2017-12-17 15:53


Explicaţia psihologică pentru faptul că, atunci când viaţa ne este pusă în pericol, timpul pare că stă pe loc. În situaţii limită, creierul măreşte viteza de reacţie

 |  16:59
Explicaţia psihologică pentru faptul că, atunci când viaţa ne este pusă în pericol, timpul pare că stă pe loc. În situaţii limită, creierul măreşte viteza de reacţie
Gabriela Dumba

Spre deosebire de toate celelalte simţuri care au arii specifice în creier (miros, văz, auz, gust, atingere), timpul nu este procesat într-un singur loc, ci în mai multe (cortex cerebral, ganglioni bazali, cerebel, trunchi cerebral). Când creierul nu are de procesat multă informaţie nouă, timpul pare să treacă mai repede, însă pe măsură ce suntem copleşiţi de date noi, timpul pare să se dilate. Acest efect de încetinire a timpului este o percepţie a creierului că, de fapt, timpul se dilată şi se scurge mult mai încet decât o face. Mulţi oameni care se află în situaţii de viaţă şi de moarte mărturisesc că atunci când în realitate lucrurile se mişcau cu o viteză uluitoare, lor li s-a părut că totul se petrece în slow motion, ca în celebrul fragment din Matrix, în care îi şuierau gloanţele pe lângă urechile lui Neo, dar el le vedea suspendate în aer.

Dacă vă închipuiţi că Bugatti Veyron E 16.4, care atinge viteze de 431 km/h şi ajunge de la 0-100 în 2,46 de secunde, este o maşinărie foarte rapidă, vă înşelaţi. Creierul, acea masă gelatinoasă gri, de un kilogram şi jumătate, efectuează peste 100 trilioane de instrucţiuni pe secundă. Până acum, nu există  o altă maşinărie care să echivaleze performanţa asta. Printre toate aceste cifre şi viteze uluitoare cu care neuronii decarcă impulsuri electrice, creierul ne joacă şi tot felul de feste. Una dintre ele este efectul de încetinire a timpului.

Creierul nostru are un miliard de neuroni şi fiecare dintre aceştia efectuează alte 1.000 de conexiuni cu alţi neuroni. Teoretic, dacă fiecare neuron ar stoca o singură memorie, am putea rămâne fără spaţiu. Totuşi, neuronii se combină în aşa fel încât fiecare poate conţine mai multe memorii în acelaşi timp, crescând exponenţial capacitatea de stocare a informaţiilor la cifra de 2,5 petabytes (2.500 de terrabytes).

„În cazul mediatizatului accident aviatic din Apuseni, în care au fost implicaţi mai mulţi doctori, unul dintre suprevietuitori a declarat că au avut toţi momente de abolire a conştiinţei şi că li s-a părut că, de fapt, totul a durat doar jumătate de oră, în timp ce în realitate durase 6 ore. Când timpul pare să se dilate sau să încetinească, simţurile şi cogniţia îşi măresc viteza, de aici rezultând senzaţia de încetinire a timpului. Această senzaţie este una firească şi ea apare în situaţii care ne pun în pericol viaţa şi în care trebuie să luăm decizii rapide. Unor subiecţi, care au fost aruncaţi cu coarda de la o înălţime considerabilă, li s-a cerut să estimeze cât timp ar lua altcuiva până să ajungă la pământ şi cât timp le-ar lua lor. Evident că timpul estimat pentru ei înşişi a fost cu 36% mai mult decât pentru ceilalţi.

În timp ce ochiul poate percepe în jur de 10-12 cadre pe secundă, în timpul unor evenimente care par să pericliteze viaţa, creierul aflat sub un nivel de stres acut poate încetini timpul astfel încât ei pot citi 30 cadre/secundă, urgenţa unei situaţii având efectul încetinirii timpului. Pentru că secundele par mai lungi, acest lucru permite creierului să aibă timp să ia decizii salvatoare”, ne explică psihoterapeutul Diana Nicolescu.

Unii cercetători susţin că efectul de încetinire a timpului nu e o experienţă directă a ceea ce simţim pe loc, ci doar o amintire a ceea ce s-a întâmplat cu câteva milisecunde în urmă. Respectiv, prezentul intens pe care considerăm că îl trăim, nu este decât o iluzie retroactivă.

