre ţările afiliate Organizaţiei Internaţionalea Francofoniei (Franţa sau Quebecul de exemplu), alţi 7.500 sunt destinaţidistribuirii filmului pe teritoriul belgian, iar 10.000 îi vor răscumpăradifuzarea la tv. Deşi banii fac fericirea doar într-o mai mică măsură, succesulindubitabil al noii generaţii de cineaşti români la jubileul namurez vine săreconfirme ca energiile vii, adânci şi nebănuite ale filmului românesc încă nus-au epuizat.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638945-08-27



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image