2016-12-05 06:35

MONDEN


Ce crede „Spirache Necşulescu” despre prestaţia Executivului de azi. Mircea Diaconu: Guvernul lui Emil Boc s-ar putea numi „musca în borcan”

 |  17:35
Ce crede „Spirache Necşulescu” despre prestaţia Executivului de azi. Mircea Diaconu: Guvernul lui Emil Boc s-ar putea numi „musca în borcan”

Actor de primă mână şisenator PNL de Argeş, Mircea Diaconu are o viziune foarte plastică asupraGuvernului român de azi. Întrebat ce imagine îi vine în minte atunci când segândeşte la Executivul condus de Emil Boc, Diaconu ne-a răspuns că are în faţăimaginea unei muşte în borcan, „care muceşte cel mai mult şi cel mai degeaba”. Erouldin „Filantropica” ne-a mai mărturisit că se simte, în politică, precum„Spirache Necşulescu”, personajul lui Tudor Muşatescu din piesa „Titanic Vals”şi că, deşi este senator cu acte în regulă, speră să nu ajungă niciodată să secomporte ca atare.

-DomnuleDiaconu, sunt deja doi ani de când aţi intrat în politică. Cum v-aţi acomodat?

-Politicae ultimul meu rol, într-un fel. Continuu să cred că sunt Spirache Necşulescudin „Titanic vals”. Adică cineva căzut puţin din lună, care încearcă să semenţină egal cu sine într-o lume a formelor, a obligaţiilor, a modificărilor.După vreun an de Senat, m-a întrebat un coleg: „Oare când o să începişi tu să te comporţi ca un senator?”. Şi am râs şi i-am spus: „Sper căniciodată!”. Dar cum se comportă un senator? Ar fi trebuit să intru într-opiele care nu-i a mea, egală cu a celorlalţi. Cum se mişcă un senator? Cum seîmbracă un senator? Trebuie să fac şi eu tot aşa sau cum? Suntem oameni,fiecare e în felul lui. Eu sunt eu, de ce trebuie să fiu altfel decât sunt eu?De ce să merg pe stradă altfel decât merg eu? Dacă sunt senator trebuie să mergpe stradă cu o maşină, şi nu cu alta sau să spun nişte vorbe, şi nu alte vorbe?E o tâmpenie! Să renunţi la tine, pentru ce? Până la urmă, oamenii m-au ales pemine pentru cum sunt eu, nu pentru cum ar trebui să fiu. Ce trebuie să fac euacolo? Să fiu eu, cum am fost mereu şi să fiu consecvent cu asta.

-Dar văprieşte activitatea în Senat?

-Da,sunt momente când mă simt foarte bine!

-Nu văenervează, nu vă irită nimic?

-Ba da, măenervez, mă consum, fac, spun, pledez, mă lupt! E o viaţă în mişcare. Au fostşi momente când mi-am dorit să strâng de gât, să plec! Asta cu plecatul îmivine cel mai des, dar cel mai uşor e să pleci.

-Ce văvine în minte când vă gândiţi la Guvernul condus de Emil Boc?

-Amspus-o şi o să repet: Guvernul lui Emil Boc s-ar putea numi „musca în borcan”,care munceşte cel mai mult şi „cel mai” degeaba. Musca-n borcan nu face rău, sedă cu capul de pereţi, aleargă, se zbate, bâzâie şi nu se întâmplă nimic rău,decât poate puţin caca de muscă pe sticla borcanului. Diferenţa, la GuvernulBoc, este că această muscă în borcan face atât de mult rău - modificândrelaţiile dintre oameni, între profesii - un rău infernal şi pe termen lung!Căci aici lucrurile se strică foarte uşor şi se repară foarte greu...

Cum a intrat în politică: „N-am desenat eu joaca asta,aşa a venit”

Eu eram aici, la teatruşi se repeta „Titanic Vals”. Cineva m-a chemat sus, că au venit nişte oameni dela mine din Argeş. Erau trei oameni care mi-au propus să candidez la noi înzonă. Şi le-am spus „Staţi o clipă, că n-am nici timp, am program, amfilmări...”. M-am dus în sală şi mi-am continuat repetiţia. Şi mi-am spus, însinea mea: „Ce stupiditate, ce mi se întâmplă, exact ca personajului ăstuia,vin unii şi mă trag de mânecă, exact ca pe «Spirache Necşulescu». N-am nici bani, nu fac carieră dinasta, nu pot!”. A doua zi, am crezut că au uitat, dar au venit din nou. Şile-am zis: „Domnilor, dacă eu aş accepta să semnez hârtiile astea, aş face-oexact ca «Spirache Necşulescu», pe principiul «Fraţilor, nu mă alegeţi, că mă alegeţi degeaba»! Eu nu pot să facpoduri, să asfaltez, nu pot să fac nimic, e o aberaţie. „Dar nu contează, numaisă semnaţi”, au zis ei. „Lăsaţi că facem noi totul, duceţi-vă la filmări, staţiliniştit”. Am plecat la treabă şi m-am întors de la filmări seara, înCâmpulung, şi m-am dus la o televiziune locală. Şi m-au întrebat ziariştii cele promit oamenilor, că era campanie. „Nimic!”, am zis eu şi le-am spus povesteacu „Spirache Necşulescu”. Nu poate un senator să facă nimic, de fapt. Să facălegi bune, să gândească raţional şi să reprezinte o zonă, atât, nimic mai mult.„Păi, nu vă alege nimeni!”, au zis ei. „Asta e”, zic, slavă Domnului, chiar numă alegeţi, că-mi stricaţi programul, lăsaţi-mă în pace! Am râs şi am plecat.Am mers apoi în turneu, şi mă sună primarul de la Câmpulung şi-mi spune că amluat. M-am speriat cu adevărat, a fost un şoc, pentru că nu m-am gânditvreodată să intru în politică. Şi atunci, dacă tot m-a pus soarta aici, eu numă lupt împotriva sorţii, ci o să încerc să fac cât pot de bine ceea ce soartam-a obligat să fac. N-am desenat eu joaca asta, aşa a venit. Şi dacă a venit,eu ce să fac, să-i fac cu ochiul, să mă întorc cu spatele? Trebuie să fiuserios, cum sunt şi acasă sau cum sunt când tai lemne sau când conduc maşinasau când sunt la teatru. Aşa m-au învăţat ai mei. Încerc să fac cât pot de binelucrul ăsta. După capul meu, nu după capul lor, aici e diferenţa. Fără să intruîn pielea unui senator. Bine, pe mine nici nu m-ar crede nimeni!” (râde)


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638949-03-16



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image