2016-12-03 13:54

MONDEN


De patru ani, viaţa Biancăi Brad este împărţită în două: înainte şi după moartea Emmei. “Tot timpul mă întreb cum ar fi fost dacă fetiţa mea ar fi trăit?!”

 |  19:17
De patru ani, viaţa Biancăi Brad este împărţită în două: înainte şi după moartea Emmei. “Tot timpul mă întreb cum ar fi fost dacă fetiţa mea ar fi trăit?!”

În 2007, Bianca Brad a pierdut un copil. O fetiţă pe care urma să o botezeEmma Nicole. În momentul acela, viaţa ei, până atunci frumoasă şi împlinită,s-a împărţit în două şi nimic din ceea ce era înainte n-a mai fost la fel. Dramape care Bianca o poartă în inimă şi tristeţea care îi macină sufletul înfiecare secundă a căpătat, în sfârşit, un sens. Tăria cu care a reuşit sătreacă peste moartea Emmei a fost un exemplu şi pentru alţi părinţi aflaţi însituaţii similare, însă pe Bianca o macină obsesiv aceeaşi întrebare: cum ar fifost dacă ea ar fi trăit?

Uneori, tragedia unei mame care şi-a pierdut copilul este tratată cusuperficialitate şi, de puţine ori, unii mai puţin înzestraţi la minte s-autrezit spunând “lasă că mai faci altul!”. Cruzimea replicilor de acest gen nuajută mamele aflate în depresie, iar durerea lor este mai puternică decât aceeaa unui cuţit care le străpunge inima. Şi Bianca Brad a trecut prin aşa ceva şi,chiar dacă nici sufletul ei nu este refăcut şi nici nu crede că va putea fivreodată întreg, încearcă să-i ajute şi pe alţi părinţi de îngeri săsupravieţuiască. “Consilierea psihologică este extrem de importantă, însă lanoi nu există medici specializaţi pe astfel de traume. Mie mi-a fost incredibilde greu şi a trebuit să fiu propriul meu medic, ajutată fiind de cărţi şi deinternet. Dar nu toată lumea poate căuta un astfel de ajutor, aşa că intenţiamea este să pun la dispoziţia părinţilor care s-au confruntat cu tragediisimilare celei prin care am trecut eu materiale şi sfaturi care să-i ajute.Niciodată nu vei reuşi să treci peste, dar măcar poţi învăţa, încet, încet, cumsă supravieţuieşti după. Unora poate nu li se pare mare lucru, dar nu vei ştiniciodată ce înseamnă pierderea unui copil dacă nu ţi s-a întâmplat ţie. Autrecut patru ani de atunci şi viaţa mea, în momentul morţii fetiţei mele, s-aîmpărţit în două: înainte şi după. Nimic nu a mai fost ca înainte. Totul s-aschimbat, a căpătat alt sens, iar lucrurile cărora le acordam importanţăînainte au devenit lipsite de valoare după. Am început să văd viaţa cu alţiochi, iar ţelul meu este să reuşesc să schimb ceva în ţara asta şi să ajut,astfel, persoanele asemeni mie. Copilul meu, Luca, m-a ajutat foarte mult sădepăşesc tragedia din 2007, dar am rămas cu întrebarea: cum ar fi fost dacăfetiţa mea ar fi trăit? Atunci când mergi la o aniversare de copii, te gândeştică şi copilul pe care l-ai pierdut ar fi putut fi acolo, la joacă cu ceilalţi.Când vezi hăinuţe de fetiţe, te gândeşti că ţi-ai fi putut îmbrăca fetiţa cuele. Atunci când auzi ce vârstă are un copil, îţi aminteşti că şi fetiţa ta arfi trebuit să împlinească aceeaşi vârstă. Vezi copii la joacă şi te gândeşti căfetiţa ta ar fi trebuit să fie printre ei. Nu-mi ies din cap aceste ipoteze.Orice moment de bucurie pe care îl trăiesc este umbrit de amintirile şigândurile triste care mă năpădesc în orice secundă. Nu înţeleg de ce a trebuitsă plătesc eu un preţ atât de mare?! În urmă cu patru ani nu aş fi gândit aşa,dar acum simt că, în sfârşit, moartea Emmei a căpătat un sens. Că scopuldispariţiei ei a fost ca eu să întemeiez organizaţia E.M.M.A şi să pot veni înajutorul părinţilor debusolaţi şi îndureraţi care au trecut prin pierderea unuicopil”, ne-a declarat Bianca.