 

Explicaţia evoluţionistă pentru lentoarea temporală

„Pentru cineva care urmăreşte un accident din poziţia de martor, timpul se deplasează cu viteza nomală (uneori foarte mare), dar pentru cineva care să află implicat direct în accident, timpul pare să se dilate şi secundele par minute. Ca rezultat pentru individul implicat în accident, timpul pare că a încetinit sau că s-a dilatat. Prin urmare, persoana direct implicată are capacitatea de a gândi mai rapid în timpul acestor evenimente. De obicei, cei mai mulţi dintre cei direct implicaţi în accidente susţin că timpul a încetinit. Nu e clar dacă acest fapt este o creştere a rezoluţiei timpului sau este doar o iluzie, o reamintire a unui eveniment emoţional proeminent, cum spuneam mai sus”, susţine psihologul Diana Nicolescu.

Unii cercetători sugerează că, de fapt, timpul nu încetineşte pentru o persoană aflată într-o situaţie de viaţă şi de moarte ci dimpotrivă, este doar o evaluare retrospectivă care ne dă impresia că timpul a încetinit şi cu cât durează mai mult timpul de procesare, cu atât mai mult ni se pare că trece.

„Pentru că în timpul unui accident, creierul primeşte mult mai multă informaţie decât într-o situaţie normală de viaţă, acest lucru duce la o percepţie alterată a scurgerii timpului. Acesta este un mecanism evoluţionist care s-a adaptat pentru a creşte rata de supravieţuire a omului, care atunci când era faţă în faţă cu un predator, în mediul ancestral, trebuia să ia decizii rapide într-un timp scurt, eventual fracţiuni de secundă, dându-i impresia că timpul de gândire e mult mai lung (acest efect se cheamă efectul oddball).  De aceea, în timpul unui accident, o persoană poate reacţiona rapid şi lua o decizie într-o fracţiune de secundă, lucru pe care l-ar face în decurs de minute dacă ar fi într-o situaţie de viaţă normală”, completează psihologul.

Tipuri de iluzii temporale

Efectul de telescop, în care oamenii îşi amintesc evenimente recente ca întâmplându-se departe în timp şi vice versa (îmi aduc aminte, de parcă era ieri).

- Efectul kappa este un alt efect de distorsiune temporală:  durata temporală dintr-o secvenţă consecutivă de stimuli pare mai lungă sau mai scurtă decât e în realitate, datorită spaţierii dintre stimuli. Într-o excursie, de pildă, ni se pare întotdeauna că ne ia mai mult timp la întors decât la duş, deşi distanţa şi viteza sunt constante.

- Cronostazia este o altă iluzie temporală, în care prima impresie care urmează după introducerea unui eveniment nou, pare să fie extinsă în timp. Mai simplu, acest efect poate fi explicat prin iluzia ceasului care se opreşte, în care ni se pare că dacă ne uităm fix la un secundar acesta ori se opreşte, ori se mişcă mai încet de o secundă).

Cum putem câştiga timp

Oamenii de ştiinţă au câteva sfaturi despre cum am putea câştiga timp, făcând ziua să ni se pară mai lungă: să învăţăm lucruri noi, să vizităm locuri noi (să gustăm mâncăruri noi şi să întâlnim persoane necunoscute), să încercăm activităţi noi (pe măsură ce învăţăm noi detalii, timpul pare să se lungească), să fim spontani (surprizele sunt ca nişte activităţi noi: ne ascut simţuile şi ne fac să fim atenţi). „Cu cât îţi surprinzi creierul mai mult, cu atât mai mult va lua să proceseze informaţia şi vouă vi se va părea că timpul se dilată. Aşadar, azi vă recomand să încercaţi frunze de anghinare în sos de usturoi, să vă spălaţi pe dinţi cu mâna nepredominantă şi să luaţi un traseu nou către casă. Vă garantez o zi foarte lungă!”, ne sfătuieşte psihologul Diana Nicolescu.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :2014-03-19

TAGURI: explicatie, viata, pericol, timp, sta, loc, situatii, limita, creierul, mareste, viteza, reactie, simturi





Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site


Random image



Ultimele stiri






Apa Nova