“Mi-e teamă să măgândesc la un copil, dar mi-a trecut prin minte gândul adopţiei!”

Golul lăsat de Emma Nicole nu va reuşi să-l acopere nimeni, iar BiancăiBrad îi este teamă să mai aducă pe lume un copil, dar nu exclude varinta adopţiei.“O perioadă după moartea fetiţei n-am avut curaj să mă gândesc la un alt copil.Mi-era teamă ca nu cumva să se întâmple la fel, mă speria îngrozitor şi nucredeam că mai am putere să mai îndur aşa ceva. Apoi nu m-am mai gândit la onouă sarcină, am evitat să se întâmple. M-am gândit, în schimb, la adopţie, daram aşteptat să fiu în regulă cu mine, să-mi dau seama ce vreau să fac cuadevărat, ce este în sufletul meu, să mă pun pe picioare. A adopta un copil mise pare un gest suprem de generozitate sufletească, total lipsit de egoism şi deinterese meschine. Chiar dacă voi face acest pas, nimeni nu va umple golullăsat de fetiţa mea!”, ne-a declarat Bianca.

“Televiziunile suntinteresate de divorţuri şi amante, nu de ceea ce am eu de spus!”

Pe 8 mai, în Piaţa Victoriei, a avut loc un Marş al Tăcerii la care auparticipat peste 100 de părinţi de îngeri, dar şi persoane care nu auexperimentat o astfel de tragedie, dar au dorit să le ofere ajutor celorsfâşiaţi de durere. Evenimentul, primul de acest gen din România, s-adesfăşurat în paralel cu unul organizat de MISS Foundation din Phoenix,Arizona. “În 2010, în România au murit 2.848 de copii, dintre care 2.078 cuvârste sub 1 an, cauzele fiind boli pe care medicii nu le-au putut trata, darîn mare parte a fost vorba despre neglijenţă din partea cadrelor medicale şidin partea părinţilor. În condiţiile în care România a ocupat, pentru a douaoară în decurs de 4 ani, locul întâi în UE în privinţa mortalităţii infantile,trebuie să se ia măsuri de prevenire, pentru reducerea acestei rate. Acest Marş al Tăcerii este un prim pas cătreaceastă schimbare atât de necesară!”, ne-a spus Bianca Brad. “Fundaţia MISS dinStatele Unite, căreia Organizaţia E.M.M.A. îi este parteneră, încurajează, de asemenea,schimbări sistematice în percepţia societăţii cu privire la naşterea unui copilfără viaţă, începând cu personalul medical, factorii de decizie, profesioniştide sănătate mintală, cercetători şi grupurile feministe şi pentru suportcomplet pentru femei şi familiile lor care suferă această pierdere traumatică.Copiii născuţi fără viaţă sunt o problemă invizibilă pentru sănătatea de stat,iar această situaţie trebuie să se schimbe!”, a completat Bianca. MarşulTăcerii din 8 mai a implicat şi o strângere de fonduri pentru evenimenteleviitoare ale Organizaţiei E.M.M.A. şi, deşi s-au strâns doar 900 de lei, Biancaeste fericită: “Eu mă aşteptam să nu strângem nici măcar atât, pentru cătimpurile sunt grele, aşa că banii sunt bineveniţi mai ales că o ducem camprost la capitolul sponsorizare, iar pentru evenimentul din 29 mai, «Ziuamamelor de îngeri», avem nevoie de baloane, tricouri, insigne, afişe. Suntfoarte puţini cei care se implică în evenimente de acest gen, iar promovareaeste precară. Le mulţumesc din suflet celor care ne ajută. Televiziunile suntinteresate de divorţuri, amante şi mai puţin de ceea ce am eu de spus. Estegreu, dar simt că trebuie să fac asta! Mă zbat să duc mai departe mesajulOrganizaţiei E.M.M.A, să ajungă la urechile cui trebuie şi să ajut cât maimulţi părinţi care suferă! Cei care vor să afle mai multe detalii despreintenţiile noastre şi despre metodele prin care ne pot fi alături, pot să intrepe site-ul www.organizatiaemma.ro”, ne-a spus Bianca Brad.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639246-10-05



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